1 Depois me disse: Filho do homem, come o que achares; come este rolo, e vai, fala à casa de Israel. 2 Então abri a minha boca, e me deu a comer o rolo. 3 E disse-me: Filho do homem, dá de comer ao teu ventre, e enche as tuas entranhas deste rolo que eu te dou. Então o comi, e era na minha boca doce como o mel.

4 E disse-me ainda: Filho do homem, vai, entra na casa de Israel, e dize-lhe as minhas palavras. 5 Porque tu não és enviado a um povo de estranha fala, nem de língua difícil, mas à casa de Israel; 6 Nem a muitos povos de estranha fala, e de língua difícil, cujas palavras não possas entender; se eu aos tais te enviara, certamente te dariam ouvidos. 7 Mas a casa de Israel não te quererá dar ouvidos, porque não me querem dar ouvidos a mim; pois toda a casa de Israel é de fronte obstinada e dura de coração. 8 Eis que fiz duro o teu rosto contra os seus rostos, e forte a tua fronte contra a sua fronte. 9 Fiz como diamante a tua fronte, mais forte do que a pederneira; não os temas, pois, nem te assombres com os seus rostos, porque são casa rebelde. 10 Disse-me mais: Filho do homem, recebe no teu coração todas as minhas palavras que te hei de dizer, e ouve-as com os teus ouvidos. 11 Eia, pois, vai aos do cativeiro, aos filhos do teu povo, e lhes falarás e lhes dirás: Assim diz o Senhor Deus, quer ouçam quer deixem de ouvir. 12 E levantou-me o Espírito, e ouvi por detrás de mim uma voz de grande estrondo, que dizia: Bendita seja a glória do Senhor, desde o seu lugar. 13 E ouvi o ruído das asas dos seres viventes, que tocavam umas nas outras, e o ruído das rodas defronte deles, e o sonido de um grande estrondo. 14 Então o Espírito me levantou, e me levou; e eu me fui amargurado, na indignação do meu espírito; porém a mão do Senhor era forte sobre mim. 15 E fui a Tel-Abibe, aos do cativeiro, que moravam junto ao rio Quebar, e eu morava onde eles moravam; e fiquei ali sete dias, pasmado no meio deles.

16 E sucedeu que, ao fim de sete dias, veio a palavra do Senhor a mim, dizendo: 17 Filho do homem: Eu te dei por atalaia sobre a casa de Israel; e tu da minha boca ouvirás a palavra e avisá-los-ás da minha parte. 18 Quando eu disser ao ímpio: Certamente morrerás; e tu não o avisares, nem falares para avisar o ímpio acerca do seu mau caminho, para salvar a sua vida, aquele ímpio morrerá na sua iniquidade, mas o seu sangue, da tua mão o requererei. 19 Mas, se avisares ao ímpio, e ele não se converter da sua impiedade e do seu mau caminho, ele morrerá na sua iniquidade, mas tu livraste a tua alma. 20 Semelhantemente, quando o justo se desviar da sua justiça, e cometer a iniquidade, e eu puser diante dele um tropeço, ele morrerá: porque tu não o avisaste, no seu pecado morrerá; e suas justiças, que tiver praticado, não serão lembradas, mas o seu sangue, da tua mão o requererei. 21 Mas, avisando tu o justo, para que não peque, e ele não pecar, certamente viverá; porque foi avisado; e tu livraste a tua alma. 22 E a mão do Senhor estava sobre mim ali, e ele me disse: Levanta-te, e sai ao vale, e ali falarei contigo. 23 E levantei-me, e saí ao vale, e eis que a glória do Senhor estava ali, como a glória que vi junto ao rio Quebar; e caí sobre o meu rosto. 24 Então entrou em mim o Espírito, e me pôs em pé, e falou comigo, e me disse: Entra, encerra-te dentro da tua casa. 25 E quanto a ti, ó filho do homem, eis que porão cordas sobre ti, e te ligarão com elas; não sairás, pois, ao meio deles. 26 E eu farei que a tua língua se pegue ao teu paladar, e ficarás mudo, e não lhes servirás de repreendedor; porque eles são casa rebelde. 27 Mas, quando eu falar contigo, abrirei a tua boca, e lhes dirás: Assim diz o Senhor Deus: Quem ouvir ouça, e quem deixar de ouvir, deixe; porque eles são casa rebelde.

1 El mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă ce vei găsi înaintea ta, mănâncă*Cap. 2:8,9. sulul acesta și du-te de vorbește casei lui Israel!" 2 Am deschis gura și mi-a dat să mănânc sulul acesta. 3 El mi-a zis: „Fiul omului, hrănește-ți trupul și umple-ți măruntaiele cu sulul acesta pe care ți-l dau!" L-am mâncat*Apoc. 10:9.Ier. 15:16., și în gura mea a fost dulce ca mierea*Ps. 19:10;119:103.. 4 El mi-a zis: „Fiul omului, du-te la casa lui Israel și spune-le cuvintele Mele! 5 Căci nu ești trimis la un popor cu o vorbire încurcată și cu o limbă greoaie, ci la casa lui Israel. 6 Nu la niște popoare mari, cu o vorbire încurcată și cu o limbă greoaie, ale căror cuvinte să nu le poți pricepe. Negreșit*Mat. 11:21,23., dacă te-aș trimite la ele, te-ar asculta! 7 Dar casa lui Israel nu va voi să te asculte, pentru că*Ioan 15:20. nu vrea să M-asculte, căci*Cap. 2:4. toată casa lui Israel are fruntea încruntată și inima împietrită. 8 Iată, îți voi face fața tot așa de aspră ca și fețele lor și fruntea tot așa de aspră ca fruntea lor. 9 Îți voi face fruntea ca un diamant*Is. 50:7.Ier. 1:18;15:20.Mica 3:8., mai aspră decât stânca. Nu te teme*Ier. 1:8,17. Cap. 2:6. și nu te speria de ei, căci sunt o casă de îndărătnici!" 10 El mi-a zis: „Fiul omului, primește în inima ta și ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe care ți le spun! 11 Du-te la prinșii de război, la copiii poporului tău, vorbește-le și, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: ‘Așa*Cap. 2:5,7. Vers. 27. vorbește Domnul Dumnezeu!’" 12 Și Duhul m-a*Vers. 14. Cap. 8:3.1 Împ. 18:12.2 Împ. 2:16.Fapte 8:39. răpit și am auzit înapoia mea dârdâitul unui mare cutremur de pământ: slava Domnului s-a ridicat din locul ei. 13 Am auzit și vâjâitul aripilor făpturilor vii, care se loveau una de alta, huruitul roților de lângă ele și dârdâitul unui mare cutremur de pământ. 14 Când m-a răpit*Vers. 12. Cap. 8:3. Duhul și m-a luat, mergeam amărât și mânios și mâna*2 Împ. 3:15. Cap. 1:3;8:1; 37:1. Domnului apăsa tare peste mine. 15 Am ajuns la Tel-Abib, la robii de război care locuiau la râul Chebar, în locul*Iov 2:13.Ps. 137:1. unde se aflau, și am rămas acolo, înmărmurit în mijlocul lor, șapte zile. 16 După șapte zile, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 17 „Fiul*Cap. 33:7,8,9. omului, te pun păzitor*Is. 52:8;56:10;62:6.Ier. 6:17. peste casa lui Israel. Când vei auzi un cuvânt care va ieși din gura Mea, să-i înștiințezi din partea Mea! 18 Când voi zice celui rău: ‘Vei muri negreșit!’, dacă nu-l vei înștiința și nu-i vei spune ca să-l întorci de la calea lui cea rea și să-i scapi viața, acel om rău va muri*Cap. 33:6.Ioan 8:21,24. prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sângele din mâna ta! 19 Dar, dacă vei înștiința pe cel rău, și el tot nu se va întoarce de la răutatea lui și de la calea cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dar tu îți vei mântui*Is. 49:4,5.Fapte 20:26. sufletul! 20 Dacă un om neprihănit*Cap. 18:24;33:12,13. se va abate de la neprihănirea lui și va face ce este rău, îi voi pune un laț înainte și va muri. Dacă nu l-ai înștiințat, va muri prin păcatul lui și nu i se va mai pomeni neprihănirea în care a trăit, dar îi voi cere sângele din mâna ta! 21 Dar, dacă vei înștiința pe cel neprihănit să nu păcătuiască și nu va păcătui, va trăi pentru că a primit înștiințarea, iar tu îți vei mântui sufletul!" 22 Și mâna Domnului a venit*Vers. 14. Cap. 1:3. peste mine acolo și mi-a zis: „Scoală-te, du-te în vale*Cap. 8:4. și acolo îți voi vorbi!" 23 M-am sculat și m-am dus în vale și iată că slava*Cap. 1:28. Domnului s-a arătat acolo, așa cum o văzusem*Cap. 1:1. la râul Chebar. Atunci am căzut*Cap. 1:28. cu fața la pământ. 24 Duhul a intrat*Cap. 2:2. în mine și m-a făcut să stau pe picioare. Și Domnul mi-a vorbit și mi-a zis: „Du-te și închide-te în casă! 25 Căci iată, fiul omului, vor pune peste*Cap. 4:8. tine funii cu care te vor lega ca să nu mai poți ieși în mijlocul lor. 26 Îți voi lipi*Cap. 24:27.Luca 1:20,22. limba de cerul gurii ca să rămâi mut și să nu-i poți mustra, căci sunt*Cap. 2:5-7. o casă de îndărătnici! 27 Dar, când*Cap. 24:27;33:22. îți voi vorbi, îți voi deschide gura ca să le spui: ‘Așa*Vers. 11. vorbește Domnul Dumnezeu.’ Cine vrea să asculte, să asculte; cine nu vrea, să n-asculte! Căci*Vers. 9,26. Cap. 12:2,3. sunt o casă de îndărătnici!