1 Provérbios de Salomão, filho de Davi, o rei de Israel.

2 Para aprender a sabedoria e o ensino;

para entender as palavras de inteligência;

3 para obter o ensino do bom proceder,

a justiça, o juízo e a equidade;

4 para dar aos simples prudência

e aos jovens, conhecimento e bom siso.

5 Ouça o sábio e cresça em prudência;

e o instruído adquira habilidade

6 para entender provérbios e parábolas,

as palavras e enigmas dos sábios.

7 O temor do Senhor é o princípio do saber,

mas os loucos desprezam a sabedoria e o ensino.

8 Filho meu, ouve o ensino de teu pai

e não deixes a instrução de tua mãe.

9 Porque serão diadema de graça para a tua cabeça

e colares, para o teu pescoço.

10 Filho meu, se os pecadores querem seduzir-te,

não o consintas.

11 Se disserem: Vem conosco, embosquemo-nos para derramar sangue,

espreitemos, ainda que sem motivo, os inocentes;

12 traguemo-los vivos, como o abismo,

e inteiros, como os que descem à cova;

13 acharemos toda sorte de bens preciosos;

encheremos de despojos a nossa casa;

14 lança a tua sorte entre nós;

teremos todos uma só bolsa.

15 Filho meu, não te ponhas a caminho com eles;

guarda das suas veredas os pés;

16 porque os seus pés correm para o mal

e se apressam a derramar sangue.

17 Pois debalde se estende a rede

à vista de qualquer ave.

18 Estes se emboscam contra o seu próprio sangue

e a sua própria vida espreitam.

19 Tal é a sorte de todo ganancioso;

e este espírito de ganância tira a vida de quem o possui.

20 Grita na rua a Sabedoria,

nas praças, levanta a voz;

21 do alto dos muros clama,

à entrada das portas e nas cidades profere as suas palavras:

22 Até quando, ó néscios, amareis a necedade?

E vós, escarnecedores, desejareis o escárnio?

E vós, loucos, aborrecereis o conhecimento?

23 Atentai para a minha repreensão;

eis que derramarei copiosamente para vós outros o meu espírito

e vos farei saber as minhas palavras.

24 Mas, porque clamei, e vós recusastes;

porque estendi a mão, e não houve quem atendesse;

25 antes, rejeitastes todo o meu conselho

e não quisestes a minha repreensão;

26 também eu me rirei na vossa desventura,

e, em vindo o vosso terror, eu zombarei,

27 em vindo o vosso terror como a tempestade,

em vindo a vossa perdição como o redemoinho,

quando vos chegar o aperto e a angústia.

28 Então, me invocarão, mas eu não responderei;

procurar-me-ão, porém não me hão de achar.

29 Porquanto aborreceram o conhecimento

e não preferiram o temor do Senhor;

30 não quiseram o meu conselho

e desprezaram toda a minha repreensão.

31 Portanto, comerão do fruto do seu procedimento

e dos seus próprios conselhos se fartarão.

32 Os néscios são mortos por seu desvio,

e aos loucos a sua impressão de bem-estar os leva à perdição.

33 Mas o que me der ouvidos habitará seguro,

tranquilo e sem temor do mal.

1 Pildele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel,2 pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor minţii;3 pentru căpătarea învăţăturilor de bun simţ, de dreptate, de judecată şi de nepărtinire;4 ca să dea celor neîncercaţi agerime de minte, tînărului cunoştinţă şi chibzuinţă, -5 să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa, şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă-6 pentru prinderea înţelesului unei pilde sau al unui cuvînt adînc, înţelesul cuvintelor înţelepţilor şi al cuvintelor lor cu tîlc.7 Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.8 Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău, şi nu lepăda îndrumările mamei tale!9 Căci ele sînt o cunună plăcută pe capul tău, şi un lanţ de aur la gîtul tău.10 Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa cîştigat de ei!11 Dacă-ţi vor zice: ,,Vino cu noi! Haidem să întindem curse ca să vărsăm sînge, să întindem fără temei laţuri celui nevinovat;12 haidem să -i înghiţim de vii, ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se pogoară în groapă;13 vom găsi tot felul de lucruri scumpe, şi ne vom umplea casele cu pradă;14 vei avea şi tu partea ta la fel cu noi, o pungă vom avea cu toţii!`` -15 fiule, să nu porneşti la drum cu ei, abate-ţi piciorul de pe cărarea lor!16 Căci picioarele lor aleargă la rău, şi se grăbesc să verse sînge.17 Dar degeaba se aruncă laţul înaintea ochilor tuturor păsărilor;18 căci ei întind curse tocmai împotriva sîngelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri.19 Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de cîştig: lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea.20 Înţelepciunea strigă pe uliţe, îşi înalţă glasul în pieţe:21 strigă unde e zarva mai mare; la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei:22 ,,Pînă cînd veţi iubi prostia, proştilor? Pînă cînd le va plăcea batjocoritorilor batjocura, şi vor urî nebunii ştiinţa?23 Întoarceţi-vă să ascultaţi mustrările mele! Iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele...24 Fiindcă eu chem şi voi vă împotriviţi, fiindcă îmi întind mîna şi nimeni ia seama,25 fiindcă lepădaţi toate sfaturile mele, şi nu vă plac mustrările mele,26 de aceea şi eu, voi rîde cînd veţi fi în vreo nenorocire, îmi voi bate joc de voi cînd vă va apuca groaza,27 cînd vă va apuca groaza ca o furtună, şi cînd vă va învălui nenorocirea ca un vîrtej, cînd va da peste voi necazul şi strîmtorarea.28 Atunci mă vor chema, şi nu voi răspunde; mă vor căuta, şi nu mă vor găsi.29 Pentrucă au urît ştiinţa, şi n'au ales frica Domnului,30 pentrucă n'au iubit sfaturile mele, şi au nesocotit toate mustrările mele.31 De aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor, şi se vor sătura cu sfaturile lor.32 Căci împotrivirea proştilor îi ucide, şi liniştea nebunilor îi pierde;33 dar cel ce m'ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău.