1 Filho meu, atende a minha sabedoria;

à minha inteligência inclina os ouvidos

2 para que conserves a discrição,

e os teus lábios guardem o conhecimento;

3 porque os lábios da mulher adúltera destilam favos de mel,

e as suas palavras são mais suaves do que o azeite;

4 mas o fim dela é amargoso como o absinto,

agudo, como a espada de dois gumes.

5 Os seus pés descem à morte;

os seus passos conduzem-na ao inferno.

6 Ela não pondera a vereda da vida;

anda errante nos seus caminhos e não o sabe.

7 Agora, pois, filho, dá-me ouvidos

e não te desvies das palavras da minha boca.

8 Afasta o teu caminho da mulher adúltera

e não te aproximes da porta da sua casa;

9 para que não dês a outrem a tua honra,

nem os teus anos, a cruéis;

10 para que dos teus bens não se fartem os estranhos,

e o fruto do teu trabalho não entre em casa alheia;

11 e gemas no fim de tua vida,

quando se consumirem a tua carne e o teu corpo,

12 e digas: Como aborreci o ensino!

E desprezou o meu coração a disciplina!

13 E não escutei a voz dos que me ensinavam,

nem a meus mestres inclinei os ouvidos!

14 Quase que me achei em todo mal

que sucedeu no meio da assembleia e da congregação.

15 Bebe a água da tua própria cisterna

e das correntes do teu poço.

16 Derramar-se-iam por fora as tuas fontes,

e, pelas praças, os ribeiros de águas?

17 Sejam para ti somente

e não para os estranhos contigo.

18 Seja bendito o teu manancial,

e alegra-te com a mulher da tua mocidade,

19 corça de amores e gazela graciosa.

Saciem-te os seus seios em todo o tempo;

e embriaga-te sempre com as suas carícias.

20 Por que, filho meu, andarias cego pela estranha

e abraçarias o peito de outra?

21 Porque os caminhos do homem estão perante os olhos do Senhor,

e ele considera todas as suas veredas.

22 Quanto ao perverso, as suas iniquidades o prenderão,

e com as cordas do seu pecado será detido.

23 Ele morrerá pela falta de disciplina,

e, pela sua muita loucura, perdido, cambaleia.

1 Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,2 ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.3 Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;4 dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.5 Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.6 Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.7 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:8 depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,9 ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;10 ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;11 ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,12 şi să zici: ,,Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?13 Cum am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?14 Cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``15 Bea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.16 Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?17 Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.18 Izvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.19 Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!20 Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?21 Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.22 Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.23 El va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.