1 A resposta branda desvia o furor,

mas a palavra dura suscita a ira.

2 A língua dos sábios adorna o conhecimento,

mas a boca dos insensatos derrama a estultícia.

3 Os olhos do Senhor estão em todo lugar,

contemplando os maus e os bons.

4 A língua serena é árvore de vida,

mas a perversa quebranta o espírito.

5 O insensato despreza a instrução de seu pai,

mas o que atende à repreensão consegue a prudência.

6 Na casa do justo há grande tesouro,

mas na renda dos perversos há perturbação.

7 A língua dos sábios derrama o conhecimento,

mas o coração dos insensatos não procede assim.

8 O sacrifício dos perversos é abominável ao Senhor,

mas a oração dos retos é o seu contentamento.

9 O caminho do perverso é abominação ao Senhor,

mas este ama o que segue a justiça.

10 Disciplina rigorosa há para o que deixa a vereda,

e o que odeia a repreensão morrerá.

11 O além e o abismo estão descobertos perante o Senhor;

quanto mais o coração dos filhos dos homens!

12 O escarnecedor não ama àquele que o repreende,

nem se chegará para os sábios.

13 O coração alegre aformoseia o rosto,

mas com a tristeza do coração o espírito se abate.

14 O coração sábio procura o conhecimento,

mas a boca dos insensatos se apascenta de estultícia.

15 Todos os dias do aflito são maus,

mas a alegria do coração é banquete contínuo.

16 Melhor é o pouco, havendo o temor do Senhor,

do que grande tesouro onde há inquietação.

17 Melhor é um prato de hortaliças onde há amor

do que o boi cevado e, com ele, o ódio.

18 O homem iracundo suscita contendas,

mas o longânimo apazigua a luta.

19 O caminho do preguiçoso é como que cercado de espinhos,

mas a vereda dos retos é plana.

20 O filho sábio alegra a seu pai,

mas o homem insensato despreza a sua mãe.

21 A estultícia é alegria para o que carece de entendimento,

mas o homem sábio anda retamente.

22 Onde não há conselho fracassam os projetos,

mas com os muitos conselheiros há bom êxito.

23 O homem se alegra em dar resposta adequada,

e a palavra, a seu tempo, quão boa é!

24 Para o sábio há o caminho da vida que o leva para cima,

a fim de evitar o inferno, embaixo.

25 O Senhor deita por terra a casa dos soberbos;

contudo, mantém a herança da viúva.

26 Abomináveis são para o Senhor os desígnios do mau,

mas as palavras bondosas lhe são aprazíveis.

27 O que é ávido por lucro desonesto transtorna a sua casa,

mas o que odeia o suborno, esse viverá.

28 O coração do justo medita o que há de responder,

mas a boca dos perversos transborda maldades.

29 O Senhor está longe dos perversos,

mas atende à oração dos justos.

30 O olhar de amigo alegra ao coração;

as boas-novas fortalecem até os ossos.

31 Os ouvidos que atendem à repreensão salutar

no meio dos sábios têm a sua morada.

32 O que rejeita a disciplina menospreza a sua alma,

porém o que atende à repreensão adquire entendimento.

33 O temor do Senhor é a instrução da sabedoria,

e a humildade precede a honra.

1 Un răspuns blînd potoleşte mînia, dar o vorbă aspră aţîţă mînia.2 Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. -3 Ochii Domnului sînt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni. -4 Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul. -5 Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept. -6 În casa celui neprihănit este mare belşug, dar în cîştigurile celui rău este turburare. -7 Buzele înţelepţilor samănă ştiinţa, dar inima celor nesocotiţi este stricată. -8 Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. -9 Calea celui rău este urîtă Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire. -10 Cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit, şi cine urăşte mustrarea va muri. -11 Locuinţa morţilor şi Adîncul sînt cunoscute Domnului, cu cît mai mult inimile oamenilor! -12 Batjocoritorului nu -i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi. -13 O inimă veselă înseninează faţa; dar cînd inima este tristă, duhul este mîhnit. -14 Inima celor pricepuţi caută ştiinţa, dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie. -15 Toate zilele celui nenorocit sînt rele, dar cel cu inima mulţămită are un ospăţ necurmat. -16 Mai bine puţin, cu frică de Domnul, de cît o mare bogăţie, cu turburare! -17 Mai bine un prînz de verdeţuri, şi dragoste, de cît un bou îngrăşat, şi ură. -18 Un om iute la mînie stîrneşte certuri, dar cine este încet la mînie potoleşte neînţelegerile. -19 Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită. -20 Un fiu înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mamă-sa. -21 Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. -22 Planurile nu izbutesc, cînd lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc cînd sînt mulţi sfetnici. -23 Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! -24 Pentru cel înţelept cărarea vieţii duce în sus, ca să -l abată de la locuinţa morţilor, care este jos. -25 Domnul surpă casa celor mîndri, dar întăreşte hotarele văduvei. -26 Gîndurile rele sînt urîte Domnului, dar cuvintele prietenoase sînt curate înaintea Lui. -27 Cel lacom de cîştig îşi turbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi. -28 Inima celui neprihănit se gîndeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi. -29 Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. -30 O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele. -31 Urechea care ia aminte la învăţăturile cari duc la viaţă, locuieşte în mijlocul înţelepţilor. -32 Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. -33 Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei. -