1 Fogem os perversos, sem que ninguém os persiga;
mas o justo é intrépido como o leão.
2 Por causa da transgressão da terra,
mudam-se frequentemente os príncipes,
mas por um, sábio e prudente, se faz estável a sua ordem.
3 O homem pobre que oprime os pobres é como chuva
que a tudo arrasta e não deixa trigo.
4 Os que desamparam a lei louvam o perverso,
mas os que guardam a lei se indignam contra ele.
5 Os homens maus não entendem o que é justo,
mas os que buscam o Senhor entendem tudo.
6 Melhor é o pobre que anda na sua integridade
do que o perverso, nos seus caminhos, ainda que seja rico.
7 O que guarda a lei é filho prudente,
mas o companheiro de libertinos envergonha a seu pai.
8 O que aumenta os seus bens com juros e ganância
ajunta-os para o que se compadece do pobre.
9 O que desvia os ouvidos de ouvir a lei,
até a sua oração será abominável.
10 O que desvia os retos para o mau caminho,
ele mesmo cairá na cova que fez,
mas os íntegros herdarão o bem.
11 O homem rico é sábio aos seus próprios olhos;
mas o pobre que é sábio sabe sondá-lo.
12 Quando triunfam os justos, há grande festividade;
quando, porém, sobem os perversos, os homens se escondem.
13 O que encobre as suas transgressões jamais prosperará;
mas o que as confessa e deixa alcançará misericórdia.
14 Feliz o homem constante no temor de Deus;
mas o que endurece o coração cairá no mal.
15 Como leão que ruge e urso que ataca,
assim é o perverso que domina sobre um povo pobre.
16 O príncipe falto de inteligência multiplica as opressões,
mas o que aborrece a avareza viverá muitos anos.
17 O homem carregado do sangue de outrem
fugirá até à cova;
ninguém o detenha.
18 O que anda em integridade será salvo,
mas o perverso em seus caminhos cairá logo.
19 O que lavra a sua terra virá a fartar-se de pão,
mas o que se ajunta a vadios se fartará de pobreza.
20 O homem fiel será cumulado de bênçãos,
mas o que se apressa a enriquecer não passará sem castigo.
21 Parcialidade não é bom,
porque até por um bocado de pão o homem prevaricará.
22 Aquele que tem olhos invejosos corre atrás das riquezas,
mas não sabe que há de vir sobre ele a penúria.
23 O que repreende ao homem achará, depois, mais favor
do que aquele que lisonjeia com a língua.
24 O que rouba a seu pai ou a sua mãe e diz: Não é pecado,
companheiro é do destruidor.
25 O cobiçoso levanta contendas,
mas o que confia no Senhor prosperará.
26 O que confia no seu próprio coração é insensato,
mas o que anda em sabedoria será salvo.
27 O que dá ao pobre não terá falta,
mas o que dele esconde os olhos será cumulado de maldições.
28 Quando sobem os perversos, os homens se escondem,
mas, quando eles perecem, os justos se multiplicam.
Almeida Revista e Atualizada© Copyright © 1993 Sociedade Bíblica do Brasil. Todos os direitos reservados. Texto bíblico utilizado com autorização. Saiba mais sobre a Sociedade Bíblica do Brasil www.sbb.org.br. A Sociedade Bíblica do Brasil trabalha para que a Bíblia esteja, efetivamente, ao alcance de todos e seja lida por todos. A SBB é uma entidade sem fins lucrativos, dedicada a promover o desenvolvimento integral do ser humano. Você também pode ajudar a Causa da Bíblia!
1 Cel rău fuge fără să fie urmărit, dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tînăr. -2 Cînd este răscoală într'o ţară, sînt mulţi capi, dar cu un om priceput şi încercat, domnia dăinueşte. -3 Un om sărac care apasă pe cei obijduiţi, este ca o rupere de nori care aduce lipsă de pîne. -4 Ceice părăsesc legea, laudă pe cel rău, dar ceice păzesc legea se mînie pe el. -5 Oamenii dedaţi la rău nu înţeleg ce este drept, dar ceice caută pe Domnul înţeleg totul. -6 Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decît bogatul care umblă pe căi sucite. -7 Celce păzeşte legea, este un fiu priceput, dar celce umblă cu cei desfrînaţi face ruşine tatălui său. -8 Cine îşi înmulţeşte avuţiile prin dobîndă şi camătă, le strînge pentru celce are milă de săraci. -9 Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n'asculte legea, chiar şi rugăciunea lui este o scîrbă. -10 Cine rătăceşte pe oamenii fără prihană pe calea cea rea, cade în groapa pe care a săpat -o, dar oamenii fără prihană moştenesc fericirea. -11 Omul bogat se crede înţelept, dar săracul care este priceput îl cercetează. -12 Cînd biruiesc cei neprihăniţi, este o mare slavă, dar cînd se înalţă cei răi, fiecare se ascunde. -13 Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare. -14 Ferice de omul care se teme necontenit, dar cel ce-şi împietreşte inima cade în nenorocire. -15 Ca un leu care răcneşte şi ca un urs flămînd, aşa este cel rău care stăpîneşte peste un popor sărac. -16 Un voivod fără pricepere îşi înmulţeşte faptele de asuprire, dar cel ce urăşte lăcomia îşi lungeşte zilele. -17 Un om al cărui cuget este încărcat cu sîngele altuia, fuge pînă la groapă: nimeni să nu -l oprească. -18 Cine umblă în neprihănire, găseşte mîntuirea, dar cine umblă pe două căi strîmbe cade într'o groapă. -19 Cine îşi lucrează cîmpul are belşug de pîne, dar cine aleargă după lucruri de nimic are belşug de sărăcie. -20 Un om credincios este năpădit de binecuvîntări, dar celce vrea să se îmbogăţească repede nu rămîne nepedepsit. -21 Nu este bine să cauţi la faţa oamenilor; chiar pentru o bucată de pîne poate un om să se dedea la păcat. -22 Un om pizmaş se grăbeşte să se îmbogăţească, şi nu ştie că lipsa va veni peste el. -23 Cine mustră pe alţii, găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă, decît cel cu limba linguşitoare. -24 Cine fură pe tatăl său şi pe mama sa, şi zice că nu este un păcat, este tovarăş cu nimicitorul. -25 Cel lacom stîrneşte certuri, dar celce se încrede în Domnul este săturat din belşug. -26 Cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblă în înţelepciune va fi mîntuit. -27 Cine dă săracului, nu duce lipsă, dar cine închide ochii, este încărcat cu blesteme. -28 Cînd se înalţă cei răi, fiecare se ascunde, dar cînd pier ei, cei buni se înmulţesc. -