1 Quem ama a disciplina ama o conhecimento,
mas o que aborrece a repreensão é estúpido.
2 O homem de bem alcança o favor do Senhor,
mas ao homem de perversos desígnios, ele o condena.
3 O homem não se estabelece pela perversidade,
mas a raiz dos justos não será removida.
4 A mulher virtuosa é a coroa do seu marido,
mas a que procede vergonhosamente é como podridão nos seus ossos.
5 Os pensamentos do justo são retos,
mas os conselhos do perverso, engano.
6 As palavras dos perversos são emboscadas para derramar sangue,
mas a boca dos retos livra homens.
7 Os perversos serão derribados e já não são,
mas a casa dos justos permanecerá.
8 Segundo o seu entendimento, será louvado o homem,
mas o perverso de coração será desprezado.
9 Melhor é o que se estima em pouco e faz o seu trabalho
do que o vanglorioso que tem falta de pão.
10 O justo atenta para a vida dos seus animais,
mas o coração dos perversos é cruel.
11 O que lavra a sua terra será farto de pão,
mas o que corre atrás de coisas vãs é falto de senso.
12 O perverso quer viver do que caçam os maus,
mas a raiz dos justos produz o seu fruto.
13 Pela transgressão dos lábios o mau se enlaça,
mas o justo sairá da angústia.
14 Cada um se farta de bem pelo fruto da sua boca,
e o que as mãos do homem fizerem ser-lhe-á retribuído.
15 O caminho do insensato aos seus próprios olhos parece reto,
mas o sábio dá ouvidos aos conselhos.
16 A ira do insensato num instante se conhece,
mas o prudente oculta a afronta.
17 O que diz a verdade manifesta a justiça,
mas a testemunha falsa, a fraude.
18 Alguém há cuja tagarelice é como pontas de espada,
mas a língua dos sábios é medicina.
19 O lábio veraz permanece para sempre,
mas a língua mentirosa, apenas um momento.
20 Há fraude no coração dos que maquinam mal,
mas alegria têm os que aconselham a paz.
21 Nenhum agravo sobrevirá ao justo,
mas os perversos, o mal os apanhará em cheio.
22 Os lábios mentirosos são abomináveis ao Senhor,
mas os que agem fielmente são o seu prazer.
23 O homem prudente oculta o conhecimento,
mas o coração dos insensatos proclama a estultícia.
24 A mão diligente dominará,
mas a remissa será sujeita a trabalhos forçados.
25 A ansiedade no coração do homem o abate,
mas a boa palavra o alegra.
26 O justo serve de guia para o seu companheiro,
mas o caminho dos perversos os faz errar.
27 O preguiçoso não assará a sua caça,
mas o bem precioso do homem é ser ele diligente.
28 Na vereda da justiça, está a vida,
e no caminho da sua carreira não há morte.
Almeida Revista e Atualizada© Copyright © 1993 Sociedade Bíblica do Brasil. Todos os direitos reservados. Texto bíblico utilizado com autorização. Saiba mais sobre a Sociedade Bíblica do Brasil www.sbb.org.br. A Sociedade Bíblica do Brasil trabalha para que a Bíblia esteja, efetivamente, ao alcance de todos e seja lida por todos. A SBB é uma entidade sem fins lucrativos, dedicada a promover o desenvolvimento integral do ser humano. Você também pode ajudar a Causa da Bíblia!
1 Cine iubeşte certarea, iubeşte ştiinţa; dar cine urăşte mustrarea, este prost. -2 Omul de bine capătă bunăvoinţa Domnului, dar Domnul osîndeşte pe cel plin de răutate.3 Omul nu se întăreşte prin răutate, dar rădăcina celor neprihăniţi nu se va clătina. -4 O femeie cinstită este cununa bărbatului ei, dar cea care -i face ruşine este ca putregaiul în oasele lui. -5 Gîndurile celor neprihăniţi nu sînt decît dreptate, dar sfaturile celor răi nu sînt decît înşelăciune. -6 Cuvintele celor răi sînt nişte curse ca să verse sînge, dar gura celor fără prihană îi izbăveşte. -7 Cei răi sînt răsturnaţi, şi nu mai sînt, dar casa celor neprihăniţi rămîne în picioare! -8 Un om este preţuit după măsura priceperii lui, dar cel cu inima stricată este dispreţuit. -9 Mai bine să fii într'o stare smerită şi să ai o slugă, decît să faci pe fudulul şi să n'ai ce mînca. -10 Cel neprihănit se îndură de vite, dar inima celui rău este fără milă.11 Cine-şi lucrează ogorul va avea belşug de pîne, dar cine umblă după lucruri de nimic este fără minte. -12 Cel rău pofteşte prada celor nelegiuiţi, dar rădăcina celor neprihăniţi rodeşte. -13 În păcătuirea cu buzele este o cursă primejdioasă, dar cel neprihănit scapă din bucluc. -14 Prin rodul gurii te saturi de bunătăţi, şi fiecare primeşte după lucrul mînilor lui. -15 Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile. -16 Nebunul îndată îşi dă pe faţă mînia, dar înţeleptul ascunde ocara. -17 Cine spune adevărul face o mărturisire dreaptă, dar martorul mincinos vorbeşte înşelăciune. -18 Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare. -19 Buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decît o clipă. -20 Înşelătoria este în inima celor ce cugetă răul, dar bucuria este pentru ceice sfătuiesc la pace. -21 Nicio nenorocire nu se întîmplă celui neprihănit, dar cei răi sînt năpădiţi de rele. -22 Buzele mincinoase sînt urîte Domnului, dar ceice lucrează cu adevăr îi sînt plăcuţi. -23 Omul înţelept îţi ascunde ştiinţa, dar inima nebunilor vesteşte nebunia. -24 Mîna celor harnici va stăpîni, dar mîna leneşă va plăti bir. -25 Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte. -26 Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună, dar calea celor răi îi duce în rătăcire. -27 Leneşul nu-şi frige vînatul, dar comoara de preţ a unui om este munca. -28 Pe cărarea neprihănirii este viaţa, şi pe drumul însemnat de ea nu este moarte. -