1 A mulher sábia edifica a sua casa,

mas a insensata, com as próprias mãos, a derriba.

2 O que anda na retidão teme ao Senhor,

mas o que anda em caminhos tortuosos, esse o despreza.

3 Está na boca do insensato a vara para a sua própria soberba,

mas os lábios do prudente o preservarão.

4 Não havendo bois, o celeiro fica limpo,

mas pela força do boi há abundância de colheitas.

5 A testemunha verdadeira não mente,

mas a falsa se desboca em mentiras.

6 O escarnecedor procura a sabedoria e não a encontra,

mas para o prudente o conhecimento é fácil.

7 Foge da presença do homem insensato,

porque nele não divisarás lábios de conhecimento.

8 A sabedoria do prudente é entender o seu próprio caminho,

mas a estultícia dos insensatos é enganadora.

9 Os loucos zombam do pecado,

mas entre os retos há boa vontade.

10 O coração conhece a sua própria amargura,

e da sua alegria não participará o estranho.

11 A casa dos perversos será destruída,

mas a tenda dos retos florescerá.

12 Há caminho que ao homem parece direito,

mas ao cabo dá em caminhos de morte.

13 Até no riso tem dor o coração,

e o fim da alegria é tristeza.

14 O infiel de coração dos seus próprios caminhos se farta,

como do seu próprio proceder, o homem de bem.

15 O simples dá crédito a toda palavra,

mas o prudente atenta para os seus passos.

16 O sábio é cauteloso e desvia-se do mal,

mas o insensato encoleriza-se e dá-se por seguro.

17 O que presto se ira faz loucuras,

e o homem de maus desígnios é odiado.

18 Os simples herdam a estultícia,

mas os prudentes se coroam de conhecimento.

19 Os maus inclinam-se perante a face dos bons,

e os perversos, junto às portas do justo.

20 O pobre é odiado até do vizinho,

mas o rico tem muitos amigos.

21 O que despreza ao seu vizinho peca,

mas o que se compadece dos pobres é feliz.

22 Acaso, não erram os que maquinam o mal?

Mas amor e fidelidade haverá para os que planejam o bem.

23 Em todo trabalho há proveito;

meras palavras, porém, levam à penúria.

24 Aos sábios a riqueza é coroa,

mas a estultícia dos insensatos não passa de estultícia.

25 A testemunha verdadeira livra almas,

mas o que se desboca em mentiras é enganador.

26 No temor do Senhor, tem o homem forte amparo,

e isso é refúgio para os seus filhos.

27 O temor do Senhor é fonte de vida

para evitar os laços da morte.

28 Na multidão do povo, está a glória do rei,

mas, na falta de povo, a ruína do príncipe.

29 O longânimo é grande em entendimento,

mas o de ânimo precipitado exalta a loucura.

30 O ânimo sereno é a vida do corpo,

mas a inveja é a podridão dos ossos.

31 O que oprime ao pobre insulta aquele que o criou,

mas a este honra o que se compadece do necessitado.

32 Pela sua malícia é derribado o perverso,

mas o justo, ainda morrendo, tem esperança.

33 No coração do prudente, repousa a sabedoria,

mas o que há no interior dos insensatos vem a lume.

34 A justiça exalta as nações,

mas o pecado é o opróbrio dos povos.

35 O servo prudente goza do favor do rei,

mas o que procede indignamente é objeto do seu furor.

1 Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărîmă cu înseşi mînile ei. -2 Cine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul, dar cine apucă pe căi strîmbe, Îl nesocoteşte. -3 În gura nebunului este o nuia pentru mîndria lui, dar pe înţelepţi îi păzesc buzele lor. -4 Unde nu sînt boi, ieslea rămîne goală, dar puterea boilor aduce belşug de roduri. -5 Un martor credincios nu minte, dar un martor mincinos spune minciuni.6 Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n'o găseşte, dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor. -7 Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa. -8 Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi. -9 Cei nesocotiţi glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoinţă. -10 Inima îşi cunoaşte necazurile, şi nici un străin nu se poate amesteca în bucuria ei. -11 Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor fără prihană va înflori. -12 Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. -13 De multe ori chiar în mijlocul rîsului inima poate fi mîhnită, şi bucuria poate sfîrşi prin necaz. -14 Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui, şi omul de bine se satură şi el de ce este în el. -15 Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. -16 Înţeleptul se teme şi se abate dela rău, dar nesocotitul este îngîmfat şi fără frică. -17 Cine este iute la mînie face prostii, şi omul plin de răutate se face urît. -18 Cei proşti au parte de nebunie, dar oamenii chibzuiţi sînt încununaţi cu ştiinţă. -19 Cei răi se pleacă înaintea celor buni, şi cei nelegiuiţi înaintea porţilor celui neprihănit. -20 Săracul este urît chiar şi de prietenul său, dar bogatul are foarte mulţi prieteni. -21 Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi. -22 În adevăr ceice gîndesc răul se rătăcesc. dar ceice gîndesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.23 Oriunde se munceşte este şi cîştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. -24 Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi, dar cei nesocotiţi n'au altceva decît nebunie. -25 Martorul care spune adevărul scapă suflete, dar cel înşelător spune minciuni. -26 Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El. -27 Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii. -28 Mulţimea poporului este slava împăratului, lipsa poporului este pieirea voivodului. -29 Cine este încet la mînie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii. -30 O inimă liniştită este viaţa trupului, dar prizma este putrezirea oaselor. -31 Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. -32 Cel rău este doborît de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde. -33 Înţelepciunea se odihneşte într'o inimă pricepută, dar în mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol. -34 Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor. -35 Un împărat are plăcere de un slujitor chibzuit, dar pe cel de ocară, îl atinge mînia lui.