1 São também estes provérbios de Salomão, os quais transcreveram os homens de Ezequias, rei de Judá.

2 A glória de Deus é encobrir as coisas,

mas a glória dos reis é esquadrinhá-las.

3 Como a altura dos céus e a profundeza da terra,

assim o coração dos reis é insondável.

4 Tira da prata a escória,

e sairá vaso para o ourives;

5 tira o perverso da presença do rei,

e o seu trono se firmará na justiça.

6 Não te glories na presença do rei,

nem te ponhas no meio dos grandes;

7 porque melhor é que te digam: Sobe para aqui!,

do que seres humilhado diante do príncipe.

A respeito do que os teus olhos viram,

8 não te apresses a litigar,

pois, ao fim, que farás,

quando o teu próximo te puser em apuros?

9 Pleiteia a tua causa diretamente com o teu próximo

e não descubras o segredo de outrem;

10 para que não te vitupere aquele que te ouvir,

e não se te apegue a tua infâmia.

11 Como maçãs de ouro em salvas de prata,

assim é a palavra dita a seu tempo.

12 Como pendentes e joias de ouro puro,

assim é o sábio repreensor para o ouvido atento.

13 Como o frescor de neve no tempo da ceifa,

assim é o mensageiro fiel para com os que o enviam,

porque refrigera a alma dos seus senhores.

14 Como nuvens e ventos que não trazem chuva,

assim é o homem que se gaba de dádivas que não fez.

15 A longanimidade persuade o príncipe,

e a língua branda esmaga ossos.

16 Achaste mel? Come apenas o que te basta,

para que não te fartes dele e venhas a vomitá-lo.

17 Não sejas frequente na casa do teu próximo,

para que não se enfade de ti e te aborreça.

18 Maça, espada e flecha aguda é o homem

que levanta falso testemunho contra o seu próximo.

19 Como dente quebrado e pé sem firmeza,

assim é a confiança no desleal, no tempo da angústia.

20 Como quem se despe num dia de frio

e como vinagre sobre feridas,

assim é o que entoa canções junto ao coração aflito.

21 Se o que te aborrece tiver fome, dá-lhe pão para comer;

se tiver sede, dá-lhe água para beber,

22 porque assim amontoarás brasas vivas sobre a sua cabeça,

e o Senhor te retribuirá.

23 O vento norte traz chuva,

e a língua fingida, o rosto irado.

24 Melhor é morar no canto do eirado

do que junto com a mulher rixosa na mesma casa.

25 Como água fria para o sedento,

tais são as boas-novas vindas de um país remoto.

26 Como fonte que foi turvada e manancial corrupto,

assim é o justo que cede ao perverso.

27 Comer muito mel não é bom;

assim, procurar a própria honra não é honra.

28 Como cidade derribada, que não tem muros,

assim é o homem que não tem domínio próprio.

1 Iată încă vreocîteva din Pildele lui Solomon, strînse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda. -2 Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor. -3 Înălţimea cerurilor, adîncimea pămîntului, şi inima împăraţilor sînt nepătrunse. -4 Scoate zgura din argint, şi argintarul va face din el un vas ales.5 Scoate şi pe cel rău dinaintea împăratului, şi scaunul lui de domnie se va întări prin neprihănire. -6 Nu te făli înaintea împăratului, şi nu lua locul celor mari;7 căci este mai bine să ţi se zică: ,,Suie-te mai sus!`` decît să fii pogorît înaintea voivodului pe care ţi -l văd ochii. -8 Nu te grăbi să te iei la ceartă, ca nu cumva la urmă să nu ştii ce să faci, cînd te va lua la ocări aproapele tău. -9 Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia,10 ca nu cumva, aflînd -o cineva, să te umple de ruşine, şi să-ţi iasă nume rău care să nu se mai şteargă. -11 Un cuvînt spus la vremea potrivită, este ca nişte mere de aur într'un coşuleţ de argint. -12 Ca o verigă de aur şi o podoabă de aur curat, aşa este înţeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare. -13 Ca răcoreala zăpezii pe vremea secerişului, aşa este un sol credincios pentru cel ce -l trimete: el înviorează sufletul stăpînului său.14 Ca norii şi vîntul fără ploaie, aşa este un om care se laudă pe nedrept cu dărniciile lui. -15 Prin răbdare se înduplecă un voivod, şi o limbă dulce poate zdrobi oase.16 Dacă dai peste miere, nu mînca decît atît cît îţi ajunge, ca să nu ţi se scîrbească şi s'o verşi din gură. -17 Calcă rar în casa aproapelui tău, ca să nu se sature de tine şi să te urască. -18 Ca un buzdugan, ca o sabie şi ca o săgeată ascuţită, aşa este un om care face o mărturisire mincinoasă împotriva aproapelui său. -19 Ca un dinte stricat şi ca un picior care şchioapătează, aşa este încrederea într'un stricat la ziua necazului. -20 Ca unul care îşi scoate haina pe o zi rece, sau varsă oţet pe silitră, aşa este cine cîntă cîntece unei inimi în nenorocire. -21 Dacă este flămînd vrăjmaşul tău, dă -i pîne să mănînce, dăcă -i este sete, dă -i apă să bea.22 Căci făcînd aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui, şi Domnul îţi va răsplăti. -23 Vîntul de miazănoapte aduce ploaia, şi limba clevetitoare aduce o faţă mîhnită. -24 Mai bine să locuieşti într'un colţ pe acoperiş, decît să locuieşti într'o casă mare cu o nevastă gîlcevitoare. -25 Ca apa proaspătă pentru un om obosit, aşa este o veste bună venită dintr'o ţară depărtată. -26 Ca o fîntînă turbure şi ca un izvor stricat, aşa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău. -27 Nu este bine să mănînci multă miere: tot aşa, nu este o cinste să alergi după slava ta însuţi. -28 Omul care nu este stăpîn pe sine, este ca o cetate surpată şi fără ziduri.