1 O homem que muitas vezes repreendido endurece a cerviz
será quebrantado de repente sem que haja cura.
2 Quando se multiplicam os justos, o povo se alegra,
quando, porém, domina o perverso, o povo suspira.
3 O homem que ama a sabedoria alegra a seu pai,
mas o companheiro de prostitutas desperdiça os bens.
4 O rei justo sustém a terra,
mas o amigo de impostos a transtorna.
5 O homem que lisonjeia a seu próximo
arma-lhe uma rede aos passos.
6 Na transgressão do homem mau, há laço,
mas o justo canta e se regozija.
7 Informa-se o justo da causa dos pobres,
mas o perverso de nada disso quer saber.
8 Os homens escarnecedores alvoroçam a cidade,
mas os sábios desviam a ira.
9 Se o homem sábio discute com o insensato,
quer este se encolerize, quer se ria, não haverá fim.
10 Os sanguinários aborrecem o íntegro,
ao passo que, quanto aos retos, procuram tirar-lhes a vida.
11 O insensato expande toda a sua ira,
mas o sábio afinal lha reprime.
12 Se o governador dá atenção a palavras mentirosas,
virão a ser perversos todos os seus servos.
13 O pobre e o seu opressor se encontram,
mas é o Senhor quem dá luz aos olhos de ambos.
14 O rei que julga os pobres com equidade
firmará o seu trono para sempre.
15 A vara e a disciplina dão sabedoria,
mas a criança entregue a si mesma vem a envergonhar a sua mãe.
16 Quando os perversos se multiplicam,
multiplicam-se as transgressões,
mas os justos verão a ruína deles.
17 Corrige o teu filho, e te dará descanso,
dará delícias à tua alma.
18 Não havendo profecia, o povo se corrompe;
mas o que guarda a lei, esse é feliz.
19 O servo não se emendará com palavras,
porque, ainda que entenda, não obedecerá.
20 Tens visto um homem precipitado nas suas palavras?
Maior esperança há para o insensato do que para ele.
21 Se alguém amimar o escravo desde a infância,
por fim ele quererá ser filho.
22 O iracundo levanta contendas,
e o furioso multiplica as transgressões.
23 A soberba do homem o abaterá,
mas o humilde de espírito obterá honra.
24 O que tem parte com o ladrão aborrece a própria alma;
ouve as maldições e nada denuncia.
25 Quem teme ao homem arma ciladas,
mas o que confia no Senhor está seguro.
26 Muitos buscam o favor daquele que governa,
mas para o homem a justiça vem do Senhor.
27 Para o justo, o iníquo é abominação,
e o reto no seu caminho é abominação ao perverso.
Almeida Revista e Atualizada© Copyright © 1993 Sociedade Bíblica do Brasil. Todos os direitos reservados. Texto bíblico utilizado com autorização. Saiba mais sobre a Sociedade Bíblica do Brasil www.sbb.org.br. A Sociedade Bíblica do Brasil trabalha para que a Bíblia esteja, efetivamente, ao alcance de todos e seja lida por todos. A SBB é uma entidade sem fins lucrativos, dedicada a promover o desenvolvimento integral do ser humano. Você também pode ajudar a Causa da Bíblia!
1 Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor, va fi zdrobit deodată şi fără leac. -2 Cînd se înmulţesc cei buni, poporul se bucură, dar cînd stăpîneşte cel rău, poporul geme. -3 Cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său, dar cine umblă cu curvele risipeşte averea. -4 Un împărat întăreşte ţara prin dreptate, dar cine ia mită, o nimiceşte. -5 Cine linguşeşte pe aproapele său, îi întinde un laţ supt paşii lui. -6 În păcatul omului rău este o cursă, dar cel bun biruie şi se bucură. -7 Cel bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău nu poate s'o priceapă. -8 Cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mînia. -9 Cînd se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau să tot rîdă, căci pace nu se face. -10 Oamenii setoşi de sînge urăsc pe omul fără prihană, dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa. -11 Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpîneşte. -12 Cînd celce stăpîneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase, toţi slujitorii lui sînt nişte răi. -13 Săracul şi asupritorul se întîlnesc, dar Domnul le luminează ochii la amîndoi,14 Un împărat care judecă pe săraci după adevăr, îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie. -15 Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale. -16 Cînd se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul, dar cei buni le vor vedea căderea. -17 Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă, şi îţi va aduce desfătare sufletului. -18 Cînd nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frîu; dar ferice de poporul care păzeşte legea! -19 Nu prin vorbe se pedepseşte un rob, căci chiar dacă pricepe, n'ascultă. -20 Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult dela un nebun decît dela el. -21 Slujitorul pe care -l răsfeţi din copilărie, la urmă ajunge de se crede fiu. -22 Un om mînios stîrneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate. -23 Mîndria unui om îl scoboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. -24 Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa, aude blestemul, şi nu spune nimic. -25 Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n'are dece să se teamă. -26 Mulţi umblă după bunăvoinţa celui ce stăpîneşte, dar Domnul este acela care face dreptate fiecăruia.27 Omul nelegiuit este o scîrbă înaintea celor neprihăniţi, dar cel ce umblă fără prihană este o scîrbă înaintea celor răi.