1 Filho meu, guarda as minhas palavras

e conserva dentro de ti os meus mandamentos.

2 Guarda os meus mandamentos e vive;

e a minha lei, como a menina dos teus olhos.

3 Ata-os aos dedos,

escreve-os na tábua do teu coração.

4 Dize à Sabedoria: Tu és minha irmã;

e ao Entendimento chama teu parente;

5 para te guardarem da mulher alheia,

da estranha que lisonjeia com palavras.

6 Porque da janela da minha casa,

por minhas grades, olhando eu,

7 vi entre os simples, descobri entre os jovens

um que era carecente de juízo,

8 que ia e vinha pela rua junto à esquina da mulher estranha

e seguia o caminho da sua casa,

9 à tarde do dia, no crepúsculo,

na escuridão da noite, nas trevas.

10 Eis que a mulher lhe sai ao encontro,

com vestes de prostituta e astuta de coração.

11 É apaixonada e inquieta,

cujos pés não param em casa;

12 ora está nas ruas, ora, nas praças,

espreitando por todos os cantos.

13 Aproximou-se dele, e o beijou,

e de cara impudente lhe diz:

14 Sacrifícios pacíficos tinha eu de oferecer;

paguei hoje os meus votos.

15 Por isso, saí ao teu encontro,

a buscar-te, e te achei.

16 Já cobri de colchas a minha cama,

de linho fino do Egito, de várias cores;

17 já perfumei o meu leito com mirra,

aloés e cinamomo.

18 Vem, embriaguemo-nos com as delícias do amor, até pela manhã;

gozemos amores.

19 Porque o meu marido não está em casa,

saiu de viagem para longe.

20 Levou consigo um saquitel de dinheiro;

só por volta da lua cheia ele tornará para casa.

21 Seduziu-o com as suas muitas palavras,

com as lisonjas dos seus lábios o arrastou.

22 E ele num instante a segue,

como o boi que vai ao matadouro;

como o cervo que corre para a rede,

23 até que a flecha lhe atravesse o coração;

como a ave que se apressa para o laço,

sem saber que isto lhe custará a vida.

24 Agora, pois, filho, dá-me ouvidos

e sê atento às palavras da minha boca;

25 não se desvie o teu coração para os caminhos dela,

e não andes perdido nas suas veredas;

26 porque a muitos feriu e derribou;

e são muitos os que por ela foram mortos.

27 A sua casa é caminho para a sepultura

e desce para as câmaras da morte.

1 Fiule, păstrează cuvintele mele, şi ţine la tine sfaturile mele.2 Ţine sfaturile mele, şi vei trăi; păzeşte învăţăturile mele ca lumina ochilor.3 Leagă-le la degete, scrie-le pe tăbliţa inimii tale.4 Zi înţelepciunii: ,,Tu eşti sora mea!`` Şi numeşte priceperea prietena ta, -5 ca să te ferească de nevasta altuia, de străina care întrebuinţează cuvinte ademenitoare.6 Stăteam la fereastra casei mele, şi mă uitam prin zăbrele.7 Am zărit printre cei neîncercaţi, am văzut printre tineri pe un băiat fără minte.8 Trecea pe uliţă, la colţul unde stătea una din aceste străine, şi a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei.9 Era în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă.10 Şi, iată că, i -a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată.11 Era bună de gură şi fără astîmpăr; picioarele nu -i puteau sta acasă:12 cînd în uliţă, cînd în pieţe, pela toate colţurile stătea la pîndă.13 Ea l -a îmbrăţişat şi l -a sărutat, şi cu o faţă fără ruşine i -a zis:14 ,,Eram datoare cu o jertfă de mulţămire, azi mi-am împlinit juruinţele.15 De aceea ţi-am ieşit înainte, să te caut, şi te-am şi găsit.16 Mi-am împodobit patul cu învelitori, cu aşternut de pînzeturi din Egipt;17 mi-am stropit aşternutul cu smirnă, aloe şi scorţişoară.18 Vino, să ne îmbătăm de dragoste pînă dimineaţă, să ne desfătăm cu desmierdări!19 Căci bărbatul meu nu este acasă, a plecat într'o călătorie lungă,20 a luat cu el sacul cu bani, şi nu se va întoarce acasă decît la luna nouă.``21 Tot vorbindu -i, ea l -a ademenit, şi l -a atras cu buzele ei ademenitoare.22 De odată a început să meargă după ea, ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă,23 ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, pînă ce săgeata îi străpunge ficatul.24 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi luaţi aminte la cuvintele gurii mele.25 Să nu ţi se abată inima spre calea unei asemenea femei, nu te rătăci pe cărările ei.26 Căci ea a făcut să cadă multe jertfe, şi mulţi sînt cei pe cari i -a ucis ea.27 Casa ei este drumul spre locuinţa morţilor, drumul care pogoară spre locaşurile morţii.