1 O coração do homem pode fazer planos,

mas a resposta certa dos lábios vem do Senhor.

2 Todos os caminhos do homem são puros aos seus olhos,

mas o Senhor pesa o espírito.

3 Confia ao Senhor as tuas obras,

e os teus desígnios serão estabelecidos.

4 O Senhor fez todas as coisas para determinados fins

e até o perverso, para o dia da calamidade.

5 Abominável é ao Senhor todo arrogante de coração;

é evidente que não ficará impune.

6 Pela misericórdia e pela verdade, se expia a culpa;

e pelo temor do Senhor os homens evitam o mal.

7 Sendo o caminho dos homens agradável ao Senhor,

este reconcilia com eles os seus inimigos.

8 Melhor é o pouco, havendo justiça,

do que grandes rendimentos com injustiça.

9 O coração do homem traça o seu caminho,

mas o Senhor lhe dirige os passos.

10 Nos lábios do rei se acham decisões autorizadas;

no julgar não transgrida, pois, a sua boca.

11 Peso e balança justos pertencem ao Senhor;

obra sua são todos os pesos da bolsa.

12 A prática da impiedade é abominável para os reis,

porque com justiça se estabelece o trono.

13 Os lábios justos são o contentamento do rei,

e ele ama o que fala coisas retas.

14 O furor do rei são uns mensageiros de morte,

mas o homem sábio o apazigua.

15 O semblante alegre do rei significa vida,

e a sua benevolência é como a nuvem que traz chuva serôdia.

16 Quanto melhor é adquirir a sabedoria do que o ouro!

E mais excelente, adquirir a prudência do que a prata!

17 O caminho dos retos é desviar-se do mal;

o que guarda o seu caminho preserva a sua alma.

18 A soberba precede a ruína,

e a altivez do espírito, a queda.

19 Melhor é ser humilde de espírito com os humildes

do que repartir o despojo com os soberbos.

20 O que atenta para o ensino acha o bem,

e o que confia no Senhor, esse é feliz.

21 O sábio de coração é chamado prudente,

e a doçura no falar aumenta o saber.

22 O entendimento, para aqueles que o possuem, é fonte de vida;

mas, para o insensato, a sua estultícia lhe é castigo.

23 O coração do sábio é mestre de sua boca

e aumenta a persuasão nos seus lábios.

24 Palavras agradáveis são como favo de mel:

doces para a alma e medicina para o corpo.

25 Há caminho que parece direito ao homem,

mas afinal são caminhos de morte.

26 A fome do trabalhador o faz trabalhar,

porque a sua boca a isso o incita.

27 O homem depravado cava o mal,

e nos seus lábios há como que fogo ardente.

28 O homem perverso espalha contendas,

e o difamador separa os maiores amigos.

29 O homem violento alicia o seu companheiro

e guia-o por um caminho que não é bom.

30 Quem fecha os olhos imagina o mal,

e, quando morde os lábios, o executa.

31 Coroa de honra são as cãs,

quando se acham no caminho da justiça.

32 Melhor é o longânimo do que o herói da guerra,

e o que domina o seu espírito, do que o que toma uma cidade.

33 A sorte se lança no regaço,

mas do Senhor procede toda decisão.

1 Planurile pe cari le face inima atîrnă de om, dar răspunsul pe care -l dă gura vine dela Domnul. -2 Toate căile omului sînt curate în ochii lui, dar celce cercetează duhurile este Domnul. -3 Încredinţează-ţi lucrările în mîna Domnului, şi îţi vor izbuti planurile. -4 Domnul a făcut toate pentru o ţintă, chiar şi pe cel rău pentru ziua nenorocirii. -5 Orice inimă trufaşă este o scîrbă înaintea Domnului; hotărît, ea nu va rămînea nepedepsită. -6 Prin dragoste şi credincioşie omul ispăşeşte nelegiuirea, şi prin frica de Domnul se abate dela rău. -7 Cînd sînt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar şi pe vrăjmaşii lui. -8 Mai bine puţin, cu dreptate, decît mari venituri, cu strîmbătate. -9 Inima omului se gîndeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii. -10 Hotărîri dumnezeieşti sînt pe buzele împăratului, gura lui nu trebuie să facă greşeli cînd judecă. -11 Cîntarul şi cumpăna dreaptă vin dela Domnul; toate greutăţile de cîntărit sînt lucrarea Lui. -12 Împăraţilor le este scîrbă să facă rău, căci prin neprihănire se întăreşte un scaun de domnie. -13 Buzele neprihănite sînt plăcute împăraţilor, şi ei iubesc pe celce vorbeşte cu neprihănire. -14 Mînia împăratului este un vestitor al morţii, dar un om înţelept trebuie s'o potolească. -15 Seninătatea feţei împăratului este viaţa, şi bunăvoinţa lui este ca o ploaie de primăvară. -16 Cu cît mai mult face cîştigarea înţelepciunii decît a aurului! Cu cît este mai de dorit cîştigarea priceperii decît a argintului! -17 Calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău; acela îşi păzeşte sufletul, care veghează asupra căii sale. -18 Mîndria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înainte căderii. -19 Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi, decît să împarţi prada cu cei mîndri. -20 Cine cugetă la Cuvîntul Domnului, găseşte fericirea, şi cine se încrede în Domnul este fericit. -21 Cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput, dar dulceaţa buzelor măreşte ştiinţa. -22 Înţelepciunea este un izvor de viaţă pentru cine o are; dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor. -23 Cine are o inimă înţeleaptă, îşi arată înţelepciunea cînd vorbeşte, şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui. -24 Cuvintele prietenoase sînt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet, şi sănătoase pentru oase. -25 Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte. -26 Cine munceşte, pentru el munceşte, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru. -27 Omul stricat pregăteşte nenorocirea, şi pe buzele lui este ca un foc aprins. -28 Omul neastîmpărat stîrneşte certuri, şi pîrîtorul desbină pe cei mai buni prieteni. -29 Omul asupritor amăgeşte pe aproapele său, şi -l duce pe o cale, care nu este bună. -30 Cine închide ochii, ca să se dedea la gînduri stricate, cine-şi muşcă buzele, a şi săvîrşit răul. -31 Perii albi sînt o cunună de cinste, ea se găseşte pe calea neprihănirii. -32 Cel încet la mînie preţuieşte mai mult decît un viteaz, şi cine este stăpîn pe sine preţuieşte mai mult decît cine cucereşte cetăţi. -33 Se aruncă sorţul în poala hainei, dar orice hotărîre vine dela Domnul. -