1 O filho sábio ouve a instrução do pai,
mas o escarnecedor não atende à repreensão.
2 Do fruto da boca o homem comerá o bem,
mas o desejo dos pérfidos é a violência.
3 O que guarda a boca conserva a sua alma,
mas o que muito abre os lábios a si mesmo se arruína.
4 O preguiçoso deseja e nada tem,
mas a alma dos diligentes se farta.
5 O justo aborrece a palavra de mentira,
mas o perverso faz vergonha e se desonra.
6 A justiça guarda ao que anda em integridade,
mas a malícia subverte ao pecador.
7 Uns se dizem ricos sem terem nada;
outros se dizem pobres, sendo mui ricos.
8 Com as suas riquezas se resgata o homem,
mas ao pobre não ocorre ameaça.
9 A luz dos justos brilha intensamente,
mas a lâmpada dos perversos se apagará.
10 Da soberba só resulta a contenda,
mas com os que se aconselham se acha a sabedoria.
11 Os bens que facilmente se ganham, esses diminuem,
mas o que ajunta à força do trabalho terá aumento.
12 A esperança que se adia faz adoecer o coração,
mas o desejo cumprido é árvore de vida.
13 O que despreza a palavra a ela se apenhora,
mas o que teme o mandamento será galardoado.
14 O ensino do sábio é fonte de vida,
para que se evitem os laços da morte.
15 A boa inteligência consegue favor,
mas o caminho dos pérfidos é intransitável.
16 Todo prudente procede com conhecimento,
mas o insensato espraia a sua loucura.
17 O mau mensageiro se precipita no mal,
mas o embaixador fiel é medicina.
18 Pobreza e afronta sobrevêm ao que rejeita a instrução,
mas o que guarda a repreensão será honrado.
19 O desejo que se cumpre agrada a alma,
mas apartar-se do mal é abominável para os insensatos.
20 Quem anda com os sábios será sábio,
mas o companheiro dos insensatos se tornará mau.
21 A desventura persegue os pecadores,
mas os justos serão galardoados com o bem.
22 O homem de bem deixa herança aos filhos de seus filhos,
mas a riqueza do pecador é depositada para o justo.
23 A terra virgem dos pobres dá mantimento em abundância,
mas a falta de justiça o dissipa.
24 O que retém a vara aborrece a seu filho,
mas o que o ama, cedo, o disciplina.
25 O justo tem o bastante para satisfazer o seu apetite,
mas o estômago dos perversos passa fome.
Almeida Revista e Atualizada© Copyright © 1993 Sociedade Bíblica do Brasil. Todos os direitos reservados. Texto bíblico utilizado com autorização. Saiba mais sobre a Sociedade Bíblica do Brasil www.sbb.org.br. A Sociedade Bíblica do Brasil trabalha para que a Bíblia esteja, efetivamente, ao alcance de todos e seja lida por todos. A SBB é uma entidade sem fins lucrativos, dedicada a promover o desenvolvimento integral do ser humano. Você também pode ajudar a Causa da Bíblia!
1 Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său, dar batjocoritorul n'ascultă mustrarea. -2 Prin rodul gurii ai parte de bine, dar cei stricaţi au parte de sîlnicie. -3 Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui. -4 Leneşul doreşte mult, şi totuş, n'are nimic, dar cei harnici se satură. -5 Cel neprihănit urăşte cuvintele mincinoase, dar cel rău se face urît şi se acoperă de ruşine. -6 Neprihănirea păzeşte pe cel nevinovat, dar răutatea aduce pierzarea păcătosului. -7 Unul face pe bogatul, şi n'are nimic, altul face pe săracul, şi are totuş mari avuţii, -8 Omul cu bogăţia lui îşi răscumpără viaţa, dar săracul n'ascultă mustrarea. -9 Lumina celor neprihăniţi arde voioasă, dar candela celor răi se stinge. -10 Prin mîndrie se aţîţă numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile. -11 Bogăţia cîştigată fără trudă scade, dar ce se strînge încetul cu încetul, creşte. -12 O nădejde amînată îmbolnăveşte inima, dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă. -13 Cine nesocoteşte Cuvîntul Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit. -14 Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă, ca să abată pe om din cursele morţii. -15 O minte sănătoasă cîştigă bunăvoinţă, dar calea celor stricaţi este pietroasă. -16 Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă, dar nebunul îşi dă la iveală nebunia. -17 Un sol rău cade în nenorocire, dar un sol credincios aduce tămăduire. -18 Sărăcia şi ruşinea sînt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste. -19 Împlinirea unei dorinţe este dulce sufletului, dar celor nebuni le este urît să se lase de rău. -20 Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău. -21 Nenorocirea urmăreşte pe cei ce păcătuiesc, dar cei neprihăniţi vor fi răsplătiţi cu fericire.22 Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi, dar bogăţiile păcătosului sînt păstrate pentru cel neprihănit. -23 Ogorul pe care -l desţelineşte săracul dă o hrană îmbelşugată, dar mulţi pier din pricina nedreptăţii lor. -24 Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine -l iubeşte, îl pedepseşte îndată. -25 Cel neprihănit mănîncă pînă se satură, dar pîntecele celor răi duce lipsă. -