1 Now Jehoram the son of Ahab began to reign over Israel in Samaria in the eighteenth year of Jehoshaphat king of Judah, and reigned twelve years. 2 And he did that which was evil in the sight of Jehovah, but not like his father, and like his mother; for he put away the pillar of Baal that his father had made. 3 Nevertheless he cleaved unto the sins of Jeroboam the son of Nebat, wherewith he made Israel to sin; he departed not therefrom.

4 Now Mesha king of Moab was a sheep-master; and he rendered unto the king of Israel the wool of a hundred thousand lambs, and of a hundred thousand rams. 5 But it came to pass, when Ahab was dead, that the king of Moab rebelled against the king of Israel. 6 And king Jehoram went out of Samaria at that time, and mustered all Israel. 7 And he went and sent to Jehoshaphat the king of Judah, saying, The king of Moab hath rebelled against me: wilt thou go with me against Moab to battle? And he said, I will go up: I am as thou art, my people as thy people, my horses as thy horses. 8 And he said, Which way shall we go up? And he answered, The way of the wilderness of Edom. 9 So the king of Israel went, and the king of Judah, and the king of Edom; and they made a circuit of seven days’ journey: and there was no water for the host, nor for the beasts that followed them. 10 And the king of Israel said, Alas! for Jehovah hath called these three kings together to deliver them into the hand of Moab. 11 But Jehoshaphat said, Is there not here a prophet of Jehovah, that we may inquire of Jehovah by him? And one of the king of Israel’s servants answered and said, Elisha the son of Shaphat is here, who poured water on the hands of Elijah. 12 And Jehoshaphat said, The word of Jehovah is with him. So the king of Israel and Jehoshaphat and the king of Edom went down to him.

13 And Elisha said unto the king of Israel, What have I to do with thee? get thee to the prophets of thy father, and to the prophets of thy mother. And the king of Israel said unto him, Nay; for Jehovah hath called these three kings together to deliver them into the hand of Moab. 14 And Elisha said, As Jehovah of hosts liveth, before whom I stand, surely, were it not that I regard the presence of Jehoshaphat the king of Judah, I would not look toward thee, nor see thee. 15 But now bring me a minstrel. And it came to pass, when the minstrel played, that the hand of Jehovah came upon him. 16 And he said, Thus saith Jehovah, Make this valley full of trenches. 17 For thus saith Jehovah, Ye shall not see wind, neither shall ye see rain; yet that valley shall be filled with water, and ye shall drink, both ye and your cattle and your beasts. 18 And this is but a light thing in the sight of Jehovah: he will also deliver the Moabites into your hand. 19 And ye shall smite every fortified city, and every choice city, and shall fell every good tree, and stop all fountains of water, and mar every good piece of land with stones. 20 And it came to pass in the morning, about the time of offering the oblation, that, behold, there came water by the way of Edom, and the country was filled with water.

21 Now when all the Moabites heard that the kings were come up to fight against them, they gathered themselves together, all that were able to put on armor, and upward, and stood on the border. 22 And they rose up early in the morning, and the sun shone upon the water, and the Moabites saw the water over against them as red as blood: 23 and they said, This is blood; the kings are surely destroyed, and they have smitten each man his fellow: now therefore, Moab, to the spoil. 24 And when they came to the camp of Israel, the Israelites rose up and smote the Moabites, so that they fled before them; and they went forward into the land smiting the Moabites. 25 And they beat down the cities; and on every good piece of land they cast every man his stone, and filled it; and they stopped all the fountains of water, and felled all the good trees, until in Kir-hareseth only they left the stones thereof; howbeit the slingers went about it, and smote it. 26 And when the king of Moab saw that the battle was too sore for him, he took with him seven hundred men that drew sword, to break through unto the king of Edom; but they could not. 27 Then he took his eldest son that should have reigned in his stead, and offered him for a burnt-offering upon the wall. And there was great wrath against Israel: and they departed from him, and returned to their own land.

1 Ioram*Cap. 1:17., fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria, în al optsprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. A domnit doisprezece ani. 2 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, totuși nu ca tatăl său și ca mama sa. A răsturnat stâlpii lui Baal pe*1 Împ. 16:31,32. care-i făcuse tatăl său, 3 dar s-a dedat la păcatele*1 Împ. 12:28,31,32. lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, și nu s-a abătut de la ele. 4 Meșa, împăratul Moabului, avea turme mari și plătea împăratului lui Israel un bir de o sută de mii de miei*Is. 16:1. și o sută de mii de berbeci cu lâna lor. 5 La moartea*Cap. 1:1. lui Ahab, împăratul Moabului s-a răsculat împotriva împăratului lui Israel. 6 Împăratul Ioram a ieșit atunci din Samaria și a numărat pe tot Israelul. 7 A pornit și a trimis să spună lui Iosafat, împăratul lui Iuda: „Împăratul Moabului s-a răsculat împotriva mea. Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Moabului?" Iosafat a răspuns: „Voi merge, eu ca*1 Împ. 22:4. tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi." 8 Și a zis: „Pe care drum să ne suim?" Ioram a zis: „Pe drumul care duce în Pustia Edomului." 9 Împăratul lui Israel, împăratul lui Iuda și împăratul Edomului au plecat și, după un drum de șapte zile, n-au avut apă pentru oștire și pentru vitele care veneau după ea. 10 Atunci, împăratul lui Israel a zis: „Vai! Domnul a chemat pe acești trei împărați ca să-i dea în mâinile Moabului!" 11 Dar Iosafat*1 Împ. 22:7. a zis: „Nu este aici niciun proroc al Domnului, prin care să putem întreba pe Domnul?" Unul din slujitorii împăratului lui Israel a răspuns: „Este aici Elisei, fiul lui Șafat, care turna apă pe mâinile lui Ilie." 12 Și Iosafat a zis: „Cuvântul Domnului este cu el." Împăratul lui Israel, Iosafat, și împăratul Edomului s-au coborât*Cap. 2:25. la el. 13 Elisei a zis împăratului lui Israel: „Ce am*Ezec. 14:3. eu a face cu tine? Du-te*Jud. 10:14.Rut 1:15. la prorocii*1 Împ. 18:19. tatălui tău și la prorocii mamei tale." Și împăratul lui Israel i-a zis: „Nu, căci Domnul a chemat pe acești trei împărați ca să-i dea în mâinile Moabului!" 14 Elisei a zis: „Viu este*1 Împ. 17:1. Cap. 5:16. Domnul oștirilor, al cărui slujitor sunt, că, dacă n-aș avea în vedere pe Iosafat, împăratul lui Iuda, pe tine nu te-aș băga deloc în seamă și nici nu m-aș uita la tine. 15 Acum aduceți-mi un cântăreț*1 Sam. 10:5. cu harpa." Și, pe când cânta cântărețul din harpă, mâna Domnului a fost*Ezec. 1:3;3:14,22;8:1. peste Elisei. 16 Și a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Faceți gropi*Cap. 4:3. în valea aceasta, groapă lângă groapă!’ 17 Căci așa vorbește Domnul: ‘Nu veți vedea vânt și nu veți vedea ploaie, dar totuși valea aceasta se va umple de apă și veți bea voi, turmele voastre și vitele voastre.’ 18 Dar aceasta este puțin lucru înaintea Domnului. El va da pe Moab în mâinile voastre; 19 veți sfărâma toate cetățile întărite și toate cetățile alese, veți tăia toți copacii cei buni, veți astupa toate izvoarele de apă și veți strica cu pietre toate ogoarele cele mai bune." 20 Și dimineața, în clipa când se aducea*Exod 29:39,40. jertfa, iată că a venit apa de pe drumul Edomului și s-a umplut țara de apă. 21 Însă toți moabiții, auzind că împărații se suie să lupte împotriva lor, au chemat pe toți cei în vârstă să poarte armele, și mai mari chiar, și au stat la hotar. 22 S-au sculat dis-de-dimineață și, când a strălucit soarele peste ape, moabiții au văzut în fața lor apele roșii ca sângele. 23 Ei au zis: „Este sânge! Împărații au scos sabia între ei, s-au tăiat unii pe alții. Acum, la pradă, moabiți!" 24 Și au mers împotriva taberei lui Israel. Dar Israel s-a sculat și a bătut pe Moab, care a luat-o la fugă dinaintea lor. Au pătruns în țară și au bătut pe Moab. 25 Au sfărâmat cetățile, au aruncat, fiecare, pietre în toate ogoarele cele mai bune și le-au umplut cu pietre, au astupat toate izvoarele de apă și au tăiat toți copacii cei buni; prăștiașii au înconjurat și au bătut Chir-Haresetul*Is. 16:7,11., din care n-au lăsat decât pietrele. 26 Împăratul Moabului, văzând că fusese înfrânt în luptă, a luat cu el șapte sute de oameni care scoteau sabia să-și croiască drum până la împăratul Edomului, dar n-au putut. 27 A luat atunci pe fiul său întâi născut, care trebuia să domnească în locul lui, și l-a adus ca ardere-de-tot pe zid. Și o mare mânie a cuprins pe Israel, care s-a depărtat de împăratul Moabului și s-a întors în țară.