1 And the sons of the prophets said unto Elisha, Behold now, the place where we dwell before thee is too strait for us. 2 Let us go, we pray thee, unto the Jordan, and take thence every man a beam, and let us make us a place there, where we may dwell. And he answered, Go ye. 3 And one said, Be pleased, I pray thee, to go with thy servants. And he answered, I will go. 4 So he went with them. And when they came to the Jordan, they cut down wood. 5 But as one was felling a beam, the axe-head fell into the water; and he cried, and said, Alas, my master! for it was borrowed. 6 And the man of God said, Where fell it? And he showed him the place. And he cut down a stick, and cast it in thither, and made the iron to swim. 7 And he said, Take it up to thee. So he put out his hand, and took it.

8 Now the king of Syria was warring against Israel; and he took counsel with his servants, saying, In such and such a place shall be my camp. 9 And the man of God sent unto the king of Israel, saying, Beware that thou pass not such a place; for thither the Syrians are coming down. 10 And the king of Israel sent to the place which the man of God told him and warned him of; and he saved himself there, not once nor twice. 11 And the heart of the king of Syria was sore troubled for this thing; and he called his servants, and said unto them, Will ye not show me which of us is for the king of Israel? 12 And one of his servants said, Nay, my lord, O king; but Elisha, the prophet that is in Israel, telleth the king of Israel the words that thou speakest in thy bedchamber. 13 And he said, Go and see where he is, that I may send and fetch him. And it was told him, saying, Behold, he is in Dothan.

14 Therefore sent he thither horses, and chariots, and a great host: and they came by night, and compassed the city about. 15 And when the servant of the man of God was risen early, and gone forth, behold, a host with horses and chariots was round about the city. And his servant said unto him, Alas, my master! how shall we do? 16 And he answered, Fear not; for they that are with us are more than they that are with them. 17 And Elisha prayed, and said, Jehovah, I pray thee, open his eyes, that he may see. And Jehovah opened the eyes of the young man; and he saw: and, behold, the mountain was full of horses and chariots of fire round about Elisha. 18 And when they came down to him, Elisha prayed unto Jehovah, and said, Smite this people, I pray thee, with blindness. And he smote them with blindness according to the word of Elisha. 19 And Elisha said unto them, This is not the way, neither is this the city: follow me, and I will bring you to the man whom ye seek. And he led them to Samaria.

20 And it came to pass, when they were come into Samaria, that Elisha said, Jehovah, open the eyes of these men, that they may see. And Jehovah opened their eyes, and they saw; and, behold, they were in the midst of Samaria. 21 And the king of Israel said unto Elisha, when he saw them, My father, shall I smite them? shall I smite them? 22 And he answered, Thou shalt not smite them: wouldest thou smite those whom thou hast taken captive with thy sword and with thy bow? set bread and water before them, that they may eat and drink, and go to their master. 23 And he prepared great provision for them; and when they had eaten and drunk, he sent them away, and they went to their master. And the bands of Syria came no more into the land of Israel.

24 And it came to pass after this, that Ben-hadad king of Syria gathered all his host, and went up, and besieged Samaria. 25 And there was a great famine in Samaria: and, behold, they besieged it, until an ass’s head was sold for fourscore pieces of silver, and the fourth part of a kab of dove’s dung for five pieces of silver. 26 And as the king of Israel was passing by upon the wall, there cried a woman unto him, saying, Help, my lord, O king. 27 And he said, If Jehovah do not help thee, whence shall I help thee? out of the threshing-floor, or out of the winepress? 28 And the king said unto her, What aileth thee? And she answered, This woman said unto me, Give thy son, that we may eat him to-day, and we will eat my son to-morrow. 29 So we boiled my son, and did eat him: and I said unto her on the next day, Give thy son, that we may eat him; and she hath hid her son. 30 And it came to pass, when the king heard the words of the woman, that he rent his clothes (now he was passing by upon the wall); and the people looked, and, behold, he had sackcloth within upon his flesh. 31 Then he said, God do so to me, and more also, if the head of Elisha the son of Shaphat shall stand on him this day.

32 But Elisha was sitting in his house, and the elders were sitting with him; and the king sent a man from before him: but ere the messenger came to him, he said to the elders, See ye how this son of a murderer hath sent to take away my head? look, when the messenger cometh, shut the door, and hold the door fast against him: is not the sound of his master’s feet behind him? 33 And while he was yet talking with them, behold, the messenger came down unto him: and he said, Behold, this evil is of Jehovah; why should I wait for Jehovah any longer?

1 Fiii*Cap. 4:38. prorocilor au zis lui Elisei: „Iată că locul unde locuim noi cu tine este prea strâmt pentru noi. 2 Haidem până la Iordan ca să luăm de acolo fiecare câte o bârnă și să ne facem acolo un loc de locuit." Elisei a răspuns: „Duceți-vă!" 3 Și unul din ei a zis: „Fii bun și vino cu slujitorii tăi!" El a răspuns: „Voi merge." 4 A plecat deci cu ei. Ajungând la Iordan, au tăiat lemne. 5 Și, pe când tăia unul din ei o bârnă, a căzut fierul de la secure în apă. El a strigat: „Ah, domnul meu, era împrumutat!" 6 Omul lui Dumnezeu a zis: „Unde a căzut?" Și i-a arătat locul. Atunci, Elisei a tăiat*Cap. 2:21. o bucată de lemn, a aruncat-o în locul acela, și fierul de la secure a plutit pe apă. 7 Apoi a zis: „Ridică-l!" Și a întins mâna și l-a luat.

8 Împăratul Siriei era în război cu Israel. Și, într-un sfat pe care l-a ținut cu slujitorii săi, a zis: „Tabăra mea va fi în cutare loc." 9 Dar omul lui Dumnezeu a trimis să spună împăratului lui Israel: „Ferește-te să treci pe lângă locul acela, căci acolo sunt ascunși sirienii." 10 Și împăratul lui Israel a trimis niște oameni să stea la pândă spre locul pe care i-l spusese și despre care îl înștiințase omul lui Dumnezeu. Aceasta s-a întâmplat nu o dată, nici de două ori. 11 Împăratului Siriei i s-a tulburat inima. A chemat pe slujitorii săi și le-a zis: „Nu voiți să-mi spuneți care din noi este pentru împăratul lui Israel?" 12 Unul din slujitorii săi a răspuns: „Nimeni, împărate, domnul meu, dar prorocul Elisei, care este în Israel, spune împăratului lui Israel cuvintele pe care le rostești în odaia ta de culcare." 13 Și împăratul a zis: „Duceți-vă și vedeți unde este, ca să trimit să-l prindă." Au venit și i-au spus: „Iată că este la*Gen. 37:17. Dotan." 14 A trimis acolo cai, care și o oaste puternică. Au ajuns noaptea și au înconjurat cetatea. 15 Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat dis-de-dimineață și a ieșit. Și iată că o oaste înconjura cetatea cu cai și care. Și slujitorul a zis omului lui Dumnezeu: „Ah, domnul meu, cum vom face?" 16 El a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulți*2 Cron. 32:7.Ps. 55:18.Rom. 8:31. sunt cei cu noi decât cei cu ei." 17 Elisei s-a rugat și a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă!" Și Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai și de care*Cap. 2:11.Ps. 34:7;68:17.Zah. 1:8;6:1-7. de foc împrejurul lui Elisei. 18 Sirienii s-au coborât la Elisei. El a făcut atunci următoarea rugăciune către Domnul: „Lovește, rogu-Te, pe poporul acesta cu orbire!" Și Domnul i-a lovit*Gen. 19:11. cu orbire, după cuvântul lui Elisei. 19 Elisei le-a zis: „Nu este aceasta calea și nu este aceasta cetatea; veniți după mine și vă voi duce la omul pe care-l căutați." Și i-a dus la Samaria. 20 Când au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii oamenilor acestora să vadă!" Și Domnul le-a deschis ochii și au văzut că erau în mijlocul Samariei. 21 Împăratul lui Israel, văzându-i, a zis lui Elisei: „Să-i măcelăresc, să-i măcelăresc, părinte?" 22 „Să nu-i măcelărești", a răspuns Elisei. „Obișnuiești tu oare să măcelărești pe aceia pe care îi iei prinși cu sabia și cu arcul tău? Dă-le*Rom. 12:20. pâine și apă, ca să mănânce și să bea, apoi să se ducă la stăpânul lor." 23 Împăratul lui Israel le-a dat un prânz mare și ei au mâncat și au băut, apoi le-a dat drumul și au plecat la stăpânul lor. Și oștile sirienilor nu s-au*Cap. 5:2. Vers. 8,9. mai întors pe ținutul lui Israel.

24 După aceea, Ben-Hadad, împăratul Siriei, strângându-și toată oștirea, s-a suit și a împresurat Samaria. 25 În Samaria a fost o mare foamete și atât de mult au strâmtorat-o, încât un cap de măgar prețuia optzeci de sicli de argint și un sfert de cab de găinaț de porumbel, cinci sicli de argint. 26 Și, pe când trecea împăratul pe zid, o femeie i-a strigat: „Scapă-mă, împărate, domnul meu!" 27 El a răspuns: „Dacă nu te scapă Domnul, cu ce să te scap eu? Cu venitul ariei sau al teascului?" 28 Și împăratul i-a zis: „Ce ai?" Ea a răspuns: „Femeia aceea mi-a zis: ‘Dă-mi pe fiul tău să-l mâncăm astăzi, și mâine vom mânca pe fiul meu.’ 29 Noi am*Lev. 26:29.Deut. 28:53,57. fiert pe fiul meu și l-am mâncat. Și în ziua următoare i-am zis: ‘Dă pe fiul tău să-l mâncăm.’ Dar ea a ascuns pe fiul ei." 30 Cum a auzit împăratul cuvintele acestei femei, și-a rupt*1 Împ. 21:27. hainele, când stătea pe zid. Și poporul a văzut că pe dinăuntru avea un sac de păr pe trup. 31 Împăratul a zis: „Să mă*Rut 1:17.1 Împ. 19:2. pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea dacă va rămâne astăzi capul lui Elisei, fiul lui Șafat, pe trupul lui!" 32 Elisei ședea în casă și bătrânii*Ezec. 8:1;20:1. ședeau lângă el. Împăratul a trimis pe cineva înainte. Dar, înainte ca să ajungă solul, Elisei a zis bătrânilor: „Vedeți*Luca 13:32. că acest fiu de ucigaș*1 Împ. 18:4. trimite pe cineva să-mi ia capul? Ascultați! Când va veni solul, închideți ușa și opriți-l la ușă; nu se aude oare sunetul pașilor stăpânului său în urma lui?" 33 Pe când le vorbea el încă, solul se și coborâse la el, și împăratul a zis: „Iată, răul acesta vine de la Domnul. Ce mai am*Iov 2:9. de nădăjduit de la Domnul?"