1 Now there cried a certain woman of the wives of the sons of the prophets unto Elisha, saying, Thy servant my husband is dead; and thou knowest that thy servant did fear Jehovah: and the creditor is come to take unto him my two children to be bondmen. 2 And Elisha said unto her, What shall I do for thee? tell me; what hast thou in the house? And she said, Thy handmaid hath not anything in the house, save a pot of oil. 3 Then he said, Go, borrow thee vessels abroad of all thy neighbors, even empty vessels; borrow not a few. 4 And thou shalt go in, and shut the door upon thee and upon thy sons, and pour out into all those vessels; and thou shalt set aside that which is full. 5 So she went from him, and shut the door upon her and upon her sons; they brought the vessels to her, and she poured out. 6 And it came to pass, when the vessels were full, that she said unto her son, Bring me yet a vessel. And he said unto her, There is not a vessel more. And the oil stayed. 7 Then she came and told the man of God. And he said, Go, sell the oil, and pay thy debt, and live thou and thy sons of the rest.

8 And it fell on a day, that Elisha passed to Shunem, where was a great woman; and she constrained him to eat bread. And so it was, that as oft as he passed by, he turned in thither to eat bread. 9 And she said unto her husband, Behold now, I perceive that this is a holy man of God, that passeth by us continually. 10 Let us make, I pray thee, a little chamber on the wall; and let us set for him there a bed, and a table, and a seat, and a candlestick: and it shall be, when he cometh to us, that he shall turn in thither. 11 And it fell on a day, that he came thither, and he turned into the chamber and lay there. 12 And he said to Gehazi his servant, Call this Shunammite. And when he had called her, she stood before him. 13 And he said unto him, Say now unto her, Behold, thou hast been careful for us with all this care; what is to be done for thee? wouldest thou be spoken for to the king, or to the captain of the host? And she answered, I dwell among mine own people. 14 And he said, What then is to be done for her? And Gehazi answered, Verily she hath no son, and her husband is old. 15 And he said, Call her. And when he had called her, she stood in the door. 16 And he said, At this season, when the time cometh round, thou shalt embrace a son. And she said, Nay, my lord, thou man of God, do not lie unto thy handmaid.

17 And the woman conceived, and bare a son at that season, when the time came round, as Elisha had said unto her. 18 And when the child was grown, it fell on a day, that he went out to his father to the reapers. 19 And he said unto his father, My head, my head. And he said to his servant, Carry him to his mother. 20 And when he had taken him, and brought him to his mother, he sat on her knees till noon, and then died. 21 And she went up and laid him on the bed of the man of God, and shut the door upon him, and went out. 22 And she called unto her husband, and said, Send me, I pray thee, one of the servants, and one of the asses, that I may run to the man of God, and come again. 23 And he said, Wherefore wilt thou go to him to-day? it is neither new moon nor sabbath. And she said, It shall be well. 24 Then she saddled an ass, and said to her servant, Drive, and go forward; slacken me not the riding, except I bid thee. 25 So she went, and came unto the man of God to mount Carmel.

And it came to pass, when the man of God saw her afar off, that he said to Gehazi his servant, Behold, yonder is the Shunammite: 26 run, I pray thee, now to meet her, and say unto her, Is it well with thee? is it well with thy husband? is it well with the child? And she answered, It is well. 27 And when she came to the man of God to the hill, she caught hold of his feet. And Gehazi came near to thrust her away; but the man of God said, Let her alone: for her soul is vexed within her; and Jehovah hath hid it from me, and hath not told me. 28 Then she said, Did I desire a son of my lord? did I not say, Do not deceive me? 29 Then he said to Gehazi, Gird up thy loins, and take my staff in thy hand, and go thy way: if thou meet any man, salute him not; and if any salute thee, answer him not again: and lay my staff upon the face of the child. 30 And the mother of the child said, As Jehovah liveth, and as thy soul liveth, I will not leave thee. And he arose, and followed her. 31 And Gehazi passed on before them, and laid the staff upon the face of the child; but there was neither voice, nor hearing. Wherefore he returned to meet him, and told him, saying, The child is not awaked.

32 And when Elisha was come into the house, behold, the child was dead, and laid upon his bed. 33 He went in therefore, and shut the door upon them twain, and prayed unto Jehovah. 34 And he went up, and lay upon the child, and put his mouth upon his mouth, and his eyes upon his eyes, and his hands upon his hands: and he stretched himself upon him; and the flesh of the child waxed warm. 35 Then he returned, and walked in the house once to and fro; and went up, and stretched himself upon him: and the child sneezed seven times, and the child opened his eyes. 36 And he called Gehazi, and said, Call this Shunammite. So he called her. And when she was come in unto him, he said, Take up thy son. 37 Then she went in, and fell at his feet, and bowed herself to the ground; and she took up her son, and went out.

38 And Elisha came again to Gilgal. And there was a dearth in the land; and the sons of the prophets were sitting before him; and he said unto his servant, Set on the great pot, and boil pottage for the sons of the prophets. 39 And one went out into the field to gather herbs, and found a wild vine, and gathered thereof wild gourds his lap full, and came and shred them into the pot of pottage; for they knew them not. 40 So they poured out for the men to eat. And it came to pass, as they were eating of the pottage, that they cried out, and said, O man of God, there is death in the pot. And they could not eat thereof. 41 But he said, Then bring meal. And he cast it into the pot; and he said, Pour out for the people, that they may eat. And there was no harm in the pot.

42 And there came a man from Baal-shalishah, and brought the man of God bread of the first-fruits, twenty loaves of barley, and fresh ears of grain in his sack. And he said, Give unto the people, that they may eat. 43 And his servant said, What, should I set this before a hundred men? But he said, Give the people, that they may eat; for thus saith Jehovah, They shall eat, and shall leave thereof. 44 So he set it before them, and they did eat, and left thereof, according to the word of Jehovah.

1 O femeie dintre nevestele fiilor*1 Împ. 20:35. prorocilor a strigat lui Elisei: „Robul tău, bărbatul meu, a murit și știi că robul tău se temea de Domnul; și cel ce l-a împrumutat a venit să ia cei doi*Lev. 25:39.Mat. 18:25. copii ai mei și să-i facă robi." 2 Elisei i-a zis: „Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi, ce ai acasă?" Ea a răspuns: „Roaba ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn." 3 Și el a zis: „Du-te de cere vase de afară, de la toți vecinii tăi, vase goale, și nu cere*Cap. 3:16. puține. 4 Când te vei întoarce, închide ușa după tine și după copiii tăi, toarnă din untdelemn în toate aceste vase și pune deoparte pe cele pline." 5 Atunci, ea a plecat de la el. A închis ușa după ea și după copiii ei; ei îi apropiau vasele și ea turna din untdelemn în ele. 6 Când s-au umplut vasele, ea a zis fiului său: „Mai dă-mi un vas." Dar el i-a răspuns: „Nu mai este niciun vas." Și n-a mai curs untdelemn. 7 Ea s-a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Și el a zis: „Du-te de vinde untdelemnul și plătește-ți datoria, iar cu ce va rămâne vei trăi tu și fiii tăi."

8 Într-o zi, Elisei trecea prin Sunem*Ios. 19:18.. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănânce la ea. Și ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea. 9 Ea a zis bărbatului ei: „Iată, știu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi este un om sfânt al lui Dumnezeu. 10 Să facem o mică odaie sus, cu ziduri, și să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun și un sfeșnic, ca să stea acolo când va veni la noi." 11 Elisei, întorcându-se la Sunem, s-a dus în odaia de sus și s-a culcat acolo. 12 El a zis slujitorului său Ghehazi: „Cheamă pe sunamita aceasta!" Ghehazi a chemat-o și ea a venit înaintea lui. 13 Și Elisei a zis lui Ghehazi: „Spune-i: ‘Iată, pentru noi tu ți-ai făcut toată tulburarea aceasta. Noi ce putem face pentru tine? Trebuie să vorbim pentru tine împăratului sau căpeteniei oștirii?’" Ea a răspuns: „Eu locuiesc liniștită în mijlocul poporului meu." 14 Și el a zis: „Ce să fac pentru ea?" Ghehazi a răspuns: „Ea n-are fiu și bărbatul ei este bătrân." 15 Și el a zis: „Cheam-o!" Ghehazi a chemat-o și ea a venit la ușă. 16 Elisei i-a zis: „La anul*Gen. 18:10,14., pe vremea aceasta, vei ține în brațe un fiu." Și ea a zis: „Nu, domnul meu, omule al lui Dumnezeu, nu amăgi*Vers. 28. pe roaba ta!" 17 Femeia a rămas însărcinată și a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, cum îi spusese Elisei. 18 Copilul s-a făcut mare. Și, într-o zi, când s-a dus pe la tatăl său la secerători, 19 a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!" Tatăl a zis slujitorului său: „Du-l la mama sa!" 20 Slujitorul l-a luat și l-a dus la mama sa. Și copilul a stat pe genunchii mamei sale până la amiază și apoi a murit. 21 Ea s-a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis ușa după ea și a ieșit. 22 A chemat pe bărbatul ei și a zis: „Trimite-mi, te rog, un slujitor și o măgăriță; vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu și apoi mă voi întoarce." 23 Și el a zis: „Pentru ce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat." Ea a răspuns: „Fii pe pace!" 24 Apoi a pus șaua pe măgăriță și a zis slujitorului său: „Mână și pleacă, să nu oprești pe drum decât când ți-oi spune." 25 Ea a plecat deci și s-a dus la omul lui Dumnezeu pe muntele*Cap. 2:25. Carmel. Omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe și a zis slujitorului său Ghehazi: „Iată pe sunamita aceea! 26 Acum, aleargă dar înaintea ei și spune-i: ‘Ești bine? Bărbatul tău și copilul sunt bine?’" Ea a răspuns: „Bine." 27 Și, cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrățișat picioarele. Ghehazi s-a apropiat s-o dea înapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: „Las-o, căci este tare amărâtă și Domnul mi-a ascuns lucrul acesta și nu mi l-a făcut cunoscut." 28 Atunci, ea a zis: „Am cerut eu oare domnului meu un fiu? N-am zis*Vers. 16. eu: ‘Nu mă amăgi’?" 29 Și Elisei a zis lui Ghehazi: „Încinge-ți*1 Împ. 18:46. Cap. 9:1. mijlocul, ia toiagul meu în mână și pleacă. Dacă vei întâlni pe cineva, să nu-l întrebi*Luca 10:4. de sănătate și, dacă te va întreba cineva de sănătate, să nu-i răspunzi. Să pui toiagul*Exod 7:19;14:16. Cap. 2:8,14.Fapte 19:12. meu pe fața copilului." 30 Mama copilului a zis: „Viu*Cap. 2:2. este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi." Și el s-a sculat și a mers după ea. 31 Ghehazi le-o luase înainte și pusese toiagul pe fața copilului, dar n-a dat nici glas, nici semn de simțire. S-a întors înaintea lui Elisei, i-a spus lucrul acesta și a zis: „Copilul nu*Ioan 11:11. s-a trezit." 32 Când a ajuns Elisei în casă, iată că murise copilul, culcat în patul lui. 33 Elisei a intrat*Vers. 4.Mat. 6:6.1 Împ. 17:20. și a închis ușa după ei amândoi și s-a rugat Domnului. 34 S-a suit și s-a culcat pe copil; și-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, mâinile lui pe mâinile lui și s-a întins*1 Împ. 17:21.Fapte 20:10. peste el. Și trupul copilului s-a încălzit. 35 Elisei a plecat, a mers încoace și încolo prin casă, apoi s-a suit iarăși și s-a întins*1 Împ. 17:21. peste copil. Și copilul a strănutat*Cap. 8:1,5. de șapte ori și a deschis ochii. 36 Elisei a chemat pe Ghehazi și a zis: „Cheamă pe sunamită." Ghehazi a chemat-o și ea a venit la Elisei, care a zis: „Ia-ți fiul!" 37 Ea s-a dus și s-a aruncat la picioarele lui și s-a închinat până la pământ. Și și-a luat*1 Împ. 17:23.Evr. 11:35. fiul și a ieșit afară.

38 Elisei s-a întors la Ghilgal*Cap. 2:1., și în țară bântuia o foamete*Cap. 8:1.. Pe când fiii prorocilor ședeau*Cap. 2:3.Luca 10:39.Fapte 22:3. înaintea lui, a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare și fierbe o ciorbă pentru fiii prorocilor!" 39 Unul din ei a ieșit pe câmp să culeagă verdețuri; a găsit viță sălbatică și a cules din ea curcubete*4:39 Un fel de castraveți. sălbatice, până și-a umplut haina. Când s-a întors, le-a tăiat în bucăți în oala cu ciorbă, căci nu le cunoștea. 40 Au dat oamenilor acelora să mănânce. Dar, cum au mâncat din ciorba aceea, au strigat: „Omule al lui Dumnezeu, moartea*Exod 10:17. este în oală!" Și n-au putut să mănânce. 41 Elisei a zis: „Luați făină!" A aruncat făină*Exod 15:25. Cap. 2:21.Ioan 9:6. în oală și a zis: „Dă oamenilor acestora să mănânce!" Și nu mai era nimic vătămător în oală.

42 A venit un om din Baal-Șalișa*1 Sam. 9:4.. A adus*1 Sam. 9:7.1 Cor. 9:11.Gal. 6:6. pâine din cele dintâi roade omului lui Dumnezeu, și anume douăzeci de pâini de orz și spice noi în sac. Elisei a zis: „Dă oamenilor acestora să mănânce!" 43 Slujitorul său a răspuns: „Cum*Luca 9:13.Ioan 6:9. pot să dau din ele la o sută de inși?" Dar Elisei a zis: „Dă oamenilor să mănânce, căci așa vorbește Domnul: ‘Vor*Luca 9:17.Ioan 6:11. mânca, și va mai rămâne.’" 44 Atunci le-a pus pâinile înainte și au mâncat și le-a mai*Mat. 14:20;15:37.Ioan 6:13. și rămas, după cuvântul Domnului.