1 Hear, O Israel: thou art to pass over the Jordan this day, to go in to dispossess nations greater and mightier than thyself, cities great and fortified up to heaven, 2 a people great and tall, the sons of the Anakim, whom thou knowest, and of whom thou hast heard say, Who can stand before the sons of Anak? 3 Know therefore this day, that Jehovah thy God is he who goeth over before thee as a devouring fire; he will destroy them, and he will bring them down before thee: so shalt thou drive them out, and make them to perish quickly, as Jehovah hath spoken unto thee. 4 Speak not thou in thy heart, after that Jehovah thy God hath thrust them out from before thee, saying, For my righteousness Jehovah hath brought me in to possess this land; whereas for the wickedness of these nations Jehovah doth drive them out from before thee. 5 Not for thy righteousness, or for the uprightness of thy heart, dost thou go in to possess their land; but for the wickedness of these nations Jehovah thy God doth drive them out from before thee, and that he may establish the word which Jehovah sware unto thy fathers, to Abraham, to Isaac, and to Jacob.

6 Know therefore, that Jehovah thy God giveth thee not this good land to possess it for thy righteousness; for thou art a stiffnecked people. 7 Remember, forget thou not, how thou provokedst Jehovah thy God to wrath in the wilderness: from the day that thou wentest forth out of the land of Egypt, until ye came unto this place, ye have been rebellious against Jehovah. 8 Also in Horeb ye provoked Jehovah to wrath, and Jehovah was angry with you to destroy you. 9 When I was gone up into the mount to receive the tables of stone, even the tables of the covenant which Jehovah made with you, then I abode in the mount forty days and forty nights; I did neither eat bread nor drink water. 10 And Jehovah delivered unto me the two tables of stone written with the finger of God; and on them was written according to all the words, which Jehovah spake with you in the mount out of the midst of the fire in the day of the assembly. 11 And it came to pass at the end of forty days and forty nights, that Jehovah gave me the two tables of stone, even the tables of the covenant. 12 And Jehovah said unto me, Arise, get thee down quickly from hence; for thy people that thou hast brought forth out of Egypt have corrupted themselves; they are quickly turned aside out of the way which I commanded them; they have made them a molten image. 13 Furthermore Jehovah spake unto me, saying, I have seen this people, and, behold, it is a stiffnecked people: 14 let me alone, that I may destroy them, and blot out their name from under heaven; and I will make of thee a nation mightier and greater than they. 15 So I turned and came down from the mount, and the mount was burning with fire: and the two tables of the covenant were in my two hands. 16 And I looked, and, behold, ye had sinned against Jehovah your God; ye had made you a molten calf: ye had turned aside quickly out of the way which Jehovah had commanded you. 17 And I took hold of the two tables, and cast them out of my two hands, and brake them before your eyes. 18 And I fell down before Jehovah, as at the first, forty days and forty nights; I did neither eat bread nor drink water; because of all your sin which ye sinned, in doing that which was evil in the sight of Jehovah, to provoke him to anger. 19 For I was afraid of the anger and hot displeasure, wherewith Jehovah was wroth against you to destroy you. But Jehovah hearkened unto me that time also. 20 And Jehovah was very angry with Aaron to destroy him: and I prayed for Aaron also at the same time. 21 And I took your sin, the calf which ye had made, and burnt it with fire, and stamped it, grinding it very small, until it was as fine as dust: and I cast the dust thereof into the brook that descended out of the mount.

22 And at Taberah, and at Massah, and at Kibroth-hattaavah, ye provoked Jehovah to wrath. 23 And when Jehovah sent you from Kadesh-barnea, saying, Go up and possess the land which I have given you; then ye rebelled against the commandment of Jehovah your God, and ye believed him not, nor hearkened to his voice. 24 Ye have been rebellious against Jehovah from the day that I knew you.

25 So I fell down before Jehovah the forty days and forty nights that I fell down, because Jehovah had said he would destroy you. 26 And I prayed unto Jehovah, and said, O Lord Jehovah, destroy not thy people and thine inheritance, that thou hast redeemed through thy greatness, that thou hast brought forth out of Egypt with a mighty hand. 27 Remember thy servants, Abraham, Isaac, and Jacob; look not unto the stubbornness of this people, nor to their wickedness, nor to their sin, 28 lest the land whence thou broughtest us out say, Because Jehovah was not able to bring them into the land which he promised unto them, and because he hated them, he hath brought them out to slay them in the wilderness. 29 Yet they are thy people and thine inheritance, which thou broughtest out by thy great power and by thine outstretched arm.

1 Ascultă, Israele! Astăzi vei trece*Cap. 11:31.Ios. 3:16;4:19. Iordanul, ca să te faci stăpân pe niște neamuri*Cap. 4:38;7:1;11:23. mai mari și mai puternice decât tine, pe cetăți mari și întărite*Cap. 1:28. până la cer, 2 pe un popor mare și înalt la statură, pe copiii*Num. 13:22,28,32,33. lui Anac, pe care-i cunoști și despre care ai auzit zicându-se: ‘Cine va putea să stea împotriva copiilor lui Anac!’ 3 Să știi azi că Domnul Dumnezeul tău va merge*Cap. 31:3.Ios. 3:11. El Însuși înaintea ta, ca un foc*Cap. 4:24.Evr. 12:29. mistuitor; El îi va*Cap. 7:23. nimici, El îi va smeri înaintea ta; și tu îi vei izgoni*Exod 23:31. Cap. 7:24., îi vei pierde curând, cum ți-a spus Domnul. 4 Când îi va izgoni Domnul Dumnezeul tău dinaintea ta, să nu*Cap. 8:17.Rom. 11:6,20.1 Cor. 4:4,7. zici în inima ta: ‘Pentru bunătatea mea m-a făcut Domnul să intru în stăpânirea țării acesteia.’ Căci din pricina răutății*Gen. 15:16.Lev. 18:24,25. Cap. 18:12. neamurilor acelora le izgonește Domnul dinaintea ta. 5 Nu, nu pentru*Tit 3:5. bunătatea ta, nici pentru curăția inimii tale intri tu în stăpânirea țării lor, ci din pricina răutății acestor neamuri le izgonește Domnul Dumnezeul tău dinaintea ta și ca să împlinească astfel cuvântul*Gen. 12:7;13:15;15:7;17:8;26:4;28:13. prin care Domnul S-a jurat părinților tăi, lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov. 6 Să știi dar că nu din pricina bunătății tale îți dă Domnul Dumnezeul tău acea țară bună ca s-o stăpânești, căci tu ești un popor tare încăpățânat*Vers. 13.Exod 32:9;33:3;34:9.. 7 Adu-ți aminte și nu uita cum ai ațâțat mânia Domnului Dumnezeului tău în pustie. Din ziua*Exod 14:11;16:2;17:2.Num. 11:4;20:2;25:2. Cap. 31:27. când ai ieșit din țara Egiptului până la sosirea voastră în locul acesta, tot răzvrătiți împotriva Domnului ați fost! 8 La Horeb*Exod 32:4.Ps. 106:19., atâta ați ațâțat mânia Domnului încât Domnul S-a mâniat pe voi și voia să vă nimicească. 9 Când m-am*Exod 24:12,15. suit pe munte, ca să iau tablele de piatră, tablele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi, am rămas*Exod 24:18;34:28. pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți, fără să mănânc pâine și fără să beau apă, 10 și*Exod 31:18. Domnul mi-a dat cele două table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu și cuprinzând toate cuvintele pe care vi le spusese Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua când tot poporul era*Exod 19:17;20:1. Cap. 4:10;10:4;18:16. adunat. 11 După acele patruzeci de zile și patruzeci de nopți, Domnul mi-a dat cele două table de piatră, tablele legământului. 12 Domnul mi-a zis atunci: ‘Scoală-te*Exod 32:7. și coboară-te în grabă de aici, căci poporul tău, pe care l-ai scos din Egipt, s-a stricat. S-au abătut*Cap. 31:29.Jud. 2:17. curând de la calea pe care le-am arătat-o: și-au făcut un chip turnat.’ 13 Domnul mi-a zis: ‘Eu văd*Exod 32:9. că poporul acesta este un popor tare*Vers. 6. Cap. 10:16;31:27.2 Împ. 17:14. încăpățânat. 14 Lasă-mă*Exod 32:10. să-i nimicesc și să le șterg numele*Cap. 29:20.Ps. 9:5;109:13. de sub ceruri, iar*Num. 14:12. pe tine te voi face un neam mai puternic și mai mare la număr decât poporul acesta.’ 15 M-am întors*Exod 32:15. și m-am coborât de pe munte, care era*Exod 19:18. Cap. 4:11;5:23. tot numai foc, cu cele două table ale legământului în amândouă mâinile mele. 16 M-am uitat*Exod 32:19., și iată că păcătuiserăți împotriva Domnului Dumnezeului vostru, vă făcuserăți un vițel turnat, vă depărtaserăți curând de la calea pe care v-o arătase Domnul. 17 Am apucat atunci cele două table, le-am aruncat din mâinile mele și le-am sfărâmat sub ochii voștri. 18 M-am aruncat*Exod 34:28.Ps. 106:23. cu fața la pământ înaintea Domnului, ca mai înainte, patruzeci de zile și patruzeci de nopți, fără să mănânc și fără să beau apă, din pricina tuturor păcatelor pe care le săvârșiserăți, făcând ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mâniați. 19 Căci mă*Exod 32:10,11. îngrozisem la vederea mâniei și urgiei de care era cuprins Domnul împotriva voastră, până acolo încât voia să vă nimicească. Dar Domnul*Exod 32:14;33:17. Cap. 10:10.Ps. 106:23. m-a ascultat și de data aceasta. 20 Domnul, de asemenea, era foarte mâniat și pe Aaron, așa încât voia să-l piardă, și eu m-am rugat atunci și pentru el. 21 Am luat vițelul pe care-l făcuserăți, isprava*Exod 32:20.Is. 31:7. păcatului vostru, l-am ars în foc, l-am sfărâmat până s-a făcut praf și am aruncat praful acela în pârâul care curgea din munte. 22 Apoi, la*Num. 11:1,3,5. Tabeera, la Masa*Exod 17:7. și la Chibrot-Hataava*Num. 11:4,34., voi iarăși ați ațâțat mânia Domnului. 23 Și când*Num. 13:3;14:1. v-a trimis Domnul de la Cades-Barnea, zicând: ‘Suiți-vă și luați în stăpânire țara pe care v-o dau!’, voi v-ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru, n-ați avut*Ps. 106:24,25. credință în El și n-ați ascultat glasul Lui. 24 V-ați tot*Cap. 31:27. răzvrătit împotriva Domnului de când vă cunosc. 25 M-am aruncat*Vers. 18. cu fața la pământ înaintea Domnului: patruzeci de zile și patruzeci de nopți m-am aruncat cu fața la pământ, pentru că Domnul spusese că vrea să vă nimicească. 26 M-am rugat*Exod 32:11. Domnului și am zis: ‘Stăpâne Doamne, nu nimici pe poporul Tău, moștenirea Ta pe care ai răscumpărat-o în mărimea Ta, pe care ai scos-o din Egipt prin mâna Ta cea puternică. 27 Adu-ți aminte de robii tăi: Avraam, Isaac și Iacov. Nu căuta la îndărătnicia acestui popor, la răutatea lui și la păcatul lui, 28 ca nu cumva țara din care ne-ai scos să zică: «Pentru că*Exod 32:12.Num. 14:16. Domnul n-avea putere să-i ducă în țara pe care le-o făgăduise și pentru că-i ura, de aceea i-a scos ca să-i omoare în pustie.» 29 Totuși ei*Cap. 4:20.1 Împ. 8:51.Neem. 1:10.Ps. 95:7. sunt poporul Tău și moștenirea Ta pe care ai scos-o din Egipt cu mâna Ta cea puternică și cu brațul Tău cel întins.’