1 Now Elisha had spoken unto the woman, whose son he had restored to life, saying, Arise, and go thou and thy household, and sojourn wheresoever thou canst sojourn: for Jehovah hath called for a famine; and it shall also come upon the land seven years. 2 And the woman arose, and did according to the word of the man of God; and she went with her household, and sojourned in the land of the Philistines seven years. 3 And it came to pass at the seven years’ end, that the woman returned out of the land of the Philistines: and she went forth to cry unto the king for her house and for her land. 4 Now the king was talking with Gehazi the servant of the man of God, saying, Tell me, I pray thee, all the great things that Elisha hath done. 5 And it came to pass, as he was telling the king how he had restored to life him that was dead, that, behold, the woman, whose son he had restored to life, cried to the king for her house and for her land. And Gehazi said, My lord, O king, this is the woman, and this is her son, whom Elisha restored to life. 6 And when the king asked the woman, she told him. So the king appointed unto her a certain officer, saying, Restore all that was hers, and all the fruits of the field since the day that she left the land, even until now.

7 And Elisha came to Damascus; and Ben-hadad the king of Syria was sick; and it was told him, saying, The man of God is come hither. 8 And the king said unto Hazael, Take a present in thy hand, and go, meet the man of God, and inquire of Jehovah by him, saying, Shall I recover of this sickness? 9 So Hazael went to meet him, and took a present with him, even of every good thing of Damascus, forty camels’ burden, and came and stood before him, and said, Thy son Ben-hadad king of Syria hath sent me to thee, saying, Shall I recover of this sickness? 10 And Elisha said unto him, Go, say unto him, Thou shalt surely recover; howbeit Jehovah hath showed me that he shall surely die. 11 And he settled his countenance stedfastly upon him, until he was ashamed: and the man of God wept. 12 And Hazael said, Why weepeth my lord? And he answered, Because I know the evil that thou wilt do unto the children of Israel: their strongholds wilt thou set on fire, and their young men wilt thou slay with the sword, and wilt dash in pieces their little ones, and rip up their women with child. 13 And Hazael said, But what is thy servant, who is but a dog, that he should do this great thing? And Elisha answered, Jehovah hath showed me that thou shalt be king over Syria. 14 Then he departed from Elisha, and came to his master; who said to him, What said Elisha to thee? And he answered, He told me that thou wouldest surely recover. 15 And it came to pass on the morrow, that he took the coverlet, and dipped it in water, and spread it on his face, so that he died: and Hazael reigned in his stead.

16 And in the fifth year of Joram the son of Ahab king of Israel, Jehoshaphat being then king of Judah, Jehoram the son of Jehoshaphat king of Judah began to reign. 17 Thirty and two years old was he when he began to reign; and he reigned eight years in Jerusalem. 18 And he walked in the way of the kings of Israel, as did the house of Ahab: for he had the daughter of Ahab to wife; and he did that which was evil in the sight of Jehovah. 19 Howbeit Jehovah would not destroy Judah, for David his servant’s sake, as he promised him to give unto him a lamp for his children alway.

20 In his days Edom revolted from under the hand of Judah, and made a king over themselves. 21 Then Joram passed over to Zair, and all his chariots with him: and he rose up by night, and smote the Edomites that compassed him about, and the captains of the chariots; and the people fled to their tents. 22 So Edom revolted from under the hand of Judah unto this day. Then did Libnah revolt at the same time. 23 And the rest of the acts of Joram, and all that he did, are they not written in the book of the chronicles of the kings of Judah? 24 And Joram slept with his fathers, and was buried with his fathers in the city of David; and Ahaziah his son reigned in his stead.

25 In the twelfth year of Joram the son of Ahab king of Israel did Ahaziah the son of Jehoram king of Judah begin to reign. 26 Two and twenty years old was Ahaziah when he began to reign; and he reigned one year in Jerusalem. And his mother’s name was Athaliah the daughter of Omri king of Israel. 27 And he walked in the way of the house of Ahab, and did that which was evil in the sight of Jehovah, as did the house of Ahab; for he was the son-in-law of the house of Ahab. 28 And he went with Joram the son of Ahab to war against Hazael king of Syria at Ramoth-gilead: and the Syrians wounded Joram. 29 And king Joram returned to be healed in Jezreel of the wounds which the Syrians had given him at Ramah, when he fought against Hazael king of Syria. And Ahaziah the son of Jehoram king of Judah went down to see Joram the son of Ahab in Jezreel, because he was sick.

1 Elisei a zis femeii pe al cărei*Cap. 4:35. fiu îl înviase: „Scoală-te, du-te, tu și casa ta, și locuiește pentru o vreme unde vei putea, căci Domnul va trimite o foamete*Ps. 105:16.Hag. 1:11. de șapte ani peste țară, și foametea a și început." 2 Femeia s-a sculat și a făcut după cuvântul omului lui Dumnezeu: a plecat, ea și casa ei, și a locuit șapte ani în țara filistenilor. 3 După șapte ani, femeia s-a întors din țara filistenilor și s-a dus să roage pe împărat pentru casa și ogorul ei. 4 Împăratul stătea de vorbă cu Ghehazi*Cap. 5:27., slujitorul omului lui Dumnezeu, și zicea: „Istorisește-mi, te rog, toate lucrurile mari pe care le-a făcut Elisei." 5 Și, pe când istorisea împăratului cum înviase*Cap. 4:35. pe un mort, tocmai a venit femeia pe al cărei fiu îl înviase Elisei să roage pe împărat pentru casa și ogorul ei. Ghehazi a zis: „Împărate, domnul meu, iată femeia și iată fiul ei pe care l-a înviat Elisei." 6 Împăratul a întrebat pe femeie, și ea i-a istorisit faptul. Apoi împăratul i-a dat un dregător, căruia i-a zis: „Vezi să se dea înapoi tot ce este al femeii acesteia, cu toate veniturile ogorului, din ziua când a părăsit țara și până acum!"

7 Elisei s-a întors la Damasc. Ben-Hadad, împăratul Siriei, era bolnav. Și l-au înștiințat zicând: „Omul lui Dumnezeu a venit aici!" 8 Împăratul a zis lui Hazael:*1 Împ. 19:15. „Ia cu tine*1 Sam. 9:7.1 Împ. 14:3. Cap. 5:5. un dar și du-te înaintea omului lui Dumnezeu. Întreabă*Cap. 1:2. prin el pe Domnul și zi: ‘Mă voi tămădui de boala aceasta?’" 9 Hazael s-a dus înaintea lui Elisei, luând cu el un dar – tot ce era mai bun în Damasc: patruzeci de cămile încărcate. Când a ajuns, s-a înfățișat înaintea lui și a zis: „Fiul tău Ben-Hadad, împăratul Siriei, mă trimite la tine să te întreb: ‘Mă voi tămădui de boala aceasta?’" 10 Elisei i-a răspuns: „Du-te și spune-i: ‘Te vei tămădui’, măcar că Domnul mi-a descoperit că va*Vers. 15. muri." 11 Omul lui Dumnezeu și-a pironit privirea asupra lui Hazael și s-a uitat țintă la el multă vreme, apoi a*Luca 19:41. plâns. 12 Hazael a zis: „Pentru ce plânge domnul meu?" Și Elisei a răspuns: „Pentru că știu răul*Cap. 10:32;12:17;13:3,7.Amos 1:3. pe care-l vei face copiilor lui Israel: vei pune foc cetăților întărite ale lor, vei ucide cu sabia pe tinerii lor, vei zdrobi pe pruncii*Cap. 15:16.Osea 13:16.Amos 1:13. lor și vei spinteca pântecele femeilor însărcinate." 13 Hazael a zis: „Dar ce este robul tău*1 Sam. 17:43., câinele acesta, ca să facă lucruri așa de mari?" Și Elisei a zis: „Domnul*1 Împ. 19:15. mi-a descoperit că vei fi împărat al Siriei." 14 Hazael a plecat de la Elisei și s-a întors la stăpânul său, care i-a zis: „Ce ți-a spus Elisei?" Și el a răspuns: „Mi-a spus că te vei tămădui!" 15 A doua zi, Hazael a luat o învelitoare, pe care a înmuiat-o în apă, și a întins-o pe fața împăratului, care a murit. Și, în locul lui, a domnit Hazael.

16 În al cincilea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, a început să domnească Ioram*2 Cron. 21:3,4., fiul lui Iosafat, împăratul lui Iuda. 17 Avea treizeci și doi*2 Cron. 21:5. de ani când s-a făcut împărat și a domnit opt ani la Ierusalim. 18 El a umblat în calea împăraților lui Israel, cum făcuse casa lui Ahab, căci avea de nevastă pe o fată*Cap. 8:26. a lui Ahab, și a făcut ce este rău înaintea Domnului. 19 Dar Domnul n-a voit să nimicească pe Iuda, din pricina robului Său David, după făgăduința*2 Sam. 7:13.1 Împ. 11:36;15:4.2 Cron. 21:7. pe care i-o făcuse că-i va da totdeauna o lumină printre fiii săi. 20 Pe vremea sa, Edom*Gen. 27:40.2 Cron. 21:8,9,10. s-a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda și au pus*1 Împ. 22:47. un împărat peste ei. 21 Ioram a trecut la Țair cu toate carele lui. Sculându-se noaptea, a bătut pe edomiți, care-l înconjurau, și pe căpeteniile carelor, și poporul a fugit în corturi. 22 Răscoala Edomului împotriva stăpânirii lui Iuda a ținut până în ziua de azi. Libna*2 Cron. 21:10. s-a răsculat tot în același timp. 23 Celelalte fapte ale lui Ioram și tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? 24 Ioram a adormit cu părinții săi și a fost îngropat cu părinții săi în cetatea lui David. Și, în locul lui, a domnit fiul său Ahazia*2 Cron. 22:1..

25 În al doisprezecelea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, a început să domnească Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda. 26 Ahazia*2 Cron. 22:2. avea douăzeci și doi de ani când a ajuns împărat și a domnit un an la Ierusalim. Mama sa se chema Atalia, fata lui Omri, împăratul lui Israel. 27 El a umblat*2 Cron. 22:3,4. în calea casei lui Ahab și a făcut ce este rău înaintea Domnului, ca și casa lui Ahab, căci era ginerele casei lui Ahab. 28 El a mers cu Ioram*2 Cron. 22:5., fiul lui Ahab, la război împotriva lui Hazael, împăratul Siriei, la Ramot din Galaad. Și sirienii au rănit pe Ioram. 29 Împăratul Ioram s-a întors*Cap. 9:15. să se tămăduiască la Izreel de rănile pe care i le făcuseră sirienii la Rama, când se bătea împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Ahazia*Cap. 9:16.2 Cron. 22:6,7., fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda, s-a coborât să vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, la Izreel, pentru că era bolnav.