1 And Elisha the prophet called one of the sons of the prophets, and said unto him, Gird up thy loins, and take this vial of oil in thy hand, and go to Ramoth-gilead. 2 And when thou comest thither, look out there Jehu the son of Jehoshaphat the son of Nimshi, and go in, and make him arise up from among his brethren, and carry him to an inner chamber. 3 Then take the vial of oil, and pour it on his head, and say, Thus saith Jehovah, I have anointed thee king over Israel. Then open the door, and flee, and tarry not. 4 So the young man, even the young man the prophet, went to Ramoth-gilead. 5 And when he came, behold, the captains of the host were sitting; and he said, I have an errand to thee, O captain. And Jehu said, Unto which of us all? And he said, To thee, O captain. 6 And he arose, and went into the house; and he poured the oil on his head, and said unto him, Thus saith Jehovah, the God of Israel, I have anointed thee king over the people of Jehovah, even over Israel. 7 And thou shalt smite the house of Ahab thy master, that I may avenge the blood of my servants the prophets, and the blood of all the servants of Jehovah, at the hand of Jezebel. 8 For the whole house of Ahab shall perish; and I will cut off from Ahab every man-child, and him that is shut up and him that is left at large in Israel. 9 And I will make the house of Ahab like the house of Jeroboam the son of Nebat, and like the house of Baasha the son of Ahijah. 10 And the dogs shall eat Jezebel in the portion of Jezreel, and there shall be none to bury her. And he opened the door, and fled.

11 Then Jehu came forth to the servants of his lord: and one said unto him, Is all well? wherefore came this mad fellow to thee? And he said unto them, Ye know the man and what his talk was. 12 And they said, It is false; tell us now. And he said, Thus and thus spake he to me, saying, Thus saith Jehovah, I have anointed thee king over Israel. 13 Then they hasted, and took every man his garment, and put it under him on the top of the stairs, and blew the trumpet, saying, Jehu is king.

14 So Jehu the son of Jehoshaphat the son of Nimshi conspired against Joram. (Now Joram was keeping Ramoth-gilead, he and all Israel, because of Hazael king of Syria; 15 but king Joram was returned to be healed in Jezreel of the wounds which the Syrians had given him, when he fought with Hazael king of Syria.) And Jehu said, If this be your mind, then let none escape and go forth out of the city, to go to tell it in Jezreel. 16 So Jehu rode in a chariot, and went to Jezreel; for Joram lay there. And Ahaziah king of Judah was come down to see Joram.

17 Now the watchman was standing on the tower in Jezreel, and he spied the company of Jehu as he came, and said, I see a company. And Joram said, Take a horseman, and send to meet them, and let him say, Is it peace? 18 So there went one on horseback to meet him, and said, Thus saith the king, Is it peace? And Jehu said, What hast thou to do with peace? turn thee behind me. And the watchman told, saying, The messenger came to them, but he cometh not back. 19 Then he sent out a second on horseback, who came to them, and said, Thus saith the king, Is it peace? And Jehu answered, What hast thou to do with peace? turn thee behind me. 20 And the watchman told, saying, He came even unto them, and cometh not back: and the driving is like the driving of Jehu the son of Nimshi; for he driveth furiously.

21 And Joram said, Make ready. And they made ready his chariot. And Joram king of Israel and Ahaziah king of Judah went out, each in his chariot, and they went out to meet Jehu, and found him in the portion of Naboth the Jezreelite. 22 And it came to pass, when Joram saw Jehu, that he said, Is it peace, Jehu? And he answered, What peace, so long as the whoredoms of thy mother Jezebel and her witchcrafts are so many? 23 And Joram turned his hands, and fled, and said to Ahaziah, There is treachery, O Ahaziah. 24 And Jehu drew his bow with his full strength, and smote Joram between his arms; and the arrow went out at his heart, and he sunk down in his chariot. 25 Then said Jehu to Bidkar his captain, Take up, and cast him in the portion of the field of Naboth the Jezreelite; for remember how that, when I and thou rode together after Ahab his father, Jehovah laid this burden upon him: 26 Surely I have seen yesterday the blood of Naboth, and the blood of his sons, saith Jehovah; and I will requite thee in this plat, saith Jehovah. Now therefore take and cast him into the plat of ground, according to the word of Jehovah.

27 But when Ahaziah the king of Judah saw this, he fled by the way of the garden-house. And Jehu followed after him, and said, Smite him also in the chariot: and they smote him at the ascent of Gur, which is by Ibleam. And he fled to Megiddo, and died there. 28 And his servants carried him in a chariot to Jerusalem, and buried him in his sepulchre with his fathers in the city of David.

29 And in the eleventh year of Joram the son of Ahab began Ahaziah to reign over Judah.

30 And when Jehu was come to Jezreel, Jezebel heard of it; and she painted her eyes, and attired her head, and looked out at the window. 31 And as Jehu entered in at the gate, she said, Is it peace, thou Zimri, thy master’s murderer? 32 And he lifted up his face to the window, and said, Who is on my side? who? And there looked out to him two or three eunuchs. 33 And he said, Throw her down. So they threw her down; and some of her blood was sprinkled on the wall, and on the horses: and he trod her under foot. 34 And when he was come in, he did eat and drink; and he said, See now to this cursed woman, and bury her; for she is a king’s daughter. 35 And they went to bury her; but they found no more of her than the skull, and the feet, and the palms of her hands. 36 Wherefore they came back, and told him. And he said, This is the word of Jehovah, which he spake by his servant Elijah the Tishbite, saying, In the portion of Jezreel shall the dogs eat the flesh of Jezebel; 37 and the body of Jezebel shall be as dung upon the face of the field in the portion of Jezreel, so that they shall not say, This is Jezebel.

1 Prorocul Elisei a chemat pe unul din fiii*1 Împ. 20:35. prorocilor și i-a zis: „Încinge-ți*Cap. 4:29.Ier. 1:17. mijlocul, ia cu tine sticluța aceasta cu untdelemn și du-te*Cap. 8:28,29. la Ramot în Galaad. 2 Când vei ajunge acolo, să cauți să vezi pe Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimși. Să te duci să-l ridici din mijlocul fraților săi*Vers. 5,11. și să-l aduci într-o odaie, deoparte. 3 Să iei*1 Împ. 19:16. sticluța cu untdelemn, să-l torni pe capul lui și să zici: ‘Așa*1 Împ. 19:16.2 Cron. 22:7. zice Domnul: «Te ung împărat al lui Israel!»’ Apoi să deschizi ușa și să fugi fără să te oprești." 4 Tânărul, slujitorul prorocului, a plecat în Ramot din Galaad. 5 Când a ajuns, căpeteniile oștirii ședeau jos. El a zis: „Căpetenie, am să-ți spun o vorbă." Și Iehu a zis: „Căruia dintre noi toți?" El a răspuns: „Ție, căpetenie." 6 Iehu s-a sculat și a intrat în casă, și tânărul i-a turnat untdelemnul pe cap, zicându-i: „Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Te ung împărat al lui Israel, al poporului Domnului. 7 Să nimicești casa stăpânului tău Ahab, și voi răzbuna asupra Izabelei*1 Împ. 18:4;21:15. sângele robilor Mei, prorocii, și sângele tuturor slujitorilor Domnului. 8 Toată casa lui Ahab va pieri; voi nimici*1 Împ. 14:10;21:21. pe oricine ține*1 Sam. 25:22. de Ahab, fie rob*Deut. 32:36., fie slobod în Israel, 9 și voi face casa lui Ahab asemenea casei lui Ieroboam*1 Împ. 14:10;15:29;21:22., fiul lui Nebat, și casei lui Baeșa*1 Împ. 16:3,11., fiul lui Ahia. 10 Câinii vor mânca pe Izabela*1 Împ. 21:23. Vers. 35,36. în ogorul din Izreel și nu va fi cine s-o îngroape.’" Apoi tânărul a deschis ușa și a fugit. 11 Când a ieșit Iehu la slujitorii stăpânului său, ei i-au zis: „Toate bune? Pentru ce a venit nebunul*Ier. 29:26.Ioan 10:20.Fapte 26:24.1 Cor. 4:10. acesta la tine?" Iehu le-a răspuns: „Voi cunoașteți bine pe omul acesta și ce poate spune." 12 Dar ei au zis: „Minciună! Spune-ne dar!" Și el a zis: „Mi-a vorbit așa și așa, zicând: ‘Așa zice Domnul: «Te ung împărat al lui Israel.»’" 13 Îndată și-au luat, fiecare*Mat. 21:7., hainele și le-au pus sub Iehu, pe treptele goale. Apoi au sunat din trâmbiță și au zis: „Iehu este împărat!" 14 Astfel a uneltit Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimși, împotriva lui Ioram. Și Ioram și tot Israelul apărau Ramotul din Galaad împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. 15 Dar împăratul Ioram*Cap. 8:29. se întorsese să se vindece la Izreel de rănile pe care i le făcuseră sirienii, când se bătea împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Iehu a zis: „Dacă voiți, să nu lăsați pe nimeni să scape din cetate, ca să se ducă să dea de veste la Izreel." 16 Și Iehu s-a suit în carul lui și a plecat la Izreel, căci Ioram era bolnav în pat acolo, și Ahazia*Cap. 8:29., împăratul lui Iuda, se coborâse să-l vadă. 17 Caraula pusă pe turnul lui Izreel a văzut ceata lui Iehu venind și a zis: „Văd o ceată de oameni." Ioram a zis: „Ia un călăreț și trimite-l înaintea lor să întrebe dacă este pace." 18 Călărețul s-a dus înaintea lui Iehu și a zis: „Așa zice împăratul: ‘Veniți cu pace?’" Și Iehu a răspuns: „Ce-ți pasă de pace? Treci înapoia mea." Caraula a dat de știre și a zis: „Solul s-a dus până la ei și nu se mai întoarce." 19 Ioram a trimis un al doilea călăreț, care a ajuns la ei și a zis: „Așa zice împăratul: ‘Veniți cu pace?’" Și Iehu a răspuns: „Ce-ți pasă de pace? Treci înapoia mea." 20 Caraula a dat de știre și a zis: „S-a dus până la ei și nu se întoarce. Și alaiul este ca al lui Iehu, fiul lui Nimși, căci mână ca un nebun." 21 Atunci, Ioram a zis: „Înhamă!" Și au pus caii la car. Ioram*2 Cron. 22:7., împăratul lui Israel, și Ahazia, împăratul lui Iuda, au ieșit, fiecare în carul lui, înaintea lui Iehu și l-au întâlnit în ogorul lui Nabot din Izreel. 22 Cum a văzut Ioram pe Iehu, a zis: „Pace, Iehu?" Iehu a răspuns: „Ce pace, câtă vreme dăinuiesc curviile mamei tale Izabela și mulțimea vrăjitoriilor ei!" 23 Ioram a sucit frânele și a fugit zicând lui Ahazia: „Vânzare, Ahazia!" 24 Dar Iehu a pus mâna pe arc și a lovit pe Ioram între umeri. Săgeata a ieșit prin inimă, și Ioram a căzut în car. 25 Iehu a zis căpeteniei sale Bidcar: „Ia-l și aruncă-l în ogorul lui Nabot din Izreel, căci adu-ți aminte că, atunci când stăteam împreună, eu și tu, călare pe cai înapoia tatălui său Ahab, Domnul*1 Împ. 21:29. a rostit împotriva lui hotărârea aceasta: 26 ‘Am văzut ieri sângele lui Nabot și sângele fiilor lui’, zice Domnul, ‘și-ți voi face la fel chiar în ogorul*1 Împ. 21:19. acesta’, zice Domnul. Ia-l dar și aruncă-l în ogor, după cuvântul Domnului." 27 Ahazia, împăratul lui Iuda, când a văzut lucrul acesta, a fugit pe drumul care duce la casa din grădină. Iehu l-a urmărit și a zis: „Lovește-l și pe el în car!" Și l-au lovit la suișul Gur, lângă Ibleam. El a fugit la Meghido*2 Cron. 22:9. și a murit acolo. 28 Slujitorii lui l-au dus într-un car la Ierusalim și l-au îngropat în mormântul lui, cu părinții lui, în cetatea lui David. 29 Ahazia se făcuse împărat al lui Iuda în anul al unsprezecelea al lui Ioram, fiul lui Ahab.

30 Iehu a intrat în Izreel. Izabela, auzind lucrul acesta, și-a uns sprâncenele*Ezec. 23:40., și-a împodobit capul și se uita pe fereastră. 31 Pe când intra Iehu pe poartă, ea a zis: „Pace*1 Împ. 16:9-20., noule Zimri, ucigașul stăpânului său?" 32 El a ridicat fața spre fereastră și a zis: „Cine este pentru mine? Cine?" Și doi sau trei dregători s-au uitat la el, apropiindu-se de fereastră. 33 El a zis: „Aruncați-o jos!" Ei au aruncat-o jos și i-a țâșnit sângele pe zid și pe cai. Iehu a călcat-o în picioare. 34 Apoi a intrat, a mâncat și a băut și a zis: „Duceți-vă de vedeți pe blestemata aceea și îngropați-o, căci este fată*1 Împ. 16:31. de împărat." 35 S-au dus s-o îngroape, dar n-au găsit din ea decât țeasta capului, picioarele și palmele mâinilor. 36 S-au întors și au spus lui Iehu, care a zis: „Așa spusese Domnul prin robul său Ilie, Tișbitul: ‘Câinii vor mânca în ogorul din Izreel*1 Împ. 21:23. carnea Izabelei; 37 și hoitul Izabelei va fi ca gunoiul*Ps. 83:10. pe fața ogoarelor, în ogorul din Izreel, așa încât nu se va mai putea zice: «Aceasta este Izabela!»’"