1 Thus saith Jehovah: Behold, I will raise up against Babylon, and against them that dwell in Leb-kamai, a destroying wind. 2 And I will send unto Babylon strangers, that shall winnow her; and they shall empty her land: for in the day of trouble they shall be against her round about. 3 Against him that bendeth let the archer bend his bow, and against him that lifteth himself up in his coat of mail: and spare ye not her young men; destroy ye utterly all her host. 4 And they shall fall down slain in the land of the Chaldeans, and thrust through in her streets.

5 For Israel is not forsaken, nor Judah, of his God, of Jehovah of hosts; though their land is full of guilt against the Holy One of Israel. 6 Flee out of the midst of Babylon, and save every man his life; be not cut off in her iniquity: for it is the time of Jehovah’s vengeance; he will render unto her a recompense. 7 Babylon hath been a golden cup in Jehovah’s hand, that made all the earth drunken: the nations have drunk of her wine; therefore the nations are mad. 8 Babylon is suddenly fallen and destroyed: wail for her; take balm for her pain, if so be she may be healed. 9 We would have healed Babylon, but she is not healed: forsake her, and let us go every one into his own country; for her judgment reacheth unto heaven, and is lifted up even to the skies. 10 Jehovah hath brought forth our righteousness: come, and let us declare in Zion the work of Jehovah our God.

11 Make sharp the arrows; hold firm the shields: Jehovah hath stirred up the spirit of the kings of the Medes; because his purpose is against Babylon, to destroy it: for it is the vengeance of Jehovah, the vengeance of his temple. 12 Set up a standard against the walls of Babylon, make the watch strong, set the watchmen, prepare the ambushes; for Jehovah hath both purposed and done that which he spake concerning the inhabitants of Babylon. 13 O thou that dwellest upon many waters, abundant in treasures, thine end is come, the measure of thy covetousness. 14 Jehovah of hosts hath sworn by himself, saying, Surely I will fill thee with men, as with the canker-worm; and they shall lift up a shout against thee.

15 He hath made the earth by his power, he hath established the world by his wisdom, and by his understanding hath he stretched out the heavens. 16 When he uttereth his voice, there is a tumult of waters in the heavens, and he causeth the vapors to ascend from the ends of the earth; he maketh lightnings for the rain, and bringeth forth the wind out of his treasuries. 17 Every man is become brutish and is without knowledge; every goldsmith is put to shame by his image; for his molten image is falsehood, and there is no breath in them. 18 They are vanity, a work of delusion: in the time of their visitation they shall perish. 19 The portion of Jacob is not like these; for he is the former of all things; and Israel is the tribe of his inheritance: Jehovah of hosts is his name.

20 Thou art my battle-axe and weapons of war: and with thee will I break in pieces the nations; and with thee will I destroy kingdoms; 21 and with thee will I break in pieces the horse and his rider; 22 and with thee will I break in pieces the chariot and him that rideth therein; and with thee will I break in pieces man and woman; and with thee will I break in pieces the old man and the youth; and with thee will I break in pieces the young man and the virgin; 23 and with thee will I break in pieces the shepherd and his flock; and with thee will I break in pieces the husbandman and his yoke of oxen; and with thee will I break in pieces governors and deputies. 24 And I will render unto Babylon and to all the inhabitants of Chaldea all their evil that they have done in Zion in your sight, saith Jehovah.

25 Behold, I am against thee, O destroying mountain, saith Jehovah, which destroyest all the earth; and I will stretch out my hand upon thee, and roll thee down from the rocks, and will make thee a burnt mountain. 26 And they shall not take of thee a stone for a corner, nor a stone for foundations; but thou shalt be desolate for ever, saith Jehovah.

27 Set ye up a standard in the land, blow the trumpet among the nations, prepare the nations against her, call together against her the kingdoms of Ararat, Minni, and Ashkenaz: appoint a marshal against her; cause the horses to come up as the rough canker-worm. 28 Prepare against her the nations, the kings of the Medes, the governors thereof, and all the deputies thereof, and all the land of their dominion. 29 And the land trembleth and is in pain; for the purposes of Jehovah against Babylon do stand, to make the land of Babylon a desolation, without inhabitant. 30 The mighty men of Babylon have forborne to fight, they remain in their strongholds; their might hath failed; they are become as women: her dwelling-places are set on fire; her bars are broken. 31 One post shall run to meet another, and one messenger to meet another, to show the king of Babylon that his city is taken on every quarter: 32 and the passages are seized, and the reeds they have burned with fire, and the men of war are affrighted.

33 For thus saith Jehovah of hosts, the God of Israel: The daughter of Babylon is like a threshing-floor at the time when it is trodden; yet a little while, and the time of harvest shall come for her. 34 Nebuchadrezzar the king of Babylon hath devoured me, he hath crushed me, he hath made me an empty vessel, he hath, like a monster, swallowed me up, he hath filled his maw with my delicacies; he hath cast me out. 35 The violence done to me and to my flesh be upon Babylon, shall the inhabitant of Zion say; and, My blood be upon the inhabitants of Chaldea, shall Jerusalem say. 36 Therefore thus saith Jehovah: Behold, I will plead thy cause, and take vengeance for thee; and I will dry up her sea, and make her fountain dry. 37 And Babylon shall become heaps, a dwelling-place for jackals, an astonishment, and a hissing, without inhabitant. 38 They shall roar together like young lions; they shall growl as lions’ whelps. 39 When they are heated, I will make their feast, and I will make them drunken, that they may rejoice, and sleep a perpetual sleep, and not wake, saith Jehovah. 40 I will bring them down like lambs to the slaughter, like rams with he-goats.

41 How is Sheshach taken! and the praise of the whole earth seized! how is Babylon become a desolation among the nations! 42 The sea is come up upon Babylon; she is covered with the multitude of the waves thereof. 43 Her cities are become a desolation, a dry land, and a desert, a land wherein no man dwelleth, neither doth any son of man pass thereby. 44 And I will execute judgment upon Bel in Babylon, and I will bring forth out of his mouth that which he hath swallowed up; and the nations shall not flow any more unto him: yea, the wall of Babylon shall fall.

45 My people, go ye out of the midst of her, and save yourselves every man from the fierce anger of Jehovah. 46 And let not your heart faint, neither fear ye for the tidings that shall be heard in the land; for tidings shall come one year, and after that in another year shall come tidings, and violence in the land, ruler against ruler. 47 Therefore, behold, the days come, that I will execute judgment upon the graven images of Babylon; and her whole land shall be confounded; and all her slain shall fall in the midst of her. 48 Then the heavens and the earth, and all that is therein, shall sing for joy over Babylon; for the destroyers shall come unto her from the north, saith Jehovah. 49 As Babylon hath caused the slain of Israel to fall, so at Babylon shall fall the slain of all the land.

50 Ye that have escaped the sword, go ye, stand not still; remember Jehovah from afar, and let Jerusalem come into your mind. 51 We are confounded, because we have heard reproach; confusion hath covered our faces: for strangers are come into the sanctuaries of Jehovah’s house. 52 Wherefore, behold, the days come, saith Jehovah, that I will execute judgment upon her graven images; and through all her land the wounded shall groan. 53 Though Babylon should mount up to heaven, and though she should fortify the height of her strength, yet from me shall destroyers come unto her, saith Jehovah.

54 The sound of a cry from Babylon, and of great destruction from the land of the Chaldeans! 55 For Jehovah layeth Babylon waste, and destroyeth out of her the great voice; and their waves roar like many waters; the noise of their voice is uttered: 56 for the destroyer is come upon her, even upon Babylon, and her mighty men are taken, their bows are broken in pieces; for Jehovah is a God of recompenses, he will surely requite. 57 And I will make drunk her princes and her wise men, her governors and her deputies, and her mighty men; and they shall sleep a perpetual sleep, and not wake, saith the King, whose name is Jehovah of hosts. 58 Thus saith Jehovah of hosts: The broad walls of Babylon shall be utterly overthrown, and her high gates shall be burned with fire; and the peoples shall labor for vanity, and the nations for the fire; and they shall be weary.

59 The word which Jeremiah the prophet commanded Seraiah the son of Neriah, the son of Mahseiah, when he went with Zedekiah the king of Judah to Babylon in the fourth year of his reign. Now Seraiah was chief chamberlain. 60 And Jeremiah wrote in a book all the evil that should come upon Babylon, even all these words that are written concerning Babylon. 61 And Jeremiah said to Seraiah, When thou comest to Babylon, then see that thou read all these words, 62 and say, O Jehovah, thou hast spoken concerning this place, to cut it off, that none shall dwell therein, neither man nor beast, but that it shall be desolate for ever. 63 And it shall be, when thou hast made an end of reading this book, that thou shalt bind a stone to it, and cast it into the midst of the Euphrates: 64 and thou shalt say, Thus shall Babylon sink, and shall not rise again because of the evil that I will bring upon her; and they shall be weary.

Thus far are the words of Jeremiah.

1 Așa vorbește Domnul: „Iată, ridic împotriva Babilonului și împotriva locuitorilor Haldeei un vânt*2 Împ. 19:7. Cap. 4:11. nimicitor. 2 Trimit împotriva Babilonului niște vânturători*Cap. 15:7. care-l vor vântura și-i vor goli țara. Vor veni din toate părțile asupra lui în ziua*Cap. 50:14. nenorocirii. 3 Să se întindă arcul împotriva celui ce*Cap. 50:14. își întinde arcul, împotriva celui ce se mândrește în platoșa lui! Nu cruțați pe tinerii lui! Nimiciți cu desăvârșire toată*Cap. 50:21. oștirea lui! 4 Să cadă uciși în țara haldeenilor, străpunși*Cap. 49:26;50:30,37. de lovituri pe ulițele Babilonului! 5 Căci Israelul și Iuda nu sunt părăsiți de Dumnezeul lor, de Domnul oștirilor, și țara haldeenilor este plină de nelegiuiri împotriva Sfântului lui Israel." 6 Fugiți*Cap. 50:8.Apoc. 18:4. din Babilon și fiecare să-și scape viața, ca nu cumva să pieriți în pieirea lui! Căci aceasta este o vreme*Cap. 50:15,28. de răzbunare pentru Domnul! El îi va*Cap. 25:14. răsplăti după faptele lui. 7 Babilonul*Apoc. 17:4. era în mâna Domnului un potir de aur, care îmbăta tot pământul; neamurile au băut*Apoc. 14:8. din vinul lui, de aceea au fost neamurile ca într-o*Cap. 25:16. nebunie. 8 Deodată cade*Is. 21:9.Apoc. 14:8;18:2. Babilonul și este zdrobit! Văitați-l*Cap. 48:20.Apoc. 18:9,11,19., aduceți leac alinător*Cap. 46:11. pentru rana lui; poate că se va vindeca! – 9 Am voit să vindecăm Babilonul, dar nu s-a vindecat! Părăsiți-l*Cap. 50:16. și haidem fiecare în țara noastră, căci pedeapsa*Apoc. 18:5. lui a ajuns până la ceruri și se înalță până la nori. – 10 Domnul scoate*Ps. 37:6. la lumină dreptatea pricinii noastre: veniți să istorisim*Cap. 50:28. în Sion lucrarea Domnului Dumnezeului nostru. 11 Ascuțiți*Cap. 46:4. săgețile, prindeți scuturile! Domnul*Is. 13:17. Vers. 28. a ațâțat duhul împăraților Mediei, pentru că vrea*Cap. 50:45. să nimicească Babilonul, căci aceasta este răzbunarea*Cap. 50:28. Domnului, răzbunarea pentru Templul Său. 12 Înălțați*Naum 2:1;3:14. un steag împotriva zidurilor Babilonului! Întăriți-i străjile, puneți caraule, întindeți curse! Căci Domnul a luat o hotărâre și aduce la îndeplinire ce a rostit împotriva locuitorilor Babilonului. 13 Ție*Apoc. 17:1,15., care locuiești lângă ape mari și care ai vistierii nemărginite, ți-a venit sfârșitul, și lăcomia ta a ajuns la capăt! 14 Domnul*Cap. 49:13.Amos 6:8. oștirilor a jurat pe Sine Însuși: „Da, te voi umple de oameni ca*Naum 3:15. de niște lăcuste și vor scoate*Cap. 50:15. strigăte de război împotriva ta." 15 El a făcut*Gen. 1:1,6. Cap. 10:12. pământul cu puterea Lui, a întemeiat lumea cu înțelepciunea Lui, a întins*Iov 9:8.Ps. 104:2.Is. 40:22. cerurile cu priceperea Lui. 16 De glasul*Cap. 10:13. Lui, urlă apele în ceruri; El ridică*Ps. 135:7. norii de la marginile pământului, dă naștere la fulgere și ploaie și scoate vântul din cămările lui. 17 Atunci, orice om*Cap. 10:14. se vede cât este de prost cu știința lui, orice argintar rămâne rușinat de chipurile lui cioplite, căci idolii*Cap. 50:2. lui nu sunt decât minciună și n-au nicio suflare în ei! 18 Sunt o nimica*Cap. 10:15. toată și o lucrare de râs: când le vine pedeapsa, pier cu desăvârșire! 19 Dar Cel ce este*Cap. 10:16. partea lui Iacov nu este ca ei, căci El a întocmit totul, și Israel este seminția moștenirii Lui: Domnul oștirilor este Numele Lui. 20 „Tu*Is. 10:5,15. Cap. 50:23. Mi-ai fost un ciocan și o unealtă de război. Am zdrobit neamuri prin tine, am nimicit împărății prin tine. 21 Prin tine am sfărâmat pe cal și pe călărețul lui; 22 prin tine am sfărâmat carul și pe cel ce ședea în el. Prin tine am sfărâmat pe bărbat și pe femeie; prin tine am sfărâmat pe bătrân*2 Cron. 36:17. și pe copil; prin tine am sfărâmat pe tânăr și pe fată. 23 Prin tine am sfărâmat pe păstor și turma lui; prin tine am sfărâmat pe plugar și boii lui; prin tine am sfărâmat pe cârmuitori și pe căpeteniile lui. 24 Dar acum, voi răsplăti*Cap. 50:15,29. Babilonului și tuturor locuitorilor Haldeei tot răul pe care l-au făcut Sionului sub ochii voștri", zice Domnul. 25 „Iată, am necaz pe tine, munte*Is. 13:2.Zah. 4:7. nimicitor", zice Domnul, „pe tine, care nimiceai tot pământul! Îmi voi întinde mâna peste tine, te voi prăvăli de la înălțimea stâncilor și te voi preface*Apoc. 8:8. într-un munte aprins. 26 Nu se vor mai scoate din tine nici pietre din capul unghiului clădirii, nici pietre pentru temelii, căci vei fi*Cap. 50:40. o dărâmătură veșnică", zice Domnul… 27 Înălțați*Is. 13:2. un steag pe pământ! Sunați din trâmbiță printre neamuri! Pregătiți*Cap. 25:14. neamurile împotriva lui, chemați împotriva lui împărățiile*Cap. 50:41. Araratului, Miniului și Așchenazului! Puneți căpetenii de oaste împotriva lui! Faceți să înainteze caii ca niște lăcuste zbârlite! 28 Pregătiți împotriva lui pe neamuri, pe împărații*Vers. 11. Mediei, pe cârmuitorii lui și pe toate căpeteniile lui și toată țara de sub stăpânirea lor! 29 Se clatină pământul, se cutremură, căci planul Domnului împotriva Babilonului se împlinește și El va face*Cap. 50:13,39,40. Vers. 43. din țara Babilonului un pustiu nelocuit. 30 Vitejii Babilonului nu mai luptă, ci stau în cetățui; puterea le este sleită și au ajuns*Is. 19:16. Cap. 48:41; 50:37. ca niște femei. Vrăjmașii pun foc locuințelor lor și le sfărâmă*Plâng. 2:9.Amos 1:5.Naum 3:13. zăvoarele! 31 Se întâlnesc alergătorii*Cap. 50:24., se încrucișează solii ca să vestească împăratului Babilonului că cetatea lui este luată din toate părțile, 32 că trecătorile*Cap. 50:38. sunt luate, bălțile cu trestie sunt uscate de foc și oamenii de război, îngroziți. 33 Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Fiica Babilonului este ca*Is. 21:10.Amos 1:3.Mica 4:13. o arie pe vremea când este călcată cu picioarele*Is. 41:15.Hab. 3:12.: încă o clipă, și va*Is. 17:5.Osea 6:11.Ioel 3:13.Apoc. 14:15,18. veni pentru ea vremea secerișului." 34 „Nebucadnețar, împăratul Babilonului, m-a mâncat*Cap. 50:17., m-a nimicit; m-a făcut ca un vas gol; m-a înghițit ca un balaur, și-a umplut pântecele cu ce aveam mai scump și m-a izgonit. 35 Silnicia făcută față de mine și față de carnea mea sfâșiată să se întoarcă asupra Babilonului", zice locuitoarea Sionului. „Sângele meu să cadă asupra locuitorilor Haldeei", zice Ierusalimul. 36 De aceea, așa vorbește Domnul: „Iată, îți voi apăra pricina*Cap. 50:34. și te voi răzbuna! Voi seca*Cap. 50:38. marea Babilonului și-i voi usca izvorul. 37 Babilonul*Is. 13:22. Cap. 50:39.Apoc. 18:2. va ajunge un morman de dărâmături, o vizuină de șacali, un pustiu*Cap. 25:9,18. și o batjocură și nu va mai avea locuitori. 38 Vor răcni împreună ca niște lei, vor țipa ca niște pui de lei. 39 Când vor fi încălziți de vin, le voi da să bea și-i voi îmbăta*Vers. 57., ca să se veselească și apoi să adoarmă somnul cel de veci, ca să nu se mai scoale", zice Domnul. 40 „Îi voi coborî ca pe niște miei la tăiere, ca pe niște berbeci și niște țapi. 41 Cum s-a luat Șeșacul*Cap. 25:26.! Cum a fost cucerit acela a cărui slavă*Is. 13:19. Cap. 49:25.Dan. 4:30. umplea tot pământul! Cum a fost nimicit Babilonul din mijlocul neamurilor! 42 Marea s-a înălțat peste Babilon; Babilonul a fost acoperit de mulțimea*Is. 8:7,8. valurilor sale. 43 Cetățile*Cap. 50:39,40. Vers. 29. lui au ajuns un pustiu; un pământ fără apă și pustiu, o țară unde nimeni nu locuiește și pe unde niciun om nu trece. 44 Voi pedepsi*Is. 46:1. Cap. 50:2. pe Bel în Babilon, îi voi smulge din gură ce a înghițit, și neamurile nu se vor mai îngrămădi în el: chiar și zidul*Vers. 58. Babilonului va cădea! 45 Ieșiți*Vers. 6. Cap. 50:8.Apoc. 18:4. din mijlocul lui, poporul Meu, și fiecare să-și scape viața, scăpând de mânia aprinsă a Domnului! 46 Să nu vi se tulbure inima și nu vă înspăimântați de zvonurile*2 Împ. 19:7. care se răspândesc în țară, căci anul acesta va veni un zvon, iar anul următor, un alt zvon; în țară va domni silnicia și un stăpânitor se va ridica împotriva altui stăpânitor. 47 De aceea, iată, vin zile când voi pedepsi*Cap. 50:2. Vers. 52. idolii Babilonului. Atunci toată țara lui va fi acoperită de rușine și toți morții lui vor cădea în mijlocul lui. 48 Cerurile și pământul*Is. 44:23;49:13.Apoc. 18:20., cu tot ce cuprind ele, vor striga de bucurie asupra Babilonului, căci pustiitorii*Cap. 50:3,41. se vor arunca de la miazănoapte asupra lui", zice Domnul. 49 Chiar și Babilonul va cădea, o, morți ai lui Israel, cum a făcut și el să cadă morții din toată țara. 50 Cei care ați scăpat*Cap. 44:28. de sabie, plecați, nu zăboviți! Cei din pământul depărtat, gândiți-vă la Domnul, și Ierusalimul să fie în inimile voastre! 51 Ne rușinam*Ps. 44:15,16;79:4. când auzeam ocara; ne ascundeam fețele de rușine când au venit niște străini în Sfântul Locaș al Casei Domnului. 52 „De aceea, iată, vin zile", zice Domnul, „când*Vers. 47. îi voi pedepsi idolii, și în toată țara lui vor geme răniții. 53 Chiar dacă Babilonul*Cap. 49:16.Amos 9:2.Obad. 4. s-ar înălța până la ceruri, chiar dacă ar face cu neputință de ajuns cetățuile lui cele înalte, tot voi trimite pe pustiitori împotriva lui", zice Domnul… 54 Răsună strigăte*Cap. 50:22. din Babilon și un mare prăpăd în țara haldeenilor. 55 Căci Domnul pustiește Babilonul și face să-i înceteze zarva cea mare. Valurile pustiitorilor urlă ca niște ape mari, al căror vuiet tulburat se aude. 56 Da, pustiitorul se aruncă asupra lui, asupra Babilonului; vitejii Babilonului sunt prinși și li se sfărâmă arcurile. Căci Domnul*Ps. 94:1. Cap. 50:29. Vers. 24. este un Dumnezeu care răsplătește! El va da negreșit fiecăruia plata cuvenită lui! 57 „Și anume, voi îmbăta*Vers. 39. pe voievozii și înțelepții lui, pe cârmuitorii, pe căpeteniile și vitejii lui; vor adormi somnul cel de veci și nu se vor mai trezi", zice Împăratul*Cap. 46:18;48:15., al cărui Nume este Domnul oștirilor. 58 Așa vorbește Domnul oștirilor: „Zidurile*Vers. 44. cele largi ale Babilonului vor fi surpate și porțile lui cele înalte vor fi arse cu foc. Astfel, popoarele muncesc degeaba*Hab. 2:13. și neamurile se trudesc pentru foc!" 59 Iată porunca dată de prorocul Ieremia lui Seraia, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, când s-a dus la Babilon cu Zedechia, împăratul lui Iuda, în al patrulea an al domniei lui Zedechia. Seraia era cel mai mare cămăraș. 60 Ieremia a scris într-o carte toate nenorocirile care aveau să vină asupra Babilonului, toate cuvintele acestea scrise asupra Babilonului. 61 Ieremia a zis lui Seraia: „Când vei ajunge la Babilon, vezi să citești toate cuvintele acestea 62 și să zici: ‘Doamne, Tu ai spus că locul acesta are să fie nimicit și că n-are să mai*Cap. 50:3,39. Vers. 29. fie locuit nici de oameni, nici de dobitoace, ci are să ajungă un pustiu pentru totdeauna.’ 63 Și când vei isprăvi citirea cărții acesteia, să*Apoc. 18:21. legi de ea o piatră și s-o arunci în Eufrat 64 și să zici: ‘Așa va fi înecat Babilonul și nu se va mai ridica din nenorocirile pe care le voi aduce asupra lui; vor*Vers. 58. cădea sleiți de puteri!’"

Până aici sunt cuvintele lui Ieremia.