1 If thou wilt return, O Israel, saith Jehovah, if thou wilt return unto me, and if thou wilt put away thine abominations out of my sight; then shalt thou not be removed; 2 and thou shalt swear, As Jehovah liveth, in truth, in justice, and in righteousness; and the nations shall bless themselves in him, and in him shall they glory.

3 For thus saith Jehovah to the men of Judah and to Jerusalem, Break up your fallow ground, and sow not among thorns. 4 Circumcise yourselves to Jehovah, and take away the foreskins of your heart, ye men of Judah and inhabitants of Jerusalem; lest my wrath go forth like fire, and burn so that none can quench it, because of the evil of your doings.

5 Declare ye in Judah, and publish in Jerusalem; and say, Blow ye the trumpet in the land: cry aloud and say, Assemble yourselves, and let us go into the fortified cities. 6 Set up a standard toward Zion: flee for safety, stay not; for I will bring evil from the north, and a great destruction. 7 A lion is gone up from his thicket, and a destroyer of nations; he is on his way, he is gone forth from his place, to make thy land desolate, that thy cities be laid waste, without inhabitant. 8 For this gird you with sackcloth, lament and wail; for the fierce anger of Jehovah is not turned back from us. 9 And it shall come to pass at that day, saith Jehovah, that the heart of the king shall perish, and the heart of the princes; and the priests shall be astonished, and the prophets shall wonder.

10 Then said I, Ah, Lord Jehovah! surely thou hast greatly deceived this people and Jerusalem, saying, Ye shall have peace; whereas the sword reacheth unto the life.

11 At that time shall it be said to this people and to Jerusalem, A hot wind from the bare heights in the wilderness toward the daughter of my people, not to winnow, nor to cleanse; 12 a full wind from these shall come for me: now will I also utter judgments against them. 13 Behold, he shall come up as clouds, and his chariots shall be as the whirlwind: his horses are swifter than eagles. Woe unto us! for we are ruined. 14 O Jerusalem, wash thy heart from wickedness, that thou mayest be saved. How long shall thine evil thoughts lodge within thee? 15 For a voice declareth from Dan, and publisheth evil from the hills of Ephraim. 16 Make ye mention to the nations; behold, publish against Jerusalem, that watchers come from a far country, and give out their voice against the cities of Judah. 17 As keepers of a field are they against her round about, because she hath been rebellious against me, saith Jehovah. 18 Thy way and thy doings have procured these things unto thee; this is thy wickedness; for it is bitter, for it reacheth unto thy heart.

19 My anguish, my anguish! I am pained at my very heart; my heart is disquieted in me; I cannot hold my peace; because thou hast heard, O my soul, the sound of the trumpet, the alarm of war. 20 Destruction upon destruction is cried; for the whole land is laid waste: suddenly are my tents destroyed, and my curtains in a moment. 21 How long shall I see the standard, and hear the sound of the trumpet? 22 For my people are foolish, they know me not; they are sottish children, and they have no understanding; they are wise to do evil, but to do good they have no knowledge.

23 I beheld the earth, and, lo, it was waste and void; and the heavens, and they had no light. 24 I beheld the mountains, and, lo, they trembled, and all the hills moved to and fro. 25 I beheld, and, lo, there was no man, and all the birds of the heavens were fled. 26 I beheld, and, lo, the fruitful field was a wilderness, and all the cities thereof were broken down at the presence of Jehovah, and before his fierce anger.

27 For thus saith Jehovah, The whole land shall be a desolation; yet will I not make a full end. 28 For this shall the earth mourn, and the heavens above be black; because I have spoken it, I have purposed it, and I have not repented, neither will I turn back from it. 29 Every city fleeth for the noise of the horsemen and bowmen; they go into the thickets, and climb up upon the rocks: every city is forsaken, and not a man dwelleth therein. 30 And thou, when thou art made desolate, what wilt thou do? Though thou clothest thyself with scarlet, though thou deckest thee with ornaments of gold, though thou enlargest thine eyes with paint, in vain dost thou make thyself fair; thy lovers despise thee, they seek thy life. 31 For I have heard a voice as of a woman in travail, the anguish as of her that bringeth forth her first child, the voice of the daughter of Zion, that gaspeth for breath, that spreadeth her hands, saying, Woe is me now! for my soul fainteth before the murderers.

1 „Israele, de te vei întoarce, dacă te vei întoarce*Cap. 3:1,22.Ioel 2:12. la Mine", zice Domnul, „dacă vei scoate urâciunile tale dinaintea Mea, nu vei mai rătăci. 2 Dacă*Deut. 10:20.Is. 45:23;65:16. Cap. 5:2. vei jura: ‘Viu este Domnul!’ cu adevăr*Is. 48:1.Zah. 8:8., cu neprihănire și cu dreptate, atunci neamurile*Gen. 22:18.Ps. 72:17.Gal. 3:8. vor fi binecuvântate în El și se vor făli*Is. 45:25.1 Cor. 1:31. cu El." 3 Căci așa vorbește Domnul către oamenii din Iuda și din Ierusalim: „Desțeleniți-vă*Osea 10:12. un ogor nou și nu semănați între*Mat. 13:7,22. spini! 4 Tăiați-vă împrejur*Deut. 10:16;30:6. Cap. 9:26.Rom. 2:28,29.Col. 2:11. pentru Domnul, tăiați-vă împrejur inimile, oamenii lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca un foc și să se aprindă fără să se poată stinge din pricina răutății faptelor voastre!"

5 Dați de știre în Iuda, vestiți la Ierusalim și spuneți: „Sunați din trâmbiță în țară! Strigați în gura mare și ziceți: ‘Strângeți-vă*Cap. 8:14. și haidem în cetățile întărite!’ 6 Înălțați un steag spre Sion, fugiți și nu vă opriți! Căci de la miazănoapte*Cap. 1:13-15;6:1,22. aduc nenorocirea și un mare prăpăd." 7 Leul se aruncă*2 Împ. 24:1. Cap. 5:6.Dan. 7:4. din tufarul său, nimicitorul*Cap. 25:9. neamurilor a pornit, și-a părăsit locul, ca să-ți pustiască*Is. 1:7. Cap. 2:15. țara, să-ți dărâme cetățile și nimeni să nu mai locuiască în ele. 8 De aceea, acoperiți-vă*Is. 22:12. Cap. 6:26. cu saci, plângeți și gemeți, căci mânia aprinsă a Domnului nu se abate de la noi. 9 „În ziua aceea", zice Domnul, „împăratul și căpeteniile își vor pierde inima, preoții vor rămâne încremeniți și prorocii, uimiți." 10 Eu am zis: „Ah, Doamne Dumnezeule! Ai înșelat*Ezec. 14:9.2 Tes. 2:11. în adevăr pe poporul acesta și Ierusalimul când*Cap. 5:12;14:13. ai zis: ‘Veți avea pace!’ Și totuși sabia le amenință viața." 11 În vremea aceea, se va zice poporului acestuia și Ierusalimului: „Un vânt*Cap. 51:1.Ezec. 11:17.Osea 13:15. arzător suflă din locurile înalte ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să curățească grâul. 12 Ci un vânt năprasnic vine de acolo până la Mine! Acum le voi*Cap. 1:16. rosti hotărârea!" 13 „Iată, nimicitorul înaintează ca norii; carele lui*Is. 5:28. sunt ca un vârtej, caii*Deut. 28:49.Plâng. 4:19.Osea 8:1.Hab. 1:8. lui sunt mai ușori decât vulturii. Vai de noi, căci suntem prăpădiți!" 14 Curățește-ți inima*Is. 1:16.Iac. 4:8. de rău, Ierusalime, ca să fii mântuit! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta? 15 Căci un glas care pornește de la Dan*Cap. 8:16. și vestește nenorocirea o vestește de la muntele lui Efraim. 16 „Spuneți lucrul acesta neamurilor, faceți-l cunoscut Ierusalimului. Vin niște împresurători dintr-o țară*Cap. 5:15. depărtată și strigă împotriva cetăților lui Iuda. 17 Ca cei ce păzesc un ogor*2 Împ. 25:1,4., ei înconjoară Ierusalimul, căci s-a răzvrătit împotriva Mea", zice Domnul. 18 „Acesta este rodul căilor și faptelor tale*Ps. 107:17.Is. 50:1. Cap. 2:17,19., este vina răutății tale, dacă este așa de amar și te pătrunde până la inimă." 19 Măruntaiele*Is. 15:5;16:11;21:3;22:4. Cap. 9:1,10.Luca 19:42. mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiței și strigătul de război. 20 Se vestește dărâmare*Ps. 42:7.Ezec. 7:26. peste dărâmare, căci toată țara este pustiită; colibele*Cap. 10:20. îmi sunt pustiite deodată și corturile, într-o clipă! 21 Până când voi vedea steagul fâlfăind și voi auzi sunetul trâmbiței? 22 „Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaște; sunt niște copii fără minte și lipsiți de pricepere; sunt meșteri*Rom. 16:19. să facă răul, dar nu știu să facă binele." 23 Mă uit la pământ*Is. 24:19., și iată că este pustiu*Gen. 1:2. și gol; mă uit la ceruri, și lumina lor a pierit! 24 Mă uit*Is. 5:25.Ezec. 38:20. la munți, și iată că sunt zguduiți și toate dealurile se clatină! 25 Mă uit, și iată că nu este niciun om și toate păsările cerurilor*Ţef. 1:3. au fugit! 26 Mă uit, și, iată, Carmelul este un pustiu și toate cetățile sale sunt nimicite înaintea Domnului și înaintea mâniei Lui aprinse! 27 Căci așa vorbește Domnul: „Toată țara va fi pustiită, dar nu o voi nimici*Cap. 5:10,18;30:11;46:28. de tot. 28 Din pricina aceasta, țara*Osea 4:3. este în jale și cerurile*Is. 5:30;50:3. sus sunt întunecate, căci Eu am zis, am hotărât lucrul acesta, și nu-Mi pare rău*Num. 23:19. Cap. 7:16. de el, nu Mă voi întoarce. 29 La vuietul călăreților și arcașilor, toate cetățile fug; se ascund în păduri și se suie pe stânci; toate cetățile sunt părăsite, nu mai au locuitori. 30 Și tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în cârmâz, te vei împodobi cu podoabe de aur, îți vei sulemeni*2 Împ. 9:30.Ezec. 23:40. ochii, dar degeaba te vei înfrumuseța: ibovnicii tăi*Cap. 22:20,22.Plâng. 1:2,19. te disprețuiesc și vor să-ți ia viața. 31 Căci Eu aud niște țipete ca ale unei femei în chinurile nașterii, țipete de durere ca la cea dintâi facere. Este glasul fiicei Sionului, care suspină și întinde*Is. 1:15.Plâng. 1:17. mâinile zicând: ‘Nenorocita de mine! Mor din pricina ucigașilor!’