1 (O cîntare a treptelor.) Doamne, adu-Ţi aminte de David, şi de toate necazurile lui!
2 Adu-Ţi aminte cum a jurat el Domnului, şi a făcut următoarea juruinţă Puternicului lui Iacov:
3 ,,Nu voi intra în cortul în care locuiesc, nu mă voi sui în patul în care mă odihnesc,
4 nu voi da domn ochilor mei, nici aţipire pleoapelor mele,
5 pînă nu voi găsi un loc pentru Domnul, o locuinţă pentru Puternicul lui Iacov.`` -
6 Iată, am auzit vorbindu-se despre el la Efrata, l-am găsit în ogorul Iaar...
7 ,,Haidem la locuinţa Lui, să ne închinăm înaintea aşternutului picioarelor Lui!...
8 Scoală-Te, Doamne, vino la locul tău de odihnă, Tu şi Chivotul măreţiei Tale!
9 Preoţii Tăi să se îmbrace în neprihănire, şi credincioşii Tăi să scoată strigăte de bucurie!
10 Pentru robul Tău David, nu lepăda pe unsul Tău!`` -
11 Domnul a jurat lui David adevărul, şi nu Se va întoarce dela ce a jurat: ,,Voi pune pe scaunul tău de domnie un fiu din trupul tău.
12 Dacă fiii tăi vor păzi legămîntul Meu, şi învăţăturile Mele, pe cari li le voi da, vor şedea şi fiii lor în veci pe scaunul tău de domnie.`` -
13 Da, Domnul a ales Sionul, l -a dorit ca locuinţă a Lui, şi a zis:
14 ,,Acesta este locul Meu de odihnă pe vecie; voi locui în el, căci l-am dorit.
15 Îi voi binecuvînta din belşug hrana, voi sătura cu pîne pe săracii lui.
16 Voi îmbrăca în mîntuire pe preoţii lui, şi credincioşii lui vor scoate strigăte de bucurie.
17 Acolo voi înălţa puterea lui David, voi pregăti o candelă unsului Meu,
18 voi îmbrăca cu ruşine pe vrăjmaşii lui, şi peste el va străluci cununa lui.``
1 Ein Lied im höhern Chor. Gedenke, HErr, an David und an all sein Leiden,
2 der dem HErrn schwur und gelobte dem Mächtigen Jakobs:
3 Ich will nicht in die Hütte meines Hauses gehen, noch mich aufs Lager meines Bettes legen,
4 ich will meine Augen nicht schlafen lassen, noch meine Augenlider schlummern,
5 bis ich eine Stätte finde für den HErrn; zur Wohnung dem Mächtigen Jakobs.
6 Siehe, wir hören von ihr in Ephratha, wir haben sie funden auf dem Felde des Waldes.
7 Wir wollen in seine Wohnung gehen und anbeten vor seinem Fußschemel.
8 HErr, mache dich auf zu deiner Ruhe, du und die Lade deiner Macht!
9 Deine Priester laß sich kleiden mit Gerechtigkeit und deine Heiligen sich freuen.
10 Nimm nicht weg das Regiment deines Gesalbten um deines Knechts Davids willen.
11 Der HErr hat David einen wahren Eid geschworen, davon wird er sich nicht wenden: Ich will dir auf deinen Stuhl setzen die Frucht deines Leibes.
12 Werden deine Kinder meinen Bund halten und mein Zeugnis, das ich sie lehren werde, so sollen auch ihre Kinder auf deinem Stuhl sitzen ewiglich.
13 Denn der HErr hat Zion erwählet und hat Lust, daselbst zu wohnen.
14 Dies ist meine Ruhe ewiglich, hie will ich wohnen, denn es gefällt mir wohl.
15 Ich will ihre Speise segnen und ihren Armen Brots genug geben.
16 Ihre Priester will ich mit Heil kleiden, und ihre Heiligen sollen fröhlich sein.
17 Daselbst soll aufgehen das Horn Davids; ich habe meinem Gesalbten eine Leuchte zugerichtet.
18 Seine Feinde will ich mit Schanden kleiden; aber über ihm soll blühen seine Krone.