1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core. O cîntare.) Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, şi părinţii noştri ne-au povestit lucrările, pe cari le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.
2 Cu mîna Ta, ai izgonit neamuri, ca să -i sădeşti pe ei, ai lovit popoare, ca să -i întinzi pe ei.
3 Căci nu prin sabia lor au pus mîna pe ţară, nu braţul lor i -a mîntuit, ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina Feţei Tale, pentrucă îi iubeai.
4 Dumnezeule, Tu eşti Împăratul meu: porunceşte izbăvirea lui Iacov!
5 Cu Tine doborîm pe vrăjmaşii noştri, cu Numele Tău zdrobim pe protivnicii noştri.
6 Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa;
7 ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri, şi dai de ruşine pe cei ce ne urăsc.
8 Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu, şi pururea slăvim Numele Tău. -(Oprire).
9 Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de ruşine, nu mai ieşi cu oştirile noastre;
10 ne faci să dăm dosul înaintea vrăjmaşului, şi ceice ne urăsc, ridică prăzi luate dela noi.
11 Ne dai ca pe nişte oi de mîncat, şi ne risipeşti printre neamuri.
12 Vinzi pe poporul Tău pe nimic, şi nu -l socoteşti de mare preţ.
13 Ne faci de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de rîsul celor ce ne înconjoară.
14 Ne faci de pomină printre neamuri, şi pricină de clătinare din cap printre popoare.
15 Ocara mea este totdeauna înaintea mea, şi ruşinea îmi acopere faţa,
16 la glasul celui ce mă batjocoreşte şi mă ocărăşte, la vederea vrăjmaşului şi răzbunătorului.
17 Toate acestea ni se întîmplă, fără ca noi să Te fi uitat, fără să fi călcat legămîntul Tău:
18 da, inima nu ni s'a abătut, paşii nu ni s'au depărtat de pe cărarea Ta,
19 ca să ne zdrobeşti în locuinţa şacalilor, şi să ne acoperi cu umbra morţii.
20 Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru, şi ne-am fi întins mînile spre un dumnezeu străin,
21 n'ar şti Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaşte tainele inimii?
22 Dar din pricina Ta sîntem junghiaţi în toate zilele, sîntem priviţi ca nişte oi sortite pentru măcelărie.
23 Trezeşte-Te! Pentruce dormi, Doamne? Trezeşte-Te! Nu ne lepăda pe vecie!
24 Pentruce Îţi ascunzi Faţa? Pentruce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?
25 Căci sufletul ne este doborît în ţărînă de mîhnire, trupul nostru este lipit de pămînt.
26 Scoală-Te, ca să ne ajuţi! Izbăveşte-ne, pentru bunătatea Ta!
1 Eine Unterweisung der Kinder Korah, vorzusingen,
2 GOtt, wir haben mit unsern Ohren gehöret, unsere Väter haben uns erzählet, was du getan hast zu ihren Zeiten vor alters.
3 Du hast mit deiner Hand die Heiden vertrieben, aber sie hast du eingesetzt; du hast die Völker verderbet, aber sie hast du ausgebreitet.
4 Denn sie haben das Land nicht eingenommen durch ihr Schwert, und ihr Arm half ihnen nicht, sondern deine Rechte, dein Arm und das Licht deines Angesichts; denn du hattest Wohlgefallen an ihnen.
5 GOtt, du bist derselbe mein König, der du Jakob Hilfe verheißest.
6 Durch dich wollen wir unsere Feinde zerstoßen; in deinem Namen wollen wir untertreten, die sich wider uns setzen.
7 Denn ich verlasse mich nicht auf meinen Bogen, und mein Schwert kann mir nicht helfen,
8 sondern du hilfst uns von unsern Feinden und machest zuschanden, die uns hassen.
9 Wir wollen täglich rühmen von GOtt und deinem Namen danken ewiglich. Sela.
10 Warum verstößest du uns denn nun und lässest uns zuschanden werden und zeuchst nicht aus unter unserm Heer?
11 Du lässest uns fliehen vor unserm Feinde, daß uns berauben, die uns hassen.
12 Du lässest uns auffressen wie Schafe und zerstreuest uns unter die Heiden.
13 Du verkaufest dein Volk umsonst und nimmst nichts drum.
14 Du machst uns zur Schmach unsern Nachbarn, zum Spott und Hohn denen, die um uns her sind.
15 Du machst uns zum Beispiel unter den Heiden, und daß die Völker das Haupt über uns schütteln.
16 Täglich ist meine Schmach vor mir, und mein Antlitz ist voller Schande,
17 daß ich die Schänder und Lästerer hören und die Feinde und Rachgierigen sehen muß.
18 Dies alles ist über uns kommen, und haben doch dein nicht vergessen, noch untreulich in deinem Bunde gehandelt;
19 unser Herz ist nicht abgefallen, noch unser Gang gewichen von deinem Wege,
20 daß du uns so zerschlägest unter den Drachen und bedeckest uns mit Finsternis.
21 Wenn wir des Namens unsers Gottes vergessen hätten und unsere Hände aufgehoben zum fremden GOtt,
22 das möchte GOtt wohl finden; nun kennet er ja unsers Herzens Grund.
23 Denn wir werden ja um deinetwillen täglich erwürget und sind geachtet wie Schlachtschafe.
24 Erwecke dich, HErr, warum schläfst du? Wache auf und verstoße uns nicht so gar!
25 Warum verbirgest du dein Antlitz, vergissest unsers Elends und Dranges?
26 Denn unsere Seele ist gebeuget zur Erde; unser Bauch klebet am Erdboden.
27 Mache dich auf, hilf uns und erlöse uns um deiner Güte willen!