1 (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe Ghitit. Un psalm al lui Asaf.) Cîntaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!

2 Cîntaţi o cîntare, sunaţi din tobă, din arfa cea plăcută şi din alăută!

3 Sunaţi din trîmbiţă la luna nouă, la luna plină, în ziua sărbătorii noastre!

4 Căci aceasta este o lege pentru Israel, o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.

5 El a rînduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif, cînd a mers împotriva ţării Egiptului... Atunci am auzit un glas, pe care nu l-am cunoscut: -

6 ,,I-am descărcat povara de pe umăr, şi mînile lui nu mai ţin coşul.

7 Ai strigat în necaz, şi te-am izbăvit; ţi-am răspuns în locul tainic al tunetului, şi te-am încercat la apele Meriba. -

8 Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui, Israele, de M'ai asculta!

9 Niciun dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău, şi să nu te închini înaintea dumnezeilor străini!

10 Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului; deschide-ţi gura larg, şi ţi -o voi umplea!``

11 Dar poporul Meu n'a ascultat glasul Meu, Israel nu M'a ascultat.

12 Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor, şi au urmat sfaturile lor.

13 O! de M'ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel în căile Mele!

14 Într'o clipă aş înfrunta pe vrăjmaşii lor, Mi-aş întoarce mîna împotriva protivnicilor lor;

15 ceice urăsc pe Domnul l-ar linguşi, şi fericirea lui Israel ar dăinui în veci.

16 L-aş hrăni cu cel mai bun grîu, şi l-aş sătura cu miere din stîncă.

1 Auf der Githith vorzusingen: Assaph.

2 Singet fröhlich GOtt, der unsere Stärke ist; jauchzet dem GOtt Jakobs!

3 Nehmet die Psalmen und gebet her die Pauken, liebliche Harfen mit Psalter.

4 Blaset im Neumonden die Posaunen, in unserm Fest der Laubrüste.

5 Denn solches ist eine Weise in Israel und ein Recht des Gottes Jakobs.

6 Solches hat er zum Zeugnis gesetzt unter Joseph, da sie aus Ägyptenland zogen, und fremde Sprache gehöret hatten,

7 da ich ihre Schulter von der Last entlediget hatte, und ihre Hände der Töpfe los wurden.

8 Da du mich in der Not anriefest, half ich dir aus; und erhörete dich, da dich das Wetter überfiel, und versuchte dich am Haderwasser. Sela.

9 Höre, mein Volk, ich will unter dir zeugen; Israel, du sollst mich hören,

10 daß unter dir kein anderer GOtt sei, und du keinen fremden GOtt anbetest.

11 Ich bin der HErr, dein GOtt, der dich aus Ägyptenland geführet hat. Tue deinen Mund weit auf, laß mich ihn füllen!

12 Aber mein Volk gehorcht nicht meiner Stimme, und Israel will mein nicht.

13 So hab ich sie gelassen in ihres Herzens Dünkel, daß sie wandeln nach ihrem Rat.

14 Wollte mein Volk mir gehorsam sein und Israel auf meinem Wege gehen,

15 so wollte ich ihre Feinde bald dämpfen und meine Hand über ihre Widerwärtigen wenden;

16 und die den HErrn hassen, müßten an ihm fehlen; ihre Zeit aber würde ewiglich währen.

17 Und ich würde sie mit dem besten Weizen speisen und mit Honig aus dem Felsen sättigen.