1 (Un psalm alcătuit de David, cînd a făcut pe nebunul în faţa lui Abimelec, şi a plecat izgonit de el.) Voi binecuvînta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.
2 Să mi se laude sufletul în Domnul! Să asculte cei nenorociţi şi să se bucure.
3 Înălţaţi pe Domnul, împreună cu mine. Să lăudăm cu toţii Numele Lui! -
4 Eu am căutat pe Domnul, şi mi -a răspuns: m'a izbăvit din toate temerile mele.
5 Cînd îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine.
6 Cînd strigă un nenorocit, Domnul aude, şi -l scapă din toate necazurile lui.
7 Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El, şi -i scapă din primejdie.
8 Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!
9 Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!
10 Puii de leu duc lipsă, şi li -i foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de nici un bine.
11 Veniţi, fiilor, şi ascultaţi-mă, căci vă voi învăţa frica Domnului.
12 Cine este omul, care doreşte viaţa, şi vrea să aibă parte de zile fericite?
13 Fereşte-ţi limba de rău, şi buzele de cuvinte înşelătoare!
14 Depărtează-te de rău, şi fă binele; caută pacea, şi aleargă după ea!
15 Ochii Domnului sînt peste cei fără prihană, şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor.
16 Domnul Îşi întoarce Faţa împotriva celor răi, ca să le şteargă pomenirea de pe pămînt.
17 Cînd strigă cei fără prihană, Domnul aude, şi -i scapă din toate necazurile lor.
18 Domnul este aproape de cei cu inima înfrîntă, şi mîntuieşte pe cei cu duhul zdrobit.
19 De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea.
20 Toate oasele i le păzeşte, ca niciunul din ele să nu i se sfărîme.
21 Pe cel rău îl omoară nenorocirea, dar vrăjmaşii celui fără prihană sînt pedepsiţi.
22 Domnul scapă sufletul robilor Săi, şi niciunul din cei ce se încred în El, nu este osîndit.
1 Ein Psalm Davids, da er seine Gebärde verstellete vor Abimelech, der ihn von sich trieb, und er wegging.
2 Ich will den HErrn loben allezeit; sein Lob soll immerdar in meinem Munde sein.
3 Meine Seele soll sich rühmen des HErrn, daß die Elenden hören und sich freuen.
4 Preiset mit mir den HErrn und laßt uns miteinander seinen Namen erhöhen!
5 Da ich den HErrn suchte, antwortete er mir und errettete mich aus aller meiner Furcht.
6 Welche ihn ansehen und anlaufen, deren Angesicht wird nicht zuschanden.
7 Da dieser Elende rief, hörete der HErr und half ihm aus allen seinen Nöten.
8 Der Engel des HErrn lagert sich um die her, so ihn fürchten, und hilft ihnen aus.
9 Schmecket und sehet, wie freundlich der HErr ist! Wohl dem, der auf ihn trauet!
10 Fürchtet den HErrn, ihr seine Heiligen; denn die ihn fürchten, haben keinen Mangel.
11 Die Reichen müssen darben und hungern; aber die den HErrn suchen, haben keinen Mangel an irgendeinem Gut.
12 Kommt her, Kinder, höret mir zu! Ich will euch die Furcht des HErrn lehren.
13 Wer ist, der gut Leben begehrt und gerne gute Tage hätte?
14 Behüte deine Zunge vor Bösem und deine Lippen, daß sie nicht falsch reden.
15 Laß vom Bösen und tue Gutes, suche Frieden und jage ihm nach.
16 Die Augen des HErrn sehen auf die Gerechten und seine Ohren auf ihr Schreien.
17 Das Antlitz aber des HErrn stehet über die, so Böses tun, daß er ihr Gedächtnis ausrotte von der Erde.
18 Wenn die (Gerechten) schreien, so höret der HErr und errettet sie aus all ihrer Not.
19 Der HErr ist nahe bei denen, die zerbrochenes Herzens sind, und hilft denen, die zerschlagen Gemüt haben.
20 Der Gerechte muß viel leiden; aber der HErr hilft ihm aus dem allem.
21 Er bewahret ihm alle seine Gebeine, daß deren nicht eins zerbrochen wird.
22 Den GOttlosen wird das Unglück töten, und die den Gerechten hassen, werden Schuld haben.
23 Der HErr erlöset die Seele seiner Knechte, und alle, die auf ihn trauen, werden keine Schuld haben.