1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, cînd gem! Ocroteşte-mi viaţa împotriva vrajmaşului de care mă tem!

2 Păzeşte-mă de uneltirile celor răi, de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiţi!

3 Ei îşi ascut limba ca o sabie, îşi aruncă vorbele lor amare, ca nişte săgeţi,

4 ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat: trag asupra lui pe neaşteptate, fără nici o frică.

5 Ei se îmbărbătează în răutatea lor: se sfătuiesc împreună ca să întindă curse, şi zic: ,,Cine ne va vedea?

6 Pun la cale nelegiuiri, şi zic: ,,Iată-ne gata, planul este făcut!`` O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia!

7 Dar Dumnezeu aruncă săgeţi împotriva lor: deodată iată -i loviţi.

8 Limba lor le -a pricinuit căderea; şi toţi cei ce -i văd, clatină din cap.

9 Toţi oamenii sînt cuprinşi de frică, şi mărturisesc: ,,Iată ce a făcut Dumnezeu,`` şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui!

10 Cel neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea; toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sînt fericiţi.

1 Ein Psalm Davids, vorzusingen.

2 Höre, GOtt, meine Stimme in meiner Klage; behüte mein Leben vor dem grausamen Feinde!

3 Verbirg mich vor der Sammlung der Bösen, vor dem Haufen der Übeltäter,

4 welche ihre Zunge schärfen wie ein Schwert, die mit ihren giftigen Worten zielen wie mit Pfeilen,

5 daß sie heimlich schießen den Frommen; plötzlich schießen sie auf ihn ohne alle Scheu.

6 Sie sind kühn mit ihren bösen Anschlägen und sagen, wie sie Stricke legen wollen, und sprechen: Wer kann sie sehen?

7 Sie erdichten Schalkheit und halten‘s heimlich, sind verschlagen und haben geschwinde Ränke.

8 Aber GOtt wird sie plötzlich schießen, daß ihnen wehe tun wird.

9 Ihre eigene Zunge wird sie fällen, daß ihrer spotten wird, wer sie siehet.

10 Und alle Menschen, die es sehen, werden sagen: Das hat GOtt getan, und merken, daß es sein Werk sei.

11 Die Gerechten werden sich des HErrn freuen und auf ihn trauen und alle frommen Herzen werden sich des rühmen.