1 (O cîntare de jale a lui David. Cîntată Domnului din pricina cuvintelor Beniamitului Cuş.) Doamne, Dumnezeule, în Tine îmi caut scăparea! Scapă-mă de toţi prigonitorii mei şi izbăveşte-mă,

2 ca să nu mă sfîşie ca un leu, care înghite fără să sară cineva în ajutor.

3 Doamne, Dumnezeule, dacă am făcut un astfel de rău, dacă este fărădelege pe mînile mele,

4 dacă am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine, şi n'am izbăvit pe cel ce mă asuprea fără temei,

5 atunci: să mă urmărească vrăjmaşul şi să m'ajungă, să-mi calce viaţa la pămînt, şi slava mea în pulbere să mi -o arunce! (Oprire).

6 Scoală-Te, Doamne, cu mînia Ta! Scoală-Te împotriva urgiei protivnicilor mei, trezeşte-Te ca să-mi ajuţi, şi rînduieşte o judecată!

7 Să Te înconjure adunarea popoarelor, şi şezi mai sus decît ea, la înălţime!

8 Domnul judecă popoarele: fă-mi dreptate Doamne, după neprihănirea şi nevinovăţia mea!

9 Ah! pune odată capăt răutăţii celor răi, şi întăreşte pe cel neprihănit, Tu, care cercetezi inimile şi rărunchii, Dumnezeule drepte!

10 Scutul meu este în Dumnezeu, care mîntuieşte pe cei cu inima curată.

11 Dumnezeu este un judecător drept, un Dumnezeu care Se mînie în orice vreme.

12 Dacă cel rău nu se întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu îşi ascute sabia, Îşi încordează arcul, şi -l ocheşte,

13 îndreptă asupra lui săgeţi omorîtoare şi -i aruncă săgeţi arzătoare!

14 Iată că cel rău pregăteşte răul, zămisleşte fărădelegea, şi naşte înşelăciunea:

15 face o groapă, o sapă, şi tot el cade în groapa pe care a făcut -o.

16 Fărădelegea pe care a urzit -o, se întoarce asupra capului lui, şi silnicia pe care a făcut -o, se pogoară înapoi pe ţeasta capului lui.

17 Eu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui, şi voi cînta Numele Domnului, Numele Celui Prea Înalt.

1 Die Unschuld Davids, davon er sang dem HErrn von wegen der Worte des Mohren, des Jeminiten.

2 Auf dich, HErr, traue ich, mein GOtt! Hilf mir von allen meinen Verfolgern und errette mich,

3 daß sie nicht wie Löwen meine Seele erhaschen und zerreißen, weil kein Erretter da ist.

4 HErr, mein GOtt, hab ich solches getan, und ist Unrecht in meinen Händen;

5 hab ich Böses vergolten denen, so friedlich mit mir lebten, oder die, so mir ohne Ursache feind waren, beschädiget,

6 so verfolge mein Feind meine Seele und ergreife sie und trete mein Leben zu Boden und lege meine Ehre in den Staub. Sela.

7 Stehe auf, HErr, in deinem Zorn, erhebe dich über den Grimm meiner Feinde und hilf mir wieder in das Amt, das du mir befohlen hast,

8 daß sich die Leute wieder zu dir sammeln; und um derselben willen komm wieder empor.

9 Der HErr ist Richter über die Leute. Richte mich, HErr, nach meiner Gerechtigkeit und Frömmigkeit.

10 Laß der GOttlosen Bosheit ein Ende werden und fördere die Gerechten; denn du, gerechter GOtt, prüfest Herzen und Nieren.

11 Mein Schild ist bei GOtt, der den frommen Herzen hilft.

12 GOtt ist ein rechter Richter und ein GOtt, der täglich dräuet.

13 Will man sich nicht bekehren, so hat er sein Schwert gewetzt und seinen Bogen gespannet und zielet,

14 und hat drauf gelegt tödlich Geschoß; seine Pfeile hat er zugerichtet zu verderben.

15 Siehe, der hat Böses im Sinn, mit Unglück ist er schwanger; er wird aber einen Fehl gebären.

16 Er hat eine Grube gegraben und ausgeführt und ist in die Grube gefallen, die er gemacht hat.

17 Sein Unglück wird auf seinen Kopf kommen und sein Frevel auf seine Scheitel fallen.

18 Ich danke dem HErrn um seiner Gerechtigkeit willen und will loben den Namen des HErrn, des Allerhöchsten.