1 And it came to pass after this, that Absalom the son of David having a beautiful sister, whose name was Tamar, Amnon the son of David loved her. 2 And Amnon was so vexed, that he fell sick for his sister Tamar; for she was a virgin; and it seemed difficult for Amnon to do the least thing to her. 3 And Amnon had a friend whose name was Jonadab, the son of Shimeah David’s brother; and Jonadab was a very shrewd man. 4 And he said to him, Why dost thou, the king’s son, get thinner from morning to morning? Wilt thou not tell me? And Amnon said to him, I love Tamar, my brother Absalom’s sister. 5 And Jonadab said to him, Lay thee down on thy bed and feign thyself sick; and when thy father comes to see thee, say to him, I pray thee, let my sister Tamar come, and give me food, and dress the food in my sight, that I may see it, and eat it from her hand. 6 So Amnon lay down and feigned himself sick; and the king came to see him, and Amnon said to the king, I pray thee, let Tamar my sister come, and make a couple of cakes in my sight, that I may eat from her hand. 7 And David sent home to Tamar, saying, Go, I pray thee, to thy brother Amnon’s house, and dress him food. 8 And Tamar went to her brother Amnon’s house; and he had lain down. And she took flour and kneaded it, and made cakes in his sight, and baked the cakes. 9 And she took the pan, and poured them out before him; but he refused to eat. And Amnon said, Put every man out from me. And they went out every man from him. 10 And Amnon said to Tamar, Bring the dish into the chamber, that I may eat of thy hand. And Tamar took the cakes that she had made, and brought them into the chamber to Amnon her brother. 11 And she presented them to him to eat; and he took hold of her, and said to her, Come, lie with me, my sister. 12 And she said to him, No, my brother, do not humble me; for no such thing is done in Israel: do not this infamy. 13 And I, whither shall I carry my reproach? and thou wouldest be as one of the infamous in Israel. And now, I pray thee, speak to the king; for he will not withhold me from thee. 14 But he would not hearken to her voice, and was stronger than she, and humbled her and lay with her. 15 And Amnon hated her with an exceeding great hatred, for the hatred with which he hated her was greater than the love with which he had loved her. And Amnon said to her, Arise, be gone. 16 And she said to him, There is no cause for this evil in sending me away, which is greater than the other that thou didst to me. But he would not hearken to her. 17 Then he called his young man that attended upon him, and said, Put now this woman out from me, and bolt the door after her. 18 Now she had a vest of many colours upon her; for so were the king’s daughters that were virgins apparelled. And his attendant brought her out, and bolted the door after her. 19 And Tamar put ashes on her head, and rent her vest of many colours which was on her, and laid her hand on her head, and went away, crying out as she went. 20 And Absalom her brother said to her, Has Amnon thy brother been with thee? and now, my sister, be still: he is thy brother; take not this thing to heart. And Tamar remained, and that desolate, in her brother Absalom’s house.

21 And king David heard of all these things, and he was very angry. 22 And Absalom spoke to Amnon neither good nor bad; for Absalom hated Amnon, because he had humbled his sister Tamar. 23 And it came to pass after two full years, that Absalom had sheepshearers in Baal-Hazor, which is beside Ephraim; and Absalom invited all the king’s sons. 24 And Absalom came to the king, and said, Behold, now, thy servant has sheepshearers; let the king, I pray thee, and his servants go with thy servant. 25 And the king said to Absalom, No, my son, let us not all go, lest we be burdensome to thee. And he urged him, but he would not go; and he blessed him. 26 And Absalom said, If not, I pray thee, let my brother Amnon go with us. And the king said to him, Why should he go with thee? 27 But Absalom pressed him; and he let Amnon and all the king’s sons go with him. 28 And Absalom commanded his servants, saying, Mark ye now when Amnon’s heart is merry with wine, and when I say to you, Smite Amnon; then slay him, fear not: have not I commanded you? be courageous, and be valiant. 29 And the servants of Absalom did to Amnon as Absalom had commanded. Then all the king’s sons arose, and they rode each upon his mule and fled.

30 And it came to pass, while they were in the way, that tidings came to David, saying, Absalom has smitten all the king’s sons, and there is not one of them left. 31 Then the king arose, and rent his garments, and lay on the earth; and all his servants stood by with their garments rent. 32 And Jonadab, the son of Shimeah David’s brother, answered and said, Let not my lord suppose that they have slain all the young men the king’s sons; for Amnon only is dead; for by the appointment of Absalom this has been determined from the day that he humbled his sister Tamar. 33 And now let not my lord the king take the thing to heart, to say, All the king’s sons are dead; for Amnon only is dead. 34 And Absalom fled. And the young man that watched lifted up his eyes and looked, and behold, there came much people from the way behind him, from the hill-side. 35 And Jonadab said to the king, Behold, the king’s sons come: as thy servant said, so it is. 36 And as soon as he had ended speaking, behold, the king’s sons came, and lifted up their voice and wept; and the king also and all his servants wept very bitterly. 37 And Absalom fled, and went to Talmai, the son of Ammihud, king of Geshur. And David mourned for his son every day. 38 Now Absalom fled, and went to Geshur, and was there three years. 39 And king David longed to go forth to Absalom; for he was comforted concerning Amnon, seeing he was dead.

1 După aceea, iată ce s-a întâmplat. Absalom*Cap. 3:2,3., fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar*1 Cron. 3:9., și Amnon, fiul lui David, a iubit-o. 2 Amnon era atât de chinuit din această pricină, încât a căzut bolnav după soră-sa Tamar, căci era fecioară și-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva. 3 Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Șimea*1 Sam. 16:9., fratele lui David. Și Ionadab era un om foarte șiret. 4 El i-a zis: „Pentru ce te usuci din zi în zi, tu, fiul împăratului? Nu vrei să-mi spui?" Amnon i-a răspuns: „Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom." 5 Ionadab i-a zis: „Culcă-te în pat și fă-te bolnav. Când va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: ‘Dă voie surorii mele Tamar să vină să-mi dea să mănânc; să-mi pregătească sub ochii mei o mâncare, ca s-o văd și s-o iau din mâna ei.’" 6 Amnon s-a culcat și s-a făcut bolnav. Împăratul a venit să-l vadă, și Amnon a zis împăratului: „Te rog, să vină soră-mea Tamar să facă două*Gen. 18:6. turte sub ochii mei și să le mănânc din mâna ei." 7 David a trimis să spună Tamarei înăuntrul odăilor ei: „Du-te în casa fratelui tău Amnon și pregătește-i o mâncare." 8 Tamar s-a dus în casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frământat-o, a pregătit turte înaintea lui și le-a copt; 9 luând apoi tigaia, le-a răsturnat înaintea lui. Dar Amnon n-a vrut să mănânce. El a zis: „Scoateți*Gen. 45:1. pe toată lumea afară." Și toată lumea a ieșit de la el. 10 Atunci, Amnon a zis Tamarei: „Adu-mi mâncarea în odaie și s-o mănânc din mâna ta." Tamar a luat turtele pe care le făcuse și le-a dus fratelui său Amnon, în odaie. 11 Pe când i le dădea ea să le mănânce, el a apucat-o*Gen. 39:12. și i-a zis: „Vino, soro, și culcă-te cu mine." 12 Ea i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă necinsti, căci nu se face așa*Lev. 18:9,11;20:17. în Israel; nu face mișelia*Gen. 34:7.Jud. 19:23;20:6. aceasta. 13 Unde mă voi duce eu cu rușinea mea? Și tu vei trece drept un mișel în Israel. Acum, vorbește, te rog, împăratului, și nu*Lev. 18:9,11. se va împotrivi să fiu a ta." 14 Dar el n-a vrut s-o asculte; a silit-o, a necinstit-o*Deut. 22:25. Cap. 12:11. și s-a culcat cu ea. 15 Apoi Amnon a urât-o foarte mult, mai mult decât o iubise. Și i-a zis: „Scoală-te și du-te!" 16 Ea i-a răspuns: „Nu mai mări răul pe care l-ai făcut izgonindu-mă." 17 El n-a vrut s-o asculte și, chemând băiatul care-i slujea, a zis: „Izgonește de la mine pe femeia aceasta, scoate-o afară și încuie ușa după ea!" 18 Ea avea o rochie pestriță*Gen. 37:3.Jud. 5:30.Ps. 45:14., căci aceasta era haina pe care o purtau fetele împăratului câtă vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos-o afară și a încuiat ușa după ea. 19 Tamar și-a presărat cenușă*Ios. 7:6. Cap. 1:2.Iov 2:12. pe cap și și-a sfâșiat haina pestriță; a pus mâna*Ier. 2:37. în cap și a plecat țipând. 20 Fratele ei Absalom i-a zis: „A stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta." Și Tamar, nemângâiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom. 21 Împăratul David a aflat toate aceste lucruri și s-a mâniat foarte tare. 22 Absalom n-a vorbit nici bine, nici rău*Gen. 24:50;31:24. cu Amnon, dar a început să-l urască*Lev. 19:17,18., pentru că necinstise pe soră-sa Tamar.

23 După doi ani, pe când Absalom avea tunsul oilor*Gen. 38:12,13.1 Sam. 25:4,36. la Baal-Hațor, lângă Efraim, a poftit pe toți fiii împăratului. 24 Absalom s-a dus la împărat și a zis: „Iată, robul tău are tunsul oilor; să vină împăratul și slujitorii lui la robul tău." 25 Și împăratul a zis lui Absalom: „Nu, fiule, nu vom veni toți, ca să nu-ți fie greu." Absalom a stăruit de el, dar împăratul n-a vrut să se ducă și l-a binecuvântat. 26 Absalom a zis: „Dă voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi." Împăratul i-a răspuns: „Pentru ce să vină el cu tine?" 27 În urma stăruințelor lui Absalom, împăratul a lăsat să meargă cu el pe Amnon și toți fiii săi. 28 Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Luați seama, când se va veseli*Jud. 19:6,9,22.Rut 3:7.1 Sam. 25:36.Est. 1:10.Ps. 104:15. inima lui Amnon de vin și când vă voi zice: ‘Loviți pe Amnon!’, atunci să-l omorâți; să nu vă temeți de nimic. Oare nu vă poruncesc eu? Fiți tari și arătați-vă oameni de inimă!" 29 Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Și toți fiii împăratului s-au sculat, au încălecat fiecare pe catârul lui și au fugit. 30 Pe când erau pe drum, a ajuns zvonul la David că Absalom a ucis pe toți fiii împăratului și că n-a mai rămas niciunul din ei. 31 Împăratul s-a sculat, și-a rupt hainele*Cap. 1:11. și s-a culcat*Cap. 12:16. pe pământ, și toți slujitorii lui stăteau acolo cu hainele sfâșiate. 32 Ionadab*Vers. 3., fiul lui Șimea, fratele lui David, a luat cuvântul și a zis: „Să nu creadă domnul meu că toți tinerii, fiii împăratului, au fost uciși, căci numai Amnon a murit; aceasta este urmarea unei hotărâri a lui Absalom din ziua când Amnon a necinstit pe soră-sa Tamar. 33 Să nu*Cap. 19:19. se mai muncească dar împăratul, domnul meu, cu gândul că toți fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit." 34 Absalom*Vers. 38. a fugit.

Și tânărul pus de strajă a ridicat ochii și s-a uitat. Și iată că o mare ceată venea pe drumul dinapoia lui, dinspre munte. 35 Ionadab a zis împăratului: „Iată că vin fiii împăratului! Astfel se adeverește ce spunea robul tău." 36 Pe când isprăvea el vorba, iată că fiii împăratului au venit. Au ridicat glasul și au plâns, și împăratul și toți slujitorii lui au plâns mult. 37 Absalom fugise și s-a dus la Talmai*Cap. 3:3., fiul lui Amihur, împăratul Gheșurului. Și David jelea în fiecare zi pe fiul său. 38 Absalom a stat trei ani la Gheșur*Cap. 14:23,32;15:8., unde se dusese după ce fugise. 39 Împăratul David a încetat să mai urmărească pe Absalom, căci se mângâiase*Gen. 38:12. de moartea lui Amnon.