1 And when David was a little past the summit, behold, Ziba, Mephibosheth’s servant, met him, with a couple of asses saddled, and upon them two hundred loaves of bread, and a hundred raisin-cakes, and a hundred cakes of summer fruits, and a flask of wine. 2 And the king said to Ziba, What meanest thou by these? And Ziba said, The asses are for the king’s household to ride on; and the bread and summer fruits for the young men to eat; and the wine, that such as are faint in the wilderness may drink. 3 And the king said, And where is thy master’s son? And Ziba said to the king, Behold, he abides at Jerusalem; for he said, To-day shall the house of Israel restore me the kingdom of my father. 4 And the king said to Ziba, Behold, thine are all that pertained to Mephibosheth. And Ziba said, I humbly bow myself: may I find favour in thy sight, my lord, O king.

5 And when king David came to Bahurim, behold, there came out from thence a man of the family of the house of Saul, whose name was Shimei, the son of Gera: he came forth, and cursed, 6 and cast stones at David, and at all the servants of king David; and all the people and all the mighty men were on his right hand and on his left. 7 And thus said Shimei as he cursed: Away, away, thou man of blood and man of Belial! 8 Jehovah has returned upon thee all the blood of the house of Saul, in whose stead thou hast reigned; and Jehovah has given the kingdom into the hand of Absalom thy son; and behold, thou art taken in thine own evil, for thou art a man of blood. 9 And Abishai the son of Zeruiah said to the king, Why should this dead dog curse my lord the king? let me go over, I pray thee, and take off his head. 10 And the king said, What have I to do with you, ye sons of Zeruiah? so let him curse, for Jehovah has said to him, Curse David! Who shall then say, Why dost thou so? 11 And David said to Abishai, and to all his servants, Behold, my son, who came forth of my bowels, seeks my life: how much more now a Benjaminite? let him alone and let him curse; for Jehovah has bidden him. 12 It may be that Jehovah will look on mine affliction, and that Jehovah will requite me good for my being cursed this day. 13 And David and his men went by the way; and Shimei went along on the hill’s side over against him, and cursed as he went, and threw stones at him, and cast dust. 14 And the king, and all the people that were with him, came weary, and refreshed themselves there.

15 Now Absalom, and all the people, the men of Israel, came to Jerusalem, and Ahithophel with him. 16 And it came to pass, when Hushai the Archite, David’s friend, came to Absalom, that Hushai said to Absalom, Long live the king! Long live the king! 17 And Absalom said to Hushai, Is this thy kindness to thy friend? why didst thou not go with thy friend? 18 And Hushai said to Absalom, No; but whom Jehovah, and this people, and all the men of Israel choose, his will I be, and with him will I abide. 19 And again, whom should I serve? should it not be in the presence of his son? as I have served in thy father’s presence, so will I be in thy presence. 20 And Absalom said to Ahithophel, Give counsel among you what we shall do. 21 And Ahithophel said to Absalom, Go in to thy father’s concubines, whom he has left to keep the house; and all Israel shall hear that thou art become odious with thy father; and the hands of all that are with thee shall be strong. 22 So they spread a tent for Absalom upon the roof; and Absalom went in to his father’s concubines in the sight of all Israel. 23 And the counsel of Ahithophel, which he counselled in those days, was as if a man had inquired of the word of God*GodHebrew: Elohim so was all the counsel of Ahithophel both with David and with Absalom.

1 Când*Cap. 15:30,32. trecuse David puțin de vârf, iată că Țiba*Cap. 9:2., slujitorul lui Mefiboșet, a venit înaintea lui cu doi măgari înșeuați, pe care erau două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de roade de vară și un burduf cu vin. 2 Împăratul a zis lui Țiba: „Ce vrei să faci cu acestea?" Și Țiba a răspuns: „Măgarii sunt pentru casa împăratului, pentru călărie, pâinile și roadele de vară sunt pentru hrana tinerilor și vinul, pentru potolirea setei celor*Cap. 15:23;17:29. ce vor fi obosiți în pustie." 3 Împăratul a zis: „Unde este fiul stăpânului tău?" Și*Cap. 19:27. Țiba a răspuns împăratului: „Iată, a rămas la Ierusalim, căci a zis: ‘Astăzi, casa lui Israel îmi va da înapoi împărăția tatălui meu.’" 4 Împăratul*Prov. 18:13. a zis lui Țiba: „Tot ce este al lui Mefiboșet este al tău." Și Țiba a zis: „Mă închin cu plecăciune! Să capăt trecere înaintea ta, împărate, domnul meu!"

5 David ajunsese până la Bahurim. Și de acolo a ieșit un om din familia și din casa lui Saul, numit Șimei*Cap. 19:16.1 Împ. 2:8,44., fiul lui Ghera. El înainta blestemând 6 și a aruncat cu pietre după David și după toți slujitorii împăratului David, în timp ce tot poporul și toți vitejii stăteau la dreapta și la stânga împăratului. 7 Șimei vorbea astfel când blestema: „Du-te, du-te, om*Deut. 13:13. al sângelui, om rău! 8 Domnul face să cadă asupra ta pedeapsa*Jud. 9:24,56,57.1 Împ. 2:32,33. pentru tot sângele*Cap. 1:16;3:28,29;4:11,12. casei lui Saul, al cărui scaun de domnie l-ai luat, și Domnul a dat împărăția în mâinile fiului tău Absalom, și iată-te nenorocit, căci ești un om al sângelui!" 9 Atunci, Abișai, fiul Țeruiei, a zis împăratului: „Pentru ce blestemă*1 Sam. 24:14. Cap. 9:8. acest câine*Exod 22:28. mort pe domnul meu, împăratul? Lasă-mă, te rog, să mă duc să-i tai capul." 10 Dar împăratul a zis: „Ce*Cap. 19:22.1 Pet. 2:23. aveți voi cu mine, fiii Țeruiei? Dacă blestemă, înseamnă că Domnul*2 Împ. 18:25.Plâng. 3:38. i-a zis: ‘Blestemă pe David!’ Cine-i*Rom. 9:20. va zice dar: ‘Pentru ce faci așa?’" 11 Și David a zis lui Abișai și tuturor slujitorilor săi: „Iată că fiul meu*Cap. 12:11., care*Gen. 15:4. a ieșit din trupul meu, vrea să-mi ia viața, cu cât mai mult beniamitul acesta! Lăsați-l să blesteme, căci Domnul i-a zis. 12 Poate că Domnul Se va uita la necazul meu și-mi va*Rom. 8:28. face bine în locul blestemelor de azi." 13 David și oamenii lui și-au văzut de drum. Șimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David, și, mergând, blestema, arunca cu pietre împotriva lui și vântura praf. 14 Împăratul și tot poporul care era cu el au ajuns la Aiefim și acolo s-au odihnit.

15 Absalom*Cap. 15:37. și tot poporul, bărbații lui Israel, intraseră în Ierusalim. Ahitofel era și el cu Absalom. 16 Când a ajuns Hușai, Architul, prietenul*Cap. 15:37. lui David, la Absalom, i-a zis: „Trăiască împăratul! Trăiască împăratul!" 17 Și Absalom a zis lui Hușai: „Iată cât de mult ții tu la prietenul tău! Pentru ce nu*Cap. 19:25.Prov. 17:17. te-ai dus cu prietenul tău?" 18 Hușai a răspuns lui Absalom: „Pentru că vreau să fiu al aceluia pe care l-a ales Domnul și tot poporul acesta și toți bărbații lui Israel și cu el vreau să rămân. 19 De altfel, cui*Cap. 15:34. îi voi sluji? Nu fiului său? Cum am slujit tatălui tău, așa îți voi sluji și ție."

20 Absalom a zis lui Ahitofel: „Sfătuiți-vă împreună. Ce avem de făcut?" 21 Și Ahitofel a zis lui Absalom: „Intră la țiitoarele*Cap. 15:16;20:3. pe care le-a lăsat tatăl tău pentru paza casei; astfel tot Israelul va ști că te-ai făcut urât*Gen. 34:30.1 Sam. 13:4. tatălui tău și mâinile tuturor*Cap. 2:7.Zah. 8:13. celor ce sunt cu tine se vor întări." 22 Au întins un cort pentru Absalom pe acoperiș, și Absalom a intrat la țiitoarele tatălui său, în fața întregului*Cap. 12:11,12. Israel. 23 Sfatul dat pe vremea aceea de Ahitofel avea tot atâta putere ca și când ar fi întrebat chiar pe Dumnezeu. Tot așa era cu toate sfaturile lui Ahitofel, fie pentru*Cap. 15:12. David, fie pentru Absalom.