1 And David said, Is there yet any that is left of the house of Saul, that I may shew him kindness for Jonathan’s sake? 2 And there was of the house of Saul a servant whose name was Ziba; and they called him to David. And the king said to him, Art thou Ziba? And he said, Thy servant! 3 And the king said, Is there not yet any of the house of Saul, that I may shew the kindness of God*GodHebrew: Elohim to him? And Ziba said to the king, Jonathan has yet a son, who is lame on his feet. 4 And the king said to him, Where is he? And Ziba said to the king, Behold, he is in the house of Machir the son of Ammiel, in Lodebar. 5 And king David sent, and fetched him out of the house of Machir the son of Ammiel, from Lodebar. 6 And Mephibosheth, the son of Jonathan, the son of Saul, came to David, and fell on his face and did obeisance. And David said, Mephibosheth. And he said, Behold thy servant! 7 And David said to him, Fear not; for I will certainly shew thee kindness for Jonathan thy father’s sake, and will restore thee all the land of Saul thy father; and thou shalt eat bread at my table continually. 8 And he bowed himself, and said, What is thy servant, that thou shouldest look upon such a dead dog as I am?

9 Then the king called Ziba, Saul’s servant, and said to him, I have given to thy master’s son all that belonged to Saul and to all his house. 10 And thou, and thy sons, and thy servants, shall till the land for him, and thou shalt bring in the fruits, that thy master’s son may have food to eat. And Mephibosheth thy master’s son shall eat bread at my table continually. Now Ziba had fifteen sons and twenty servants. 11 And Ziba said to the king, According to all that my lord the king has commanded his servant, so will thy servant do. And Mephibosheth said David shall eat at my table, as one of the king’s sons. 12 And Mephibosheth had a young son, whose name was Mica. And all who dwelt in the house of Ziba were servants to Mephibosheth. 13 So Mephibosheth dwelt in Jerusalem; for he did eat continually at the king’s table. And he was lame on both his feet.

1 David a zis: „A mai rămas cineva din casa lui Saul, ca să-i fac bine*1 Sam. 18:3;20:14-17,42.Prov. 27:10. din pricina lui Ionatan?" 2 Era un slujitor din casa lui Saul, numit Țiba*Cap. 16:1;19:17,29., pe care l-au adus la David. Împăratul i-a zis: „Tu ești Țiba?" Și el a răspuns: „Robul tău, da!" 3 Împăratul a zis: „Nu mai este nimeni din casa lui Saul, ca să mă port cu el cu o bunătate ca bunătatea*1 Sam. 20:14. lui Dumnezeu?" Și Țiba a răspuns împăratului: „Mai este un fiu al lui Ionatan, olog*Cap. 4:4. de picioare." 4 Împăratul a zis: „Unde este?" Și Țiba a răspuns împăratului: „Este în casa lui Machir*Cap. 17:27., fiul lui Amiel, la Lodebar." 5 Împăratul David l-a trimis să-l ia din casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar. 6 Și Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a venit la David, a căzut cu fața la pământ și s-a închinat. David a zis: „Mefiboșet!" Și el a răspuns: „Iată robul tău!" 7 David i-a zis: „Nu te teme, căci vreau să-ți fac bine*Vers. 1,3. din pricina tatălui tău Ionatan. Îți voi da înapoi toate pământurile tatălui tău Saul, și vei mânca totdeauna la masa mea." 8 El s-a închinat și a zis: „Cine este robul tău, ca să te uiți la un câine mort*1 Sam. 24:14. Cap. 16:9. ca mine?" 9 Împăratul a chemat pe Țiba, slujbașul lui Saul, și i-a zis: „Dau fiului stăpânului tău tot ce*Cap. 16:4;19:29. era al lui Saul și tot ce avea toată casa lui. 10 Tu să lucrezi pământurile pentru el, tu, fiii tăi și robii tăi, și să strângi roadele, ca fiul stăpânului tău să aibă pâine de mâncare, și Mefiboșet, fiul stăpânului tău, va mânca*Vers. 7,11,13. Cap. 19:28. totdeauna la masa mea." Și Țiba avea*Cap. 19:17. cincisprezece fii și douăzeci de robi. 11 El a zis împăratului: „Robul tău va face tot ce poruncește împăratul, domnul meu, robului său." Și Mefiboșet a mâncat la masa lui David, ca unul din fiii împăratului. 12 Mefiboșet avea un fiu mic, numit*1 Cron. 8:34. Mica, și toți cei ce locuiau în casa lui Țiba erau robii lui Mefiboșet. 13 Mefiboșet locuia la Ierusalim, căci mânca*Vers. 7,10. totdeauna la masa împăratului. El era olog*Vers. 3. de amândouă picioarele.