1 And it came to pass, at the return of the year, at the time when kings go forth, that David sent Joab, and his servants with him, and all Israel; and they laid waste the land of thechildren of Ammon, and besieged Rabbah. But David abode at Jerusalem. 2 And it came to pass at evening time that David arose from off his couch, and walked upon the roof of the king’s house; and from the roof he saw a woman bathing, and the woman was very beautiful; 3 and David sent and inquired after the woman. And one said, Is not this Bathsheba, the daughter of Eliam, the wife of Urijah the Hittite? 4 And David sent messengers, and took her; and she came in to him, and he lay with her; and she had purified herself from her uncleanness; and she returned to her house. 5 And the woman conceived, and sent and told David, and said, I am with child.

6 And David sent to Joab saying, Send me Urijah the Hittite. And Joab sent Urijah to David. 7 And when Urijah had come to him, David asked how Joab prospered, and how the people prospered, and how the war prospered. 8 And David said to Urijah, Go down to thy house and wash thy feet. And Urijah departed out of the king’s house, and there followed him presents from the king. 9 And Urijah slept at the entrance of the king’s house with all the servants of his lord, and went not down to his house. 10 And they had told David saying, Urijah did not go down to his house; and David said to Urijah, Art thou not come from a journey? why didst thou not go down to thy house? 11 And Urijah said to David, The ark, and Israel, and Judah abide in booths; and my lord Joab, and the servants of my lord, are encamped in the open fields: shall I then go into my house, to eat and to drink, and to lie with my wife? As thou livest, and as thy soul liveth, I will not do this thing. 12 And David said to Urijah, Abide here to-day also, and to-morrow I will let thee depart. And Urijah abode in Jerusalem that day and the morrow. 13 And David invited him, and he ate and drank before him; and he made him drunk. And in the evening he went out to lie on his couch with the servants of his lord, but did not go down to his house.

14 And it came to pass in the morning, that David wrote a letter to Joab, and sent it by Urijah. 15 And he wrote in the letter saying, Set Urijah in the front of the thickest fight, and withdraw from him, that he may be smitten and die. 16 And it came to pass as Joab watched the city, that he assigned Urijah to a place where he knew that the valiant men were. 17 And the men of the city went out and fought with Joab; and there fell some of the people, of the servants of David; and Urijah the Hittite died also. 18 Then Joab sent and told David all the matters of the war; 19 and charged the messenger, saying, When thou hast ended telling the matters of the war to the king, 20 and if so be that the king’s wrath arise, and he say to thee, Why did ye go so near to the city to fight? did ye not know that they would shoot from the wall? 21 Who smote Abimelech the son of Jerubbesheth? did not a woman cast the upper stone of a handmill from the wall, that he died in Thebez? why did ye go near the wall? — then say thou, Thy servant Urijah the Hittite is dead also. 22 And the messenger went; and he came and told David all that Joab had sent him for. 23 And the messenger said to David, The men prevailed against us, and came out against us into the field, and we were upon them as far as the entrance of the gate. 24 And the shooters shot from upon the wall against thy servants; and some of the king’s servants are dead, and thy servant Urijah the Hittite is dead also. 25 Then David said to the messenger, Thus shalt thou say to Joab: Let not this thing displease thee, for the sword devours one as well as another: make thy battle strong against the city, and overthrow it; — and encourage him. 26 And the wife of Urijah heard that Urijah her husband was dead, and she mourned for her husband. 27 And when the mourning was past, David sent and fetched her to his house, and she became his wife, and bore him a son. But the thing that David had done was evil in the sight of Jehovah.

1 În anul următor, pe vremea când porneau împărații la război, David a trimis*1 Cron. 20:1. pe Ioab, cu slujitorii lui și tot Israelul, să pustiască țara lui Amon și să împresoare Raba. Dar David a rămas la Ierusalim. 2 Într-o după-amiază spre seară, David s-a sculat de pe pat și, pe când se plimba*Deut. 22:8. pe acoperișul casei împărătești, a zărit*Gen. 34:2.Iov 31:1.Mat. 5:28. de acolo o femeie care se scălda și care era foarte frumoasă la chip. 3 David a întrebat cine este femeia aceasta și i-au spus: „Este Bat-Șeba, fata lui Eliam, nevasta lui Urie*Cap. 23:39., Hetitul." 4 Și David a trimis niște oameni s-o aducă. Ea a venit la el, și el s-a culcat*Ps. 51, titlu.Iac. 1:14. cu ea. După ce s-a curățit*Lev. 15:19,28;18:19. de necurăția ei, ea s-a întors acasă. 5 Femeia a rămas însărcinată și a trimis vorbă lui David zicând: „Sunt însărcinată." 6 Atunci, David a trimis următoarea poruncă lui Ioab: „Trimite-mi pe Urie, Hetitul." Și Ioab a trimis pe Urie la David. 7 Urie a venit la David, care l-a întrebat despre starea lui Ioab, despre starea poporului și despre mersul războiului. 8 Apoi David a zis lui Urie: „Coboară-te acasă și spală-ți*Gen. 18:4;19:2. picioarele." Urie a ieșit din casa împărătească și a fost urmat de un dar din partea împăratului. 9 Dar Urie s-a culcat la poarta casei împărătești, cu toți slujitorii stăpânului său, și nu s-a coborât acasă la el. 10 Au dat de știre lui David despre aceasta și i-au spus: „Urie nu s-a coborât la el acasă." Și David a zis lui Urie: „Nu vii tu oare din călătorie? Pentru ce nu te-ai coborât acasă?" 11 Urie a răspuns lui David: „Chivotul*Cap. 7:2,6. și Israel și Iuda locuiesc în corturi, domnul*Cap. 20:6. meu Ioab și slujitorii domnului meu sunt tăbărâți în câmp, și eu să intru în casă să mănânc și să beau și să mă culc cu nevastă-mea?! Viu ești tu și viu este sufletul tău că nu voi face lucrul acesta." 12 David a zis lui Urie: „Mai rămâi și astăzi aici, și mâine îți voi da drumul." Și Urie a rămas la Ierusalim în ziua aceea și a doua zi. 13 David l-a poftit să mănânce și să bea cu el și l-a îmbătat*Gen. 19:33,35.; și seara, Urie a ieșit și s-a culcat cu slujitorii*Vers. 9. stăpânului său, dar nu s-a coborât acasă. 14 A doua zi dimineața, David a scris*1 Împ. 21:8,9. o scrisoare lui Ioab și a trimis-o prin Urie. 15 În scrisoarea aceasta scria: „Puneți pe Urie în locul cel mai greu al luptei și trageți-vă înapoi de la el, ca să fie lovit*Cap. 12:9. și să moară." 16 Ioab, împresurând cetatea, a pus pe Urie în locul pe care-l știa apărat de ostași viteji. 17 Oamenii din cetate au făcut o ieșire și s-au bătut împotriva lui Ioab; au căzut mulți din popor, din slujitorii lui David și a fost ucis și Urie, Hetitul. 18 Ioab a trimis un sol să istorisească lui David tot ce se petrecuse în luptă. 19 Și a dat solului următoarea poruncă: „Când vei isprăvi de istorisit împăratului toate amănuntele luptei, 20 poate că se va mânia și va zice: ‘Pentru ce v-ați apropiat de cetate să luptați împotriva ei? Nu știați că se aruncă săgeți din vârful zidului? 21 Cine a omorât pe Abimelec*Jud. 9:53., fiul lui Ierubeșet*Jud. 6:32.? Nu o femeie, care a aruncat peste el din vârful zidului o piatră de moară, și n-a murit el la Tebeț? Pentru ce v-ați apropiat de zid?’ Atunci să-i spui: ‘A murit și robul tău Urie, Hetitul.’" 22 Solul a plecat și, la sosire, a istorisit lui David tot ce-i poruncise Ioab. 23 Solul a zis lui David: „Oamenii aceia au fost mai tari decât noi; făcuseră o ieșire împotriva noastră în câmp, și i-am dat înapoi, până la intrarea porții, 24 dar arcașii au tras de pe vârful zidului asupra slujitorilor tăi, și mulți din slujitorii împăratului au fost uciși și a murit și robul tău Urie, Hetitul." 25 David a zis solului: „Iată ce să spui lui Ioab: ‘Nu te munci pentru întâmplarea aceasta, căci sabia doboară când pe unul, când pe altul; bate cetatea cu putere, dărâm-o.’ Și tu, îmbărbătează-l!" 26 Nevasta lui Urie a aflat că bărbatul ei murise și a plâns pe bărbatul ei. 27 După ce au trecut zilele de jale, David a trimis s-o ia și a primit-o în casa lui. Ea i-a fost nevastă*Cap. 12:9. și i-a născut un fiu. Fapta lui David n-a plăcut Domnului.