1 (O cîntare a treptelor.) Doamne, adu-Ţi aminte de David, şi de toate necazurile lui!

2 Adu-Ţi aminte cum a jurat el Domnului, şi a făcut următoarea juruinţă Puternicului lui Iacov:

3 ,,Nu voi intra în cortul în care locuiesc, nu mă voi sui în patul în care mă odihnesc,

4 nu voi da domn ochilor mei, nici aţipire pleoapelor mele,

5 pînă nu voi găsi un loc pentru Domnul, o locuinţă pentru Puternicul lui Iacov.`` -

6 Iată, am auzit vorbindu-se despre el la Efrata, l-am găsit în ogorul Iaar...

7 ,,Haidem la locuinţa Lui, să ne închinăm înaintea aşternutului picioarelor Lui!...

8 Scoală-Te, Doamne, vino la locul tău de odihnă, Tu şi Chivotul măreţiei Tale!

9 Preoţii Tăi să se îmbrace în neprihănire, şi credincioşii Tăi să scoată strigăte de bucurie!

10 Pentru robul Tău David, nu lepăda pe unsul Tău!`` -

11 Domnul a jurat lui David adevărul, şi nu Se va întoarce dela ce a jurat: ,,Voi pune pe scaunul tău de domnie un fiu din trupul tău.

12 Dacă fiii tăi vor păzi legămîntul Meu, şi învăţăturile Mele, pe cari li le voi da, vor şedea şi fiii lor în veci pe scaunul tău de domnie.`` -

13 Da, Domnul a ales Sionul, l -a dorit ca locuinţă a Lui, şi a zis:

14 ,,Acesta este locul Meu de odihnă pe vecie; voi locui în el, căci l-am dorit.

15 Îi voi binecuvînta din belşug hrana, voi sătura cu pîne pe săracii lui.

16 Voi îmbrăca în mîntuire pe preoţii lui, şi credincioşii lui vor scoate strigăte de bucurie.

17 Acolo voi înălţa puterea lui David, voi pregăti o candelă unsului Meu,

18 voi îmbrăca cu ruşine pe vrăjmaşii lui, şi peste el va străluci cununa lui.``

1 En sang ved festreisene. Herre, gi David lønn for hans møie,

2 han som tilsvor Herren, gav Jakobs Veldige det løfte:

3 Jeg vil ikke gå inn i mitt huses telt, jeg vil ikke stige op på min sengs leie,

4 jeg vil ikke unne mine øine søvn, mine øielokk slummer,

5 før jeg finner et sted for Herren, en bolig for Jakobs Veldige!

6 Se, vi hørte om den* i Efrata**, vi fant den i skogsbygden***. / {* d.e. paktens ark.} / {** 1MO 35, 19.} / {*** Kirjat-Jearim.}

7 Vi vil komme til hans bolig, vi vil tilbede for hans føtters skammel.

8 Reis dig, Herre, og kom til ditt hvilested, du og din styrkes ark!

9 La dine prester klæ sig i rettferd og dine fromme rope med fryd!

10 For Davids, din tjeners skyld vise du ikke din salvedes åsyn tilbake!

11 Herren har svoret David en sann ed, som han ikke vil gå fra: Av ditt livs frukt vil jeg sette konger på din trone;

12 dersom dine barn holder min pakt og mine vidnesbyrd, som jeg vil lære dem, da skal også deres barn for all tid sitte på dine trone.

13 For Herren har utkåret Sion, han har attrådd det til sin bolig:

14 Dette er mitt hvilested til evig tid; her vil jeg bo, fordi jeg har attrådd det.

15 Dets mat vil jeg velsigne, dets fattige vil jeg mette med brød,

16 og dets prester vil jeg klæ med fryd.

17 Der vil jeg la et horn vokse op for David, gjøre i stand en lampe for min salvede.

18 Hans fiender vil jeg klæ i skam, men på ham skal hans krone stråle.