1 Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărîmă cu înseşi mînile ei. -
2 Cine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul, dar cine apucă pe căi strîmbe, Îl nesocoteşte. -
3 În gura nebunului este o nuia pentru mîndria lui, dar pe înţelepţi îi păzesc buzele lor. -
4 Unde nu sînt boi, ieslea rămîne goală, dar puterea boilor aduce belşug de roduri. -
5 Un martor credincios nu minte, dar un martor mincinos spune minciuni.
6 Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n'o găseşte, dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor. -
7 Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa. -
8 Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi. -
9 Cei nesocotiţi glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoinţă. -
10 Inima îşi cunoaşte necazurile, şi nici un străin nu se poate amesteca în bucuria ei. -
11 Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor fără prihană va înflori. -
12 Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. -
13 De multe ori chiar în mijlocul rîsului inima poate fi mîhnită, şi bucuria poate sfîrşi prin necaz. -
14 Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui, şi omul de bine se satură şi el de ce este în el. -
15 Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. -
16 Înţeleptul se teme şi se abate dela rău, dar nesocotitul este îngîmfat şi fără frică. -
17 Cine este iute la mînie face prostii, şi omul plin de răutate se face urît. -
18 Cei proşti au parte de nebunie, dar oamenii chibzuiţi sînt încununaţi cu ştiinţă. -
19 Cei răi se pleacă înaintea celor buni, şi cei nelegiuiţi înaintea porţilor celui neprihănit. -
20 Săracul este urît chiar şi de prietenul său, dar bogatul are foarte mulţi prieteni. -
21 Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi. -
22 În adevăr ceice gîndesc răul se rătăcesc. dar ceice gîndesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.
23 Oriunde se munceşte este şi cîştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. -
24 Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi, dar cei nesocotiţi n'au altceva decît nebunie. -
25 Martorul care spune adevărul scapă suflete, dar cel înşelător spune minciuni. -
26 Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El. -
27 Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii. -
28 Mulţimea poporului este slava împăratului, lipsa poporului este pieirea voivodului. -
29 Cine este încet la mînie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii. -
30 O inimă liniştită este viaţa trupului, dar prizma este putrezirea oaselor. -
31 Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. -
32 Cel rău este doborît de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde. -
33 Înţelepciunea se odihneşte într'o inimă pricepută, dar în mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol. -
34 Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor. -
35 Un împărat are plăcere de un slujitor chibzuit, dar pe cel de ocară, îl atinge mînia lui.
1 Every wise woman hath builded her house, And the foolish with her hands breaketh it down.
2 Whoso is walking in his uprightness is fearing Jehovah, And the perverted [in] his ways is despising Him.
3 In the mouth of a fool [is] a rod of pride, And the lips of the wise preserve them.
4 Without oxen a stall [is] clean, And great [is] the increase by the power of the ox.
5 A faithful witness lieth not, And a false witness breatheth out lies.
6 A scorner hath sought wisdom, and it is not, And knowledge to the intelligent [is] easy.
7 Go from before a foolish man, Or thou hast not known the lips of knowledge.
8 The wisdom of the prudent [is] to understand his way, And the folly of fools [is] deceit.
9 Fools mock at a guilt-offering, And among the upright -- a pleasing thing.
10 The heart knoweth its own bitterness, And with its joy a stranger doth not intermeddle.
11 The house of the wicked is destroyed, And the tent of the upright flourisheth.
12 There is a way -- right before a man, And its latter end [are] ways of death.
13 Even in laughter is the heart pained, And the latter end of joy [is] affliction.
14 From his ways is the backslider in heart filled, And a good man -- from his fruits.
15 The simple giveth credence to everything, And the prudent attendeth to his step.
16 The wise is fearing and turning from evil, And a fool is transgressing and is confident.
17 Whoso is short of temper doth folly, And a man of wicked devices is hated.
18 The simple have inherited folly, And the prudent are crowned [with] knowledge.
19 The evil have bowed down before the good, And the wicked at the gates of the righteous.
20 Even of his neighbour is the poor hated, And those loving the rich [are] many.
21 Whoso is despising his neighbour sinneth, Whoso is favouring the humble, O his happiness.
22 Do not they err who are devising evil? And kindness and truth [are] to those devising good,
23 In all labour there is advantage, And a thing of the lips [is] only to want.
24 The crown of the wise is their wealth, The folly of fools [is] folly.
25 A true witness is delivering souls, And a deceitful one breatheth out lies.
26 In the fear of Jehovah [is] strong confidence, And to His sons there is a refuge.
27 The fear of Jehovah [is] a fountain of life, To turn aside from snares of death.
28 In the multitude of a people [is] the honour of a king, And in lack of people the ruin of a prince.
29 Whoso is slow to anger [is] of great understanding, And whoso is short in temper is exalting folly.
30 A healed heart [is] life to the flesh, And rottenness to the bones [is] envy.
31 An oppressor of the poor reproacheth his Maker, And whoso is honouring Him Is favouring the needy.
32 In his wickedness is the wicked driven away, And trustful in his death [is] the righteous.
33 In the heart of the intelligent wisdom doth rest. And in the midst of fools it is known.
34 Righteousness exalteth a nation, And the goodliness of peoples [is] a sin-offering.
35 The favour of a king [is] to a wise servant, And an object of his wrath is one causing shame!