1 Fiule, păstrează cuvintele mele, şi ţine la tine sfaturile mele.
2 Ţine sfaturile mele, şi vei trăi; păzeşte învăţăturile mele ca lumina ochilor.
3 Leagă-le la degete, scrie-le pe tăbliţa inimii tale.
4 Zi înţelepciunii: ,,Tu eşti sora mea!`` Şi numeşte priceperea prietena ta, -
5 ca să te ferească de nevasta altuia, de străina care întrebuinţează cuvinte ademenitoare.
6 Stăteam la fereastra casei mele, şi mă uitam prin zăbrele.
7 Am zărit printre cei neîncercaţi, am văzut printre tineri pe un băiat fără minte.
8 Trecea pe uliţă, la colţul unde stătea una din aceste străine, şi a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei.
9 Era în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă.
10 Şi, iată că, i -a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată.
11 Era bună de gură şi fără astîmpăr; picioarele nu -i puteau sta acasă:
12 cînd în uliţă, cînd în pieţe, pela toate colţurile stătea la pîndă.
13 Ea l -a îmbrăţişat şi l -a sărutat, şi cu o faţă fără ruşine i -a zis:
14 ,,Eram datoare cu o jertfă de mulţămire, azi mi-am împlinit juruinţele.
15 De aceea ţi-am ieşit înainte, să te caut, şi te-am şi găsit.
16 Mi-am împodobit patul cu învelitori, cu aşternut de pînzeturi din Egipt;
17 mi-am stropit aşternutul cu smirnă, aloe şi scorţişoară.
18 Vino, să ne îmbătăm de dragoste pînă dimineaţă, să ne desfătăm cu desmierdări!
19 Căci bărbatul meu nu este acasă, a plecat într'o călătorie lungă,
20 a luat cu el sacul cu bani, şi nu se va întoarce acasă decît la luna nouă.``
21 Tot vorbindu -i, ea l -a ademenit, şi l -a atras cu buzele ei ademenitoare.
22 De odată a început să meargă după ea, ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă,
23 ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, pînă ce săgeata îi străpunge ficatul.
24 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi luaţi aminte la cuvintele gurii mele.
25 Să nu ţi se abată inima spre calea unei asemenea femei, nu te rătăci pe cărările ei.
26 Căci ea a făcut să cadă multe jertfe, şi mulţi sînt cei pe cari i -a ucis ea.
27 Casa ei este drumul spre locuinţa morţilor, drumul care pogoară spre locaşurile morţii.
1 My son! keep my sayings, And my commands lay up with thee.
2 Keep my commands, and live, And my law as the pupil of thine eye.
3 Bind them on thy fingers, Write them on the tablet of thy heart.
4 Say to wisdom, `My sister Thou [art].` And cry to understanding, `Kinswoman!`
5 To preserve thee from a strange woman, From a stranger who hath made smooth her sayings.
6 For, at a window of my house, Through my casement I have looked out,
7 And I do see among the simple ones, I discern among the sons, A young man lacking understanding,
8 Passing on in the street, near her corner, And the way [to] her house he doth step,
9 In the twilight -- in the evening of day, In the darkness of night and blackness.
10 And, lo, a woman to meet him -- (A harlot`s dress, and watchful of heart,
11 Noisy she [is], and stubborn, In her house her feet rest not.
12 Now in an out-place, now in broad places, And near every corner she lieth in wait) --
13 And she laid hold on him, and kissed him, She hath hardened her face, and saith to him,
14 `Sacrifices of peace-offerings [are] by me, To-day I have completed my vows.
15 Therefore I have come forth to meet thee, To seek earnestly thy face, and I find thee.
16 [With] ornamental coverings I decked my couch, Carved works -- cotton of Egypt.
17 I sprinkled my bed -- myrrh, aloes, and cinnamon.
18 Come, we are filled [with] loves till the morning, We delight ourselves in loves.
19 For the man is not in his house, He hath gone on a long journey.
20 A bag of money he hath taken in his hand, At the day of the new moon he cometh to his house.`
21 She turneth him aside with the abundance of her speech, With the flattery of her lips she forceth him.
22 He is going after her straightway, As an ox unto the slaughter he cometh, And as a fetter unto the chastisement of a fool,
23 Till an arrow doth split his liver, As a bird hath hastened unto a snare, And hath not known that it [is] for its life.
24 And now, ye sons, hearken to me, And give attention to sayings of my mouth.
25 Let not thy heart turn unto her ways, Do not wander in her paths,
26 For many [are] the wounded she caused to fall, And mighty [are] all her slain ones.
27 The ways of Sheol -- her house, Going down unto inner chambers of death!