1 Înţelepciunea şi -a zidit casa, şi -a tăiat cei şapte stîlpi.

2 Şi -a junghiat vitele, şi -a amestecat vinul, şi -a pus masa.

3 Şi -a trimes slujnicele, şi strigă, de pe... vîrful înălţimilor cetăţii:

4 ,,Cine este prost, să vină încoace!`` Celor lipsiţi de pricepere le zice:

5 ,,Veniţi de mîncaţi din pînea mea, şi beţi din vinul pe care l-am amestecat!

6 Lăsaţi prostia, şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii!``

7 Celce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ, şi celce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.

8 Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!

9 Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!

10 Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor, este priceperea.

11 Prin mine ţi se vor înmulţi zilele, şi ţi se vor mări anii vieţii tale.

12 Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.

13 Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.

14 Ea şade totuş la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile cetăţii,

15 ca să strige la trecătorii, cari merg pe calea cea dreaptă:

16 ,,Cine este prost, să vină aici!`` Iar celui fără minte îi zice:

17 ,,Apele furate sînt dulci, şi pînea luată pe ascuns este plăcută!``

18 El nu ştie că acolo sînt morţii, şi că oaspeţii ei sînt în văile locuinţei morţilor.

1 Wisdom hath builded her house, She hath hewn out her pillars -- seven.

2 She hath slaughtered her slaughter, She hath mingled her wine, Yea, she hath arranged her table.

3 She hath sent forth her damsels, She crieth on the tops of the high places of the city:

4 `Who [is] simple? let him turn aside hither.` Whoso lacketh heart: she hath said to him,

5 `Come, eat of my bread, And drink of the wine I have mingled.

6 Forsake ye, the simple, and live, And be happy in the way of understanding.

7 The instructor of a scorner Is receiving for it -- shame, And a reprover of the wicked -- his blemish.

8 Reprove not a scorner, lest he hate thee, Give reproof to the wise, and he loveth thee.

9 Give to the wise, and he is wiser still, Make known to the righteous, And he increaseth learning.

10 The commencement of wisdom [is] the fear of Jehovah, And a knowledge of the Holy Ones [is] understanding.

11 For by me do thy days multiply, And added to thee are years of life.

12 If thou hast been wise, thou hast been wise for thyself, And thou hast scorned -- thyself bearest [it].

13 A foolish woman [is] noisy, Simple, and hath not known what.

14 And she hath sat at the opening of her house, On a throne -- the high places of the city,

15 To call to those passing by the way, Who are going straight [on] their paths.

16 `Who [is] simple? let him turn aside hither.` And whoso lacketh heart -- she said to him,

17 `Stolen waters are sweet, And hidden bread is pleasant.`

18 And he hath not known that Rephaim [are] there, In deep places of Sheol her invited ones!