1 Acum dar, Iov, ascultă cuvîntările mele, ia aminte la toate cuvintele mele!
2 Iată, deschid gura, şi mi se mişcă limba în cerul gurii.
3 Cu curăţie de inimă voi vorbi, buzele mele vor spune adevărul curat:
4 Duhul lui Dumnezeu m'a făcut, şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă.
5 Dacă poţi, răspunde-mi, apără-ţi pricina, fii gata!
6 Înaintea lui Dumnezeu eu sînt semenul tău, şi eu ca şi tine am fost făcut din noroi.
7 Astfel frica de mine nu te va turbura, şi greutatea mea nu te va copleşi.
8 Dar tu ai spus în auzul meu, şi am auzit sunetul cuvintelor tale:
9 ,Sînt curat, sînt fără păcat, sînt fără prihană, nu este fărădelege în mine.
10 Şi Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea, mă socoteşte vrăjmaş al Lui;
11 îmi pune picioarele în butuci, îmi pîndeşte toate mişcările.`
12 Îţi voi răspunde că aici n'ai dreptate, căci Dumnezeu este mai mare decît omul.
13 Vrei dar să te cerţi cu El, pentrucă nu dă socoteală fiecăruia de faptele Lui?
14 Dumnezeu vorbeşte însă, cînd într'un fel, cînd într'altul. dar omul nu ia seama.
15 El vorbeşte prin visuri, prin vedenii de noapte, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc, cînd dorm în patul lor.
16 Atunci El le dă înştiinţări, şi le întipăreşte învăţăturile Lui,
17 ca să abată pe om de la rău, şi să -l ferească de mîndrie,
18 ca să -i păzească sufletul de groapă şi viaţa de loviturile săbiei.
19 Şi prin durere este mustrat omul în culcuşul lui, cînd o luptă necurmată îi frămîntă oasele.
20 Atunci îi este greaţă de pîne, chiar şi de bucatele cele mai alese.
21 Carnea i se prăpădeşte şi piere, oasele cari nu i se vedeau rămîn goale;
22 sufletul i se apropie de groapă, şi viaţa de vestitorii morţii.
23 Dar dacă se găseşte un înger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea, cari vestesc omului calea pe care trebuie s'o urmeze,
24 Dumnezeu Se îndură de el şi zice îngerului: ,Izbăveşte -l, ca să nu se pogoare în groapă; am găsit un preţ de răscumpărare pentru el!`
25 Şi atunci carnea lui se face mai fragedă ca în copilărie, se întoarce la zilele tinereţei lui.
26 Se roagă lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îi este binevoitor, îl lasă să -I vadă Faţa cu bucurie, şi -i dă înapoi nevinovăţia.
27 Atunci el cîntă înaintea oamenilor, şi zice: ,Am păcătuit, am călcat dreptatea, şi n'am fost pedepsit după faptele mele;
28 Dumnezeu mi -a izbăvit sufletul ca să nu intre în groapă, şi viaţa mea vede lumina!`
29 Iată, acestea le face Dumnezeu, de două ori, de trei ori, omului,
30 ca să -l ridice din groapă, ca să -l lumineze cu lumina celor vii.
31 Ia aminte, Iov, şi ascultă-mă! Taci, şi voi vorbi!
32 Dacă ai ceva de spus, răspunde-mi! Vorbeşte, căci aş vrea să-ţi dau dreptate.
33 Dacă n'ai nimic de zis, ascultă-mă! Taci, şi te voi învăţa înţelepciunea.``
1 And yet, I pray thee, O Job, Hear my speech and [to] all my words give ear.
2 Lo, I pray thee, I have opened my mouth, My tongue hath spoken in the palate.
3 Of the uprightness of my heart [are] my sayings, And knowledge have my lips clearly spoken.
4 The Spirit of God hath made me, And the breath of the Mighty doth quicken me.
5 If thou art able -- answer me, Set in array before me -- station thyself.
6 Lo, I [am], according to thy word, for God, From the clay I -- I also, have been formed.
7 Lo, my terror doth not frighten thee, And my burden on thee is not heavy.
8 Surely -- thou hast said in mine ears, And the sounds of words I hear:
9 `Pure [am] I, without transgression, Innocent [am] I, and I have no iniquity.
10 Lo, occasions against me He doth find, He doth reckon me for an enemy to Him,
11 He doth put in the stocks my feet, He doth watch all my paths.`
12 Lo, [in] this thou hast not been righteous, I answer thee, that greater is God than man.
13 Wherefore against Him hast thou striven, When [for] all His matters He answereth not?
14 For once doth God speak, and twice, (He doth not behold it.)
15 In a dream -- a vision of night, In the falling of deep sleep on men, In slumberings on a bed.
16 Then He uncovereth the ear of men, And for their instruction sealeth:
17 To turn aside man [from] doing, And pride from man He concealeth.
18 He keepeth back his soul from corruption, And his life from passing away by a dart.
19 And he hath been reproved With pain on his bed, And the strife of his bones [is] enduring.
20 And his life hath nauseated bread, And his soul desirable food.
21 His flesh is consumed from being seen, And high are his bones, they were not seen!
22 And draw near to the pit doth his soul, And his life to those causing death.
23 If there is by him a messenger, An interpreter -- one of a thousand, To declare for man his uprightness:
24 Then He doth favour him and saith, `Ransom him from going down to the pit, I have found an atonement.`
25 Fresher [is] his flesh than a child`s, He returneth to the days of his youth.
26 He maketh supplication unto God, And He accepteth him. And he seeth His face with shouting, And He returneth to man His righteousness.
27 He looketh on men, and saith, `I sinned, And uprightness I have perverted, And it hath not been profitable to me.
28 He hath ransomed my soul From going over into the pit, And my life on the light looketh.`
29 Lo, all these doth God work, Twice -- thrice with man,
30 To bring back his soul from the pit, To be enlightened with the light of the living.
31 Attend, O Job, hearken to me, Keep silent, and I -- I do speak.
32 If there are words -- answer me, Speak, for I have a desire to justify thee.
33 If there are not -- hearken thou to me, Keep silent, and I teach thee wisdom.