1 Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormîntul.
2 Sînt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.
3 Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?
4 Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu -i vei lăsa să biruie.
5 Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.
6 M'a făcut de basmul oamenilor, şi ca unul pe care -l scuipi în faţă!
7 Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sînt ca o umbră.
8 Oamenii fără prihană sînt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.
9 Cel fără prihană rămîne totuş tare pe calea lui, cel cu mînile curate se întăreşte tot mai mult.
10 Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăş cu cuvîntările voastre, şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.
11 Ce! mi s'au dus zilele, mi s'au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea...
12 Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, cînd întunerecul a şi venit!
13 Cînd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, cînd în întunerec îmi voi înălţa culcuşul;
14 cînd strig gropii: ,Tu eşti tatăl meu!` Şi viermilor: ,Voi sînteţi mama şi sora mea!`
15 Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?
16 Ea se va pogorî cu mine la porţile locuinţei morţilor, cînd vom merge împreună. să ne odihnim în ţărînă.``
1 My spirit hath been destroyed, My days extinguished -- graves [are] for me.
2 If not -- mockeries [are] with me. And in their provocations mine eye lodgeth.
3 Place, I pray Thee, my pledge with Thee; Who is he that striketh hand with me?
4 For their heart Thou hast hidden From understanding, Therefore Thou dost not exalt them.
5 For a portion he sheweth friendship, And the eyes of his sons are consumed.
6 And he set me up for a proverb of the peoples, And a wonder before them I am.
7 And dim from sorrow is mine eye, And my members as a shadow all of them.
8 Astonished are the upright at this, And the innocent against the profane Stirreth himself up.
9 And the righteous layeth hold [on] his way, And the clean of hands addeth strength, And -- dumb are they all.
10 Return, and come in, I pray you, And I find not among you a wise man.
11 My days have passed by, My devices have been broken off, The possessions of my heart!
12 Night for day they appoint, Light [is] near because of darkness.
13 If I wait -- Sheol [is] my house, In darkness I have spread out my couch.
14 To corruption I have called: -- `Thou [art] my father.` `My mother` and `my sister` -- to the worm.
15 And where [is] now my hope? Yea, my hope, who doth behold it?
16 [To] the parts of Sheol ye go down, If together on the dust we may rest.