1 Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să -i legi limba cu o funie?
2 Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să -i străpungi cu un cîrlig falca?
3 Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?
4 Va face el un legămînt cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?
5 Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?
6 Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?
7 Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?
8 Ridică-ţi numai mîna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să -l loveşti.
9 Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a -l prinde: numai să -l vezi, şi cazi la pămînt!
10 Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să -l întărîte. Cine Mi s'ar împotrivi în faţă?
11 Cui sînt dator, ca să -i plătesc? Supt cer totul este al Meu.
12 Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.
13 Cine -i va putea ridica veşmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?
14 Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare!
15 Scuturile lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr'o pecete;
16 se ţin unul de altul, şi nici aerul n'ar putea trece printre ele.
17 Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează, se apucă, şi rămîn nedespărţiţi.
18 Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sînt ca geana zorilor.
19 Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.
20 Din nările lui iese fum, ca dintr'un vas care fierbe, ca dintr'o căldare fierbinte.
21 Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flacări.
22 Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.
23 Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.
24 Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesupt.
25 Cînd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.
26 Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.
27 Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.
28 Săgeata nu -l pune pe fugă, pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el.
29 Nu vede în ghioagă decît un fir de pai, şi rîde la şuieratul săgeţilor.
30 Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.
31 Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi -l clatină ca pe un vas plin cu mir.
32 În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.
33 Pe pămînt nimic nu -i este stăpîn; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.
34 Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace.``
1 Dost thou draw leviathan with an angle? And with a rope thou lettest down -- his tongue?
2 Dost thou put a reed in his nose? And with a thorn pierce his jaw?
3 Doth he multiply unto thee supplications? Doth he speak unto thee tender things?
4 Doth he make a covenant with thee? Dost thou take him for a servant age-during?
5 Dost thou play with him as a bird? And dost thou bind him for thy damsels?
6 (Feast upon him do companions, They divide him among the merchants!)
7 Dost thou fill with barbed irons his skin? And with fish-spears his head?
8 Place on him thy hand, Remember the battle -- do not add!
9 Lo, the hope of him is found a liar, Also at his appearance is not one cast down?
10 None so fierce that he doth awake him, And who [is] he before Me stationeth himself?
11 Who hath brought before Me and I repay? Under the whole heavens it [is] mine.
12 I do not keep silent concerning his parts, And the matter of might, And the grace of his arrangement.
13 Who hath uncovered the face of his clothing? Within his double bridle who doth enter?
14 The doors of his face who hath opened? Round about his teeth [are] terrible.
15 A pride -- strong ones of shields, Shut up -- a close seal.
16 One unto another they draw nigh, And air doth not enter between them.
17 One unto another they adhere, They stick together and are not separated.
18 His sneezings cause light to shine, And his eyes [are] as the eyelids of the dawn.
19 Out of his mouth do flames go, sparks of fire escape.
20 Out of his nostrils goeth forth smoke, As a blown pot and reeds.
21 His breath setteth coals on fire, And a flame from his mouth goeth forth.
22 In his neck lodge doth strength, And before him doth grief exult.
23 The flakes of his flesh have adhered -- Firm upon him -- it is not moved.
24 His heart [is] firm as a stone, Yea, firm as the lower piece.
25 From his rising are the mighty afraid, From breakings they keep themselves free.
26 The sword of his overtaker standeth not, Spear -- dart -- and lance.
27 He reckoneth iron as straw, brass as rotten wood.
28 The son of the bow doth not cause him to flee, Turned by him into stubble are stones of the sling.
29 As stubble have darts been reckoned, And he laugheth at the shaking of a javelin.
30 Under him [are] sharp points of clay, He spreadeth gold on the mire.
31 He causeth to boil as a pot the deep, The sea he maketh as a pot of ointment.
32 After him he causeth a path to shine, One thinketh the deep to be hoary.
33 There is not on the earth his like, That is made without terror.
34 Every high thing he doth see, He [is] king over all sons of pride.