1 Iov a luat cuvîntul şi a zis:
2 ,,Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sînteţi nişte mîngîietori supărăcioşi.
3 Cînd se vor sfîrşi aceste vorbe în vînt? Şi pentruce atîta supărare în răspunsurile tale?
4 Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V'aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,
5 v'aş mîngîia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?
6 Dacă vorbesc, durerea nu mi s'alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?
7 Dar acum, vai! El m'a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa!
8 M'ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă.
9 Mă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia Lui, scrîşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.
10 Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se învierşunează cu toţii după mine.
11 Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mînile celor răi.
12 Eram liniştit, şi m'a scuturat, m'a apucat de ceafă şi m'a zdrobit, a tras asupra mea ca într'o ţintă.
13 Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt,
14 mă frînge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.
15 Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărînă.
16 Plînsul mi -a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.
17 Totuş n'am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.
18 Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele, şi vaietele mele să n'aibă margine!
19 Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.
20 Prietenii mei rîd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi,
21 să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.
22 Căci numărul anilor mei se apropie de sfîrşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.
1 And Job answereth and saith: --
2 I have heard many such things, Miserable comforters [are] ye all.
3 Is there an end to words of wind? Or what doth embolden thee that thou answerest?
4 I also, like you, might speak, If your soul were in my soul`s stead. I might join against you with words, And nod at you with my head.
5 I might harden you with my mouth, And the moving of my lips might be sparing.
6 If I speak, my pain is not restrained, And I cease -- what goeth from me?
7 Only, now, it hath wearied me; Thou hast desolated all my company,
8 And Thou dost loathe me, For a witness it hath been, And rise up against me doth my failure, In my face it testifieth.
9 His anger hath torn, and he hateth me, He hath gnashed at me with his teeth, My adversary sharpeneth his eyes for me.
10 They have gaped on me with their mouth, In reproach they have smitten my cheeks, Together against me they set themselves.
11 God shutteth me up unto the perverse, And to the hands of the wicked turneth me over.
12 At ease I have been, and he breaketh me, And he hath laid hold on my neck, And he breaketh me in pieces, And he raiseth me to him for a mark.
13 Go round against me do his archers. He splitteth my reins, and spareth not, He poureth out to the earth my gall.
14 He breaketh me -- breach upon breach, He runneth upon me as a mighty one.
15 Sackcloth I have sewed on my skin, And have rolled in the dust my horn.
16 My face is foul with weeping, And on mine eyelids [is] death-shade.
17 Not for violence in my hands, And my prayer [is] pure.
18 O earth, do not thou cover my blood! And let there not be a place for my cry.
19 Also, now, lo, in the heavens [is] my witness, And my testifier in the high places.
20 My interpreter [is] my friend, Unto God hath mine eye dropped:
21 And he reasoneth for a man with God, And a son of man for his friend.
22 When a few years do come, Then a path I return not do I go.