1 Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:

2 ,,Să rămînă această năvală de cuvinte fără răspuns, şi să creadă limbutul că are dreptate?

3 Vor face vorbele tale deşerte pe oameni să tacă? Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine?

4 Tu zici: ,Felul meu de a vedea este drept, şi sînt curat în ochii Tăi.` -

5 A! de ar vrea Dumnezeu să vorbească, de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă,

6 şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui, ale înţelepciunii Lui nemărginite, ai vedea atunci că nu-ţi răsplăteşte totuş după fărădelegea ta.

7 Poţi spune tu că poţi pătrunde adîncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvîrşită a Celui Atot puternic?

8 Cît cerurile -i de înaltă: ce poţi face? Mai adîncă decît Locuinţa morţilor: ce poţi şti?

9 Întinderea ei este mai lungă decît pămîntul, şi mai lată decît marea.

10 Dacă apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine -L poate opri?

11 Căci El cunoaşte pe făcătorii de rele, vede uşor pe vinovaţi.

12 Omul dimpotrivă, are minte de nebun, şi s'a născut ca mînzul unui măgar sălbatic!

13 Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mînile spre El.

14 Depărtează-te de fărădelege, şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău.

15 Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică;

16 îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape cari s'au scurs.

17 Zilele tale vor străluci mai tare decît soarele la amiază, întunerecul tău va fi ca lumina dimineţii.

18 Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zădarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.

19 Te vei culca şi nimeni nu te va turbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.

20 Dar ochii celor răi se vor topi; ei n'au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!``

1 And Zophar the Naamathite answereth and saith: --

2 Is a multitude of words not answered? And is a man of lips justified?

3 Thy devices make men keep silent, Thou scornest, and none is causing blushing!

4 And thou sayest, `Pure [is] my discourse, And clean I have been in Thine eyes.`

5 And yet, O that God had spoken! And doth open His lips with thee.

6 And declare to thee secrets of wisdom, For counsel hath foldings. And know thou that God forgetteth for thee, [Some] of thine iniquity.

7 By searching dost thou find out God? Unto perfection find out the Mighty One?

8 Heights of the heavens! -- what dost thou? Deeper than Sheol! -- what knowest thou?

9 Longer than earth [is] its measure, And broader than the sea.

10 If He pass on, and shut up, and assemble, Who then dost reverse it?

11 For he hath known men of vanity, And He seeth iniquity, And one doth not consider [it]!

12 And empty man is bold, And the colt of a wild ass man is born.

13 If thou -- thou hast prepared thy heart, And hast spread out unto Him thy hands,

14 If iniquity [is] in thy hand, put it far off, And let not perverseness dwell in thy tents.

15 For then thou liftest up thy face from blemish, And thou hast been firm, and fearest not.

16 For thou dost forget misery, As waters passed away thou rememberest.

17 And above the noon doth age rise, Thou fliest -- as the morning thou art.

18 And thou hast trusted because their is hope, And searched -- in confidence thou liest down,

19 And thou hast rested, And none is causing trembling, And many have entreated thy face;

20 And the eyes of the wicked are consumed, And refuge hath perished from them, And their hope [is] a breathing out of soul!