1 Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,
2 ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.
3 Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;
4 dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.
5 Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.
6 Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.
7 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:
8 depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,
9 ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;
10 ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;
11 ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,
12 şi să zici: ,,Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?
13 Cum am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?
14 Cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``
15 Bea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.
16 Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?
17 Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.
18 Izvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.
19 Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!
20 Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?
21 Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.
22 Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.
23 El va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.
1 My son! to my wisdom give attention, To mine understanding incline thine ear,
2 To observe thoughtfulness, And knowledge do thy lips keep.
3 For the lips of a strange woman drop honey, And smoother than oil [is] her mouth,
4 And her latter end [is] bitter as wormwood, Sharp as a sword [with] mouths.
5 Her feet are going down to death, Sheol do her steps take hold of.
6 The path of life -- lest thou ponder, Moved have her paths -- thou knowest not.
7 And now, ye sons, hearken to me, And turn not from sayings of my mouth.
8 Keep far from off her thy way, And come not near unto the opening of her house,
9 Lest thou give to others thy honour, And thy years to the fierce,
10 Lest strangers be filled [with] thy power, And thy labours in the house of a stranger,
11 And thou hast howled in thy latter end, In the consumption of thy flesh and thy food,
12 And hast said, `How have I hated instruction, And reproof hath my heart despised,
13 And I have not hearkened to the voice of my directors, And to my teachers have not inclined mine ear.
14 As a little thing I have been all evil, In the midst of an assembly and a company.
15 Drink waters out of thine own cistern, Even flowing ones out of thine own well.
16 Let thy fountains be scattered abroad, In broad places rivulets of waters.
17 Let them be to thee for thyself, And not to strangers with thee.
18 Let thy fountain be blessed, And rejoice because of the wife of thy youth,
19 A hind of loves, and a roe of grace! Let her loves satisfy thee at all times, In her love magnify thyself continually.
20 And why dost thou magnify thyself, My son, with a stranger? And embrace the bosom of a strange woman?
21 For over-against the eyes of Jehovah are the ways of each, And all his paths He is pondering.
22 His own iniquities do capture the wicked, And with the ropes of his sin he is holden.
23 He dieth without instruction, And in the abundance of his folly magnifieth himself!