1 Fiule, dacă te-ai pus chezaş pentru aproapele tău, dacă te-ai prins pentru altul,
2 dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii tale,
3 fă totuş lucrul acesta, fiule: desleagă-te, căci ai căzut în mîna aproapelui tău! De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pămînt, şi stăruieşte de el.
4 Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale!
5 Scapă din mîna lui cum scapă căprioara din mîna vînătorului, şi ca pasărea din mîna păsărarului...
6 Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei, şi înţelepţeşte-te!
7 Ea n'are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpîn;
8 totuş îşi pregăteşte hrana vara, şi strînge de ale mîncării în timpul secerişului.
9 Pînă cînd vei sta culcat, leneşule? Cînd te vei scula din somnul tău?
10 Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mînile ca să dormi!...
11 Şi sărăcia vine peste tine, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.
12 Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură,
13 clipeşte din ochi, dă din picior, şi face semne cu degetele.
14 Răutatea este în inima lui, urzeşte lucrurile rele într'una, şi stîrneşte certuri.
15 De aceea nimicirea îi va veni pe neaşteptate; va fi zdrobit deodată, şi fără leac.
16 Şase lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte Îi sînt urîte:
17 ochii trufaşi, limba mincinoasă, mînile... cari varsă sînge nevinovat,
18 inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele cari aleargă repede la rău,
19 martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stîrneşte certuri între fraţi.
20 Fiule, păzeşte sfaturile tatălui tău, şi nu lepăda învăţătura mamei tale:
21 leagă-le necurmat la inimă, atîrnă-le de gît.
22 Ele te vor însoţi în mersul tău, te vor păzi în pat, şi îţi vor vorbi la deşteptare!
23 Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sînt calea vieţii.
24 Ele te vor feri de femeia stricată, de limba ademenitoare a celei străine.
25 N'o pofti în inima ta pentru frumuseţa ei, şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei.
26 Căci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămîne decît cu o bucată de pîne, şi femeia măritată întinde... o cursă unui suflet scump.
27 Poate cineva să ia foc în sîn, fără să i se aprindă hainele?
28 Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să -i ardă picioarele?
29 Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său: ori cine se atinge de ea nu va rămînea nepedepsit.
30 Hoţul nu este urgisit cînd fură ca să-şi potolească foamea, căci îi este foame;
31 Şi dacă este prins, trebuie să dea înapoi înşeptit, să dea chiar tot ce are în casă.
32 Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un om fără minte, singur îşi pierde viaţa cine face aşa.
33 Nu va avea decît rană şi ruşine, şi ocara nu i se va şterge.
34 Căci gelozia înfurie pe un bărbat, şi n'are milă în ziua răzbunării;
35 nu se uită la niciun preţ de răscumpărare, şi nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.
1 My son! if thou hast been surety for thy friend, Hast stricken for a stranger thy hand,
2 Hast been snared with sayings of thy mouth, Hast been captured with sayings of thy mouth,
3 Do this now, my son, and be delivered, For thou hast come into the hand of thy friend. Go, trample on thyself, and strengthen thy friend,
4 Give not sleep to thine eyes, And slumber to thine eyelids,
5 Be delivered as a roe from the hand, And as a bird from the hand of a fowler.
6 Go unto the ant, O slothful one, See her ways and be wise;
7 Which hath not captain, overseer, and ruler,
8 She doth prepare in summer her bread, She hath gathered in harvest her food.
9 Till when, O slothful one, dost thou lie? When dost thou arise from thy sleep?
10 A little sleep, a little slumber, A little clasping of the hands to rest,
11 And thy poverty hath come as a traveller, And thy want as an armed man.
12 A man of worthlessness, a man of iniquity, Walking [with] perverseness of mouth,
13 Winking with his eyes, speaking with his feet, Directing with his fingers,
14 Frowardness [is] in his heart, devising evil at all times, Contentions he sendeth forth.
15 Therefore suddenly cometh his calamity, Instantly he is broken -- and no healing.
16 These six hath Jehovah hated, Yea, seven [are] abominations to His soul.
17 Eyes high -- tongues false -- And hands shedding innocent blood --
18 A heart devising thoughts of vanity -- Feet hasting to run to evil --
19 A false witness [who] doth breathe out lies -- And one sending forth contentions between brethren.
20 Keep, my son, the command of thy father, And leave not the law of thy mother.
21 Bind them on thy heart continually, Tie them on thy neck.
22 In thy going up and down, it leadeth thee, In thy lying down, it watcheth over thee, And thou hast awaked -- it talketh [with] thee.
23 For a lamp [is] the command, And the law a light, And a way of life [are] reproofs of instruction,
24 To preserve thee from an evil woman, From the flattery of the tongue of a strange woman.
25 Desire not her beauty in thy heart, And let her not take thee with her eyelids.
26 For a harlot consumeth unto a cake of bread, And an adulteress the precious soul hunteth.
27 Doth a man take fire into his bosom, And are his garments not burnt?
28 Doth a man walk on the hot coals, And are his feet not scorched?
29 So [is] he who hath gone in unto the wife of his neighbour, None who doth touch her is innocent.
30 They do not despise the thief, When he stealeth to fill his soul when he is hungry,
31 And being found he repayeth sevenfold, All the substance of his house he giveth.
32 He who committeth adultery [with] a woman lacketh heart, He is destroying his soul who doth it.
33 A stroke and shame he doth find, And his reproach is not wiped away,
34 For jealousy [is] the fury of a man, And he doth not spare in a day of vengeance.
35 He accepteth not the appearance of any atonement, Yea, he doth not consent, Though thou dost multiply bribes!