Eclesiastes 6

Averea și cinstea sunt tot deșertăciuni

1 Este*Cap. 5:13. un rău pe care l-am văzut sub soare și care se întâlnește des între oameni. 2 Este, de pildă, un om căruia i-a dat Dumnezeu avere, bogății și slavă, așa*Iov 21:10.Ps. 17:14;73:7. că nu-i lipsește nimic din ce-i dorește sufletul, dar*Luca 12:20. Dumnezeu nu-l lasă să se bucure de ele, ci un străin se bucură de ele: aceasta este o deșertăciune și un rău mare. 3 Chiar dacă un om ar avea o sută de copii și ar trăi mulți ani, oricât de mult i s-ar mări numărul zilelor anilor lui, dar dacă nu i se satură sufletul de bunătățile agonisite de el și dacă*2 Împ. 9:35.Is. 14:19,20.Ier. 22:19. nici de înmormântare n-are parte, eu zic că o stârpitură este mai*Iov 3:16.Ps. 58:8. Cap. 4:3. fericită decât el. 4 Căci aceasta din urmă piere odată cu venirea ei, se duce în întuneric și numele îi rămâne acoperit cu întuneric; 5 n-a văzut, nici n-a cunoscut soarele, și de aceea este mai bine de ea decât de omul acela. 6 Și de ar trăi chiar de două ori o mie de ani un astfel de om, fără să se bucure de fericire, nu merg toate la un loc? 7 Toată*Prov. 16:26. truda omului este pentru gura lui, și totuși poftele nu i se împlinesc niciodată. 8 Căci ce are înțeleptul mai mult decât nebunul? Ce folos are nenorocitul care știe să se poarte înaintea celor vii? 9 Mai bine ce vezi cu ochii decât frământare de pofte neîmplinite: și aceasta este o deșertăciune și goană după vânt. 10 Ce este omul se cunoaște după numele care i s-a dat demult: se știe că este din pământ și nu*Iov 9:32.Is. 45:9.Ier. 49:19. poate să se judece cu cel ce este mai tare decât el. 11 Căci chiar dacă face multă vorbă, care doar înmulțește deșertăciunea, ce folos are omul din ea? 12 Căci cine știe ce este bine pentru om în viață, în toate zilele vieții lui de viețuire deșartă, pe care le petrece ca o*Ps. 102:11;109:23;144:4.Iac. 4:14. umbră? Și cine*Ps. 39:6. Cap. 8:7. poate să spună omului ce va fi după el sub soare?

Te Hohoia o te Tūmanako

1 Tērā tētahi hē i kitea e ahau i raro i te rā, he mea taimaha anō ki runga ki ngā tāngata. 2 He tangata i hōmai nei e te Atua ki a ia he taonga, he rawa, he korōria, ā, kīhai tōna wairua i hapa ki tētahi mea i hiahia ai ia, otiia kīhai i tukua e te Atua ki a ia te tikanga mō te kai i tētahi wāhi o aua mea, engari kainga ana e te tangata kē. He horihori tēnei, he mate kino.

3 Ki te kotahi rau ngā tamariki a tētahi tangata, ā, he maha ngā tau e ora ai ia, maha atu ngā rā o ōna tau, ā, kāhore tōna wairua i ngata i te pai, kāhore hoki ia e whai tanumanga; e mea ana ahau tērā noa atu te pai o te materoto i a ia. 4 I haere mai hoki tērā i runga i te horihori, ā, haere atu ana i runga i te pōuri, ā, ka taupokina tōna ingoa e te pōuri. 5 Kīhai hoki ia i kite i te rā, kīhai anō i mōhio ki a ia; nui atu tō tēnei okioki i tō tērā. 6 Āe, ahakoa kotahi mano tōpū ngā tau i ora ai ia, heoi kāhore he pai i kitea e ia. He teka ianei e haere ana te katoa ki te wāhi kotahi?

7 Ko ngā mea katoa i māuiui ai te tangata,

hei mea anō mō tōna māngai,

otiia e kore tōna wairua e mākona.

8 He aha oti tā te tangata whakaaro nui

e hira ake ana i tā te wairangi?

He aha hoki tā te ware,

e mōhio nei ki te haere i te aroaro o te hunga ora?

9 He pai kē te kite o ngā kanohi i te kaipaowe o te hiahia;

he horihori anō tēnei, ā, he whai i te hau.

10 Ko ngā mea katoa ō mua kua oti noa ake te hua ki te ingoa,

ā, e mōhiotia ana ko te tangata;

e kore hoki ia e tau hei totohe

ki te mea e kaha atu ana i a ia.

11 Ka maha nei ngā mea hei whakanui i te horihori,

he aha te painga ki te tangata?

12 Ko wai hoki e mōhio ana he aha te mea pai ki te tangata i a ia nei i te ora, i ngā rā katoa o tōna oranga horihori, e rite nei ki te ātārangi i a ia e mahi nei? Ko wai hoki hei whakaatu ki te tangata ko te aha e puta mai i muri i a ia i raro i te rā?