Ka Tohungia anō e Rāwiri a Haora, he mea Tuarua
1 Nā, ka haere ngā Tiwhi ki a Haora ki Kipea, ka mea, "He teka ianei kei te piri a Rāwiri ki Maunga Hakira, ki te wāhi e anga ana ki Hehimono?"
2 Kātahi a Haora ka whakatika, ā, haere ana ki raro, ki te koraha o Tiwhi, e toru hoki mano āna tāngata, he hunga whiriwhiri i roto i a Īharaira, ki te rapu i a Rāwiri i te koraha o Tiwhi. 3 Ā, i noho a Haora ki Maunga Hakira, ki tērā e anga ana ki Hehimono, ki te huarahi; ko Rāwiri ia i noho ki te koraha; ā, ka kite ia kua tae atu a Haora ki te koraha ki te whai i a ia, 4 nā, tonoa ana ētahi tūtei e Rāwiri, ā, ka mōhio ia he tino tika te haerenga mai o Haora.
5 Nā, ka whakatika a Rāwiri, ā, ka haere ki te wāhi i puni ai a Haora. Nā, ka titiro a Rāwiri ki te takotoranga o Haora rāua ko Āpanēre tama a Nere, ko te rangatira o tāna ope. Nā, kei te takoto a Haora i te parepare, i tētahi taha anō hoki ōna, i tētahi taha, te puninga o te iwi.
6 Nā, ka oho a Rāwiri ki a Ahimereke Hiti rāua ko Āpihai tama a Teruia, ko te teina o Ioapa, ka mea, "Ko wai e haere hei hoa mōku ki raro, ki a Haora ki te puni rā?"
Ka mea a Āpihai, "Ko tāua e haere."
7 Nā, ko te haerenga o Rāwiri rāua ko Āpihai ki te iwi i te pō; nā, kei te takoto tērā a Haora i te parepare me tāna tao pou rawa ki te whenua i te taha o tōna urunga; i tētahi taha ōna, i tētahi taha ko Āpanēre hoki rātou ko te iwi e takoto ana. 8 Kātahi a Āpihai ka mea ki a Rāwiri, "Kua tukua pūtia e te Atua tōu hoariri ināianei ki tōu ringa; nā, kia kotahi tāku werohanga i a ia āianei ki te tao, titi pū ki te whenua; e kore anō e tuaruatia."
9 Anō rā ko Rāwiri ki a Āpihai, "Kaua ia e whakangaromia; ko wai hoki e harakore ki te totoro tōna ringa ki tā Ihowā i whakawahi ai?" 10 I mea anō a Rāwiri, "E ora ana a Ihowā, mā Ihowā ia e patu; tērā e tae mai tōna rā e mate ai; ka uru rānei ia ki te whawhai, ā, ka ngaro. 11 Mā Ihowā e ārai kei totoro tōku ringa ki tā Ihowā i whakawahi ai. Engari, tangohia te tao i tōna urunga, me te ipu wai, ā, kia haere tāua." 12 Heoi, tangohia ana e Rāwiri te tao me te ipu wai i te urunga o Haora; ā, haere ana rāua; kīhai hoki tētahi i kite, kīhai i mōhio, kīhai hoki i oho, i te moe katoa hoki rātou; nā Ihowā hoki i mea kia au tā rātou moe.
13 Kātahi a Rāwiri ka haere ki tērā taha, ā, tū ana i runga i te tihi o tētahi puke i tawhiti; he nui te takiwā atu ki a rātou. 14 Nā, ka karanga a Rāwiri ki te iwi, ki a Āpanēre hoki tama a Nere, ka mea, "E kore rānei koe e ō mai e Āpanēre?"
Kātahi ka whakahokia e Āpanēre, "Ko wai koe e karanga mai nā ki te kīngi?"
15 Nā, ka mea a Rāwiri ki a Āpanēre, "He teka ianei he toa koe, ko wai hoki hei rite mōu i roto i a Īharaira? He aha koe tē tiaki ai i tōu ariki, i te kīngi? I haere atu hoki tētahi o te iwi ki te whakangaro i te kīngi, i tōu ariki. 16 Ehara tēnei i te mea pai i meatia nei e koe. E ora ana a Ihowā, ka tika te mate mō koutou, kīhai hoki i tiaki i tō koutou ariki, i tā Ihowā i whakawahi ai. Nā, tirohia kei hea te tao a te kīngi me te ipu wai i tōna urunga?"
17 Nā, kua mōhio a Haora ki te reo o Rāwiri, ā, ka mea, "Nōu tēnā reo, e tāku tama, e Rāwiri?"
Anō rā ko Rāwiri, "Nōku te reo, e tōku ariki, e te kīngi." 18 I mea anō ia, "Nā te aha tēnei whai a tōku ariki i tāna pononga, i aha hoki ahau? He aha hoki te hē o tōku ringa? 19 Tēnā rā, kia rongo mai tōku ariki te kīngi ki ngā kupu a tāna pononga. Ki te mea nā Ihowā koe i whakaoho kia tahuri mai ki ahau, kia manako mai ia ki te whakahere; tēnā ko tēnei, nā ngā tama a te tangata, kia kangā rātou i te aroaro o Ihowā; mō rātou i pei nei i ahau kei tata ki tō Ihowā wāhi tupu, mō te kī mai, ‘Haere, e mahi ki ngā atua kē.’ 20 Tēnā rā, kaua ōku toto e maringi ki te whenua i tawhiti atu i te aroaro o Ihowā; i haere mai hoki te kīngi o Īharaira ki te rapu i tētahi puruhi, me te mea ko tētahi e whai ana i te pātiri i runga i ngā maunga."
21 Nā, ka mea a Haora, "Kua hara ahau; hoki atu, e tāku tama, e Rāwiri; e kore hoki ahau e mahi i te kino ki a koe ā muri ake nei, nō te mea he taonga nui ki tōu whakaaro tōku wairua ināianei. Nanā, he mahi kūware tāku, nui atu tōku hē."
22 Nā, whakahoki a Rāwiri, ka mea, "Nanā, te tao nei, e te kīngi! Tukua mai nei tētahi o ngā taitamariki kia haere mai ki te tiki. 23 Ā, mā Ihowā e hoatu ki ia tangata, ki ia tangata tōna tika me tōna pono; kua hōmai nei hoki koe e Ihowā i tēnei rā ki tōku ringa, ā, kīhai ahau i pai kia totoro tōku ringa ki tā Ihowā i whakawahi ai. 24 Nanā, kua nui nei tōu ora ki tāku tirohanga atu i tēnei rā, kia pērā anō hoki te nui o tōku ora ki tā Ihowā titiro, ā, kia whakaorangia ahau e ia i ngā mate katoa."
25 Kātahi a Haora ka mea ki a Rāwiri, "Kia manaakitia koe, e tāku tama, e Rāwiri; ka oti rā i a koe ngā mahi nunui, ā, he pono ka puta tōu mana."
Heoi, haere ana a Rāwiri i tōna huarahi; ā, hoki ana a Haora ki tōna wāhi.
David dans le camp de Saül. Saül encore épargné par David
1 Les Ziphiens allèrent auprès de Saül à Guibea, et dirent: David n’est-il pas caché sur la colline de Hakila, en face du désert? 2 Saül se leva et descendit au désert de Ziph, avec trois mille hommes de l’élite d’Israël, pour chercher David dans le désert de Ziph. 3 Il campa sur la colline de Hakila, en face du désert, près du chemin. David était dans le désert; et s’étant aperçu que Saül marchait à sa poursuite au désert, 4 il envoya des espions, et apprit avec certitude que Saül était arrivé. 5 Alors David se leva et vint au lieu où Saül était campé, et il vit la place où couchait Saül, avec Abner, fils de Ner, chef de son armée. Saül couchait au milieu du camp, et le peuple campait autour de lui. 6 David prit la parole, et s’adressant à Achimélec, Héthien, et à Abischaï, fils de Tseruja et frère de Joab, il dit: Qui veut descendre avec moi dans le camp vers Saül? Et Abischaï répondit: Moi, je descendrai avec toi. 7 David et Abischaï allèrent de nuit vers le peuple. Et voici, Saül était couché et dormait au milieu du camp, et sa lance était fixée en terre à son chevet. Abner et le peuple étaient couchés autour de lui. 8 Abischaï dit à David: Dieu livre aujourd’hui ton ennemi entre tes mains; laisse-moi, je te prie, le frapper de ma lance et le clouer en terre d’un seul coup, pour que je n’aie pas à y revenir. 9 Mais David dit à Abischaï: Ne le détruis pas! Car qui pourrait impunément porter la main sur l’oint de l’Éternel? 10 Et David dit: L’Éternel est vivant! C’est à l’Éternel seul à le frapper, soit que son jour vienne et qu’il meure, soit qu’il descende sur un champ de bataille et qu’il y périsse. 11 Loin de moi, par l’Éternel! De porter la main sur l’oint de l’Éternel! Prends seulement la lance qui est à son chevet, avec la cruche d’eau, et allons-nous-en. 12 David prit donc la lance et la cruche d’eau qui étaient au chevet de Saül; et ils s’en allèrent. Personne ne les vit ni ne s’aperçut de rien, et personne ne se réveilla, car ils dormaient tous d’un profond sommeil dans lequel l’Éternel les avait plongés. 13 David passa de l’autre côté, et s’arrêta au loin sur le sommet de la montagne, à une grande distance du camp. 14 Et il cria au peuple et à Abner, fils de Ner: Ne répondras-tu pas, Abner? Abner répondit: Qui es-tu, toi qui pousses des cris vers le roi? 15 Et David dit à Abner: N’es-tu pas un homme? Et qui est ton pareil en Israël? Pourquoi donc n’as-tu pas gardé le roi, ton maître? Car quelqu’un du peuple est venu pour tuer le roi, ton maître. 16 Ce que tu as fait là n’est pas bien. L’Éternel est vivant! Vous méritez la mort, pour n’avoir pas veillé sur votre maître, sur l’oint de l’Éternel. Regarde maintenant où sont la lance du roi et la cruche d’eau, qui étaient à son chevet! 17 Saül reconnut la voix de David, et dit: Est-ce bien ta voix, mon fils David? Et David répondit: C’est ma voix, ô roi, mon seigneur! 18 Et il dit: Pourquoi mon seigneur poursuit-il son serviteur? Qu’ai-je fait, et de quoi suis-je coupable? 19 Que le roi, mon seigneur, daigne maintenant écouter les paroles de son serviteur: si c’est l’Éternel qui t’excite contre moi, qu’il agrée le parfum d’une offrande; mais si ce sont des hommes, qu’ils soient maudits devant l’Éternel, puisqu’ils me chassent aujourd’hui pour me détacher de l’héritage de l’Éternel, et qu’ils me disent: Va servir des dieux étrangers! 20 Oh! Que mon sang ne tombe pas en terre loin de la face de l’Éternel! Car le roi d’Israël s’est mis en marche pour chercher une puce, 1 S 24:15.comme on chasserait une perdrix dans les montagnes. 21 Saül dit: J’ai péché; reviens, mon fils David, car je ne te ferai plus de mal, puisqu’en ce jour ma vie a été précieuse à tes yeux. J’ai agi comme un insensé, et j’ai fait une grande faute. 22 David répondit: Voici la lance du roi; que l’un de tes gens vienne la prendre. 23 L’Éternel rendra à chacun selon sa justice et sa fidélité; car l’Éternel t’avait livré aujourd’hui entre mes mains, et je n’ai pas voulu porter la main sur l’oint de l’Éternel. 24 Et comme aujourd’hui ta vie a été d’un grand prix à mes yeux, ainsi ma vie sera d’un grand prix aux yeux de l’Éternel et il me délivrera de toute angoisse. 25 Saül dit à David: Sois béni, mon fils David! Tu réussiras dans tes entreprises. David continua son chemin, et Saül retourna chez lui.