Te Mate me te Whakaoranga o Kīngi Hetekia
1 I aua rā ka tūroro a Hetekia, me kāhore ka marere. Nā, ka haere a Ihāia poropiti, tama a Āmoho ki a ia, ka mea ki a ia, "Ko te kupu tēnei a Ihowā: Whakahaua iho tōu whare, nō te mea ka mate koe, e kore e ora."
2 Nā, ka tahuri te mata o Hetekia ki te pakitara, ā, ka īnoi ki a Ihowā, 3 ka mea, "Tēnā rā, e Ihowā kia mahara ki ōku hāereerenga i tōu aroaro i runga i te pono, i te ngākau tapatahi, ki tāku meatanga i te pai ki tāu titiro." Nā, tangi ana a Hetekia; nui atu te tangi.
4 Nā, ka puta te kupu a Ihowā ki a Ihāia, ka mea: 5 "Haere, mea atu ki a Hetekia, ‘Ko te kupu tēnei a Ihowā, a te Atua o Rāwiri, o tōu tupuna: Kua rangona tāu īnoi e ahau, kua kitea e ahau ōu roimata; nanā, ka tāpiritia e ahau ōu rā ki ngā tau kotahi tekau mā rima. 6 Ka whakaorangia koe me tēnei pā e ahau i te ringa o te kīngi o Ahiria; ka tiakina anō e ahau tēnei pā.
7 " ‘Ko te tohu anō tēnei a Ihowā ki a koe, ka oti i a Ihowā tēnei mea i kōrerotia nei e ia: 8 Nanā, ka whakahokia ake e ahau te ātārangi i ngā nekehanga i heke atu ai i runga i te whakaatu hāora a Ahata; kia tekau ngā nekehanga whakamuri.’ "
Nā, kotahi tekau ngā nekehanga i hoki ake ai te rā, nō ngā nekehanga anō i heke iho ai.
9 Ko te tuhituhi a Hetekia kīngi o Hūrā, i a ia i mate rā, ā ora ake ana i tōna mate:
10 I mea ahau: "I te poutūmārōtanga o ōku rā,
tērā ahau e tomo ki ngā kūwaha o te rēinga;
kua tangohia atu i ahau te toenga o ōku tau."
11 I kī ahau, "E kore ahau e kite i a Ihowā,
arā i a Ihowā i runga i te whenua o te hunga ora;
heoi anō āku tirohanga ki te tangata,
ki te hunga e noho ana i te ao.
12 Ko te wā i ahau nei kua riro, mauria atu ana i ahau,
ānō he tēneti nō te hēpara;
kei tā te kaiwhatu kākahu tāku kōpaki i tōku ora;
ka tapahia mai ahau e ia i roto i ngā miro;
i te ao, i te pō, mutu pū tāku i a koe.
13 I whakamārie ahau i ahau ā taea noatia te ata;
tērā tāna e rite ki tā te raiona,
ka wāwāhia e ia ōku iwi katoa;
i te ao, i te pō, mutu pū tāku i a koe.
14 I korokī ahau, pērā i tā te warou, i tā te kareni;
i tangi ahau me te kūkupa.
Matawaia ana ōku kanohi i te tirohanga whakarunga.
E Ihowā, e tūkinotia ana ahau, pikitia tōku tūranga!"
15 Kia pēhea he kupu māku?
Nāna i kōrero ki ahau, nāna anō i mahi;
i ōku tau katoa ka āta haere ahau
i runga i te kawa o tōku wairua.
16 E te Ariki, kei ēnei mea te ora o te tangata,
kei ēnei mea katoa anō te ora o tōku wairua;
mō reira whakahokia ake ahau e koe ki te ora,
kia ora ai ahau.
17 Nanā, he mea kia rangimārie ai ahau
i pā ai te pōuri kino ki ahau;
otiia he aroha nōu ki tōku wairua i ora ai ahau
i roto i te rua o te ngaromanga.
Kua oti nei hoki ōku hara katoa te maka e koe
ki muri i tōu tuarā.
18 E kore hoki e taea e te rēinga te whakawhetai ki a koe,
e kore te mate e āhei te whakamoemiti ki a koe;
ko te hunga e heke ana ki te rua
kāhore ō rātou tūmanako ki tōu pono.
19 Ko te tangata ora, ko te tangata ora, māna te whakawhetai ki a koe,
te pēnei me tāku nei i tēnei rā;
tērā tōu pono ka whakakitea
e te matua ki ngā tamariki.
20 I tata mai a Ihowā ki te whakaora i ahau,
mō reira ka waiatatia e mātou āku waiata
i runga i ngā aho whakatangi
i ngā rā katoa e ora ai mātou
i roto i te whare o Ihowā.
21 I kī hoki a Ihāia, "Tīkina he papa piki, whakapiritia ki te whēwhē, ā, ka ora ia."
22 I kī anō a Hetekia, "He aha te tohu tērā ahau ka haere ki runga ki te whare o Ihowā?"
Maladie et guérison d’Ézéchias
1 En ce temps-là, Ézéchias fut malade à la mort. Le prophète Ésaïe, fils d’Amots, vint auprès de lui, et lui dit: Ainsi parle l’Éternel: Donne tes ordres à ta maison, car tu vas mourir, et tu ne vivras plus. 2 Ézéchias tourna son visage contre le mur, et fit cette prière à l’Éternel: 3 O Éternel! Souviens-toi que j’ai marché devant ta face avec fidélité et intégrité de cœur, et que j’ai fait ce qui est bien à tes yeux! Et Ézéchias répandit d’abondantes larmes. 4 Puis la parole de l’Éternel fut adressée à Ésaïe, en ces mots: 5 Va, et dis à Ézéchias: Ainsi parle l’Éternel, le Dieu de David, ton père: J’ai entendu ta prière, j’ai vu tes larmes. Voici, j’ajouterai à tes jours quinze années. 6 Je te délivrerai, toi et cette ville, de la main du roi d’Assyrie; je protégerai cette ville. 7 Et voici, de la part de l’Éternel, le signe auquel tu connaîtras que l’Éternel accomplira la parole qu’il a prononcée. 8 Je ferai reculer de dix degrés en arrière avec le soleil l’ombre des degrés qui est descendue sur les degrés d’Achaz. Et le soleil recula de dix degrés sur les degrés où il était descendu.
9 Cantique d’Ézéchias, roi de Juda, sur sa maladie et sur son rétablissement.
10 Je disais: Quand mes jours sont en repos, je dois m’en aller
Aux portes du séjour des morts.
Je suis privé du reste de mes années!
11 Je disais: Je ne verrai plus l’Éternel,
L’Éternel, sur la terre des vivants;
Je ne verrai plus aucun homme
Parmi les habitants du monde!
12 Ma demeure est enlevée et transportée loin de moi,
Comme une tente de berger;
Je sens le fil de ma vie coupé comme par un tisserand
Qui me retrancherait de sa trame.
Du jour à la nuit tu m’auras achevé!
13 Je me suis contenu jusqu’au matin;
Comme un lion, il brisait tous mes os,
Du jour à la nuit tu m’auras achevé!
14 Je poussais des cris comme une hirondelle en voltigeant,
És 59:11.Je gémissais comme la colombe;
Mes yeux s’élevaient languissants vers le ciel:
O Éternel! Je suis dans l’angoisse, secours-moi!
15 Que dirai-je? Il m’a répondu, et il m’a exaucé.
Je marcherai humblement jusqu’au terme de mes années,
Après avoir été ainsi affligé.
16 Seigneur, c’est par tes bontés qu’on jouit de la vie,
C’est par elles que je respire encore;
Tu me rétablis, tu me rends à la vie.
17 Voici, mes souffrances mêmes sont devenues mon salut;
Tu as pris plaisir à retirer mon âme de la fosse du néant,
Car tu as jeté derrière toi tous mes péchés.
18 Ce n’est pas le séjour des morts qui te loue,
Ce n’est pas la mort qui te célèbre;
Ceux qui sont descendus dans la fosse n’espèrent plus en ta fidélité.
19 Le vivant, le vivant, c’est celui-là qui te loue,
Comme moi aujourd’hui;
Le père fait connaître à ses enfants ta fidélité.
20 L’Éternel m’a sauvé!
Nous ferons résonner les cordes de nos instruments,
Tous les jours de notre vie,
Dans la maison de l’Éternel.
21 Ésaïe avait dit: 2 R 20:7.Qu’on apporte une masse de figues, et qu’on les étende sur l’ulcère; et Ézéchias vivra. 22 Et Ézéchias avait dit: A quel signe connaîtrai-je que je monterai à la maison de l’Éternel?