1 Kun nuo kolme miestä eivät enää vastanneet Jobille, koska hän oli omissa silmissään vanhurskas,2 vihastui buusilainen Elihu, Baarakelin poika, joka oli Raamin sukua; Jobiin hän vihastui, koska tämä piti itseään Jumalaa vanhurskaampana,3 ja tämän kolmeen ystävään hän vihastui, koska he eivät keksineet vastausta, jolla olisivat osoittaneet Jobin olevan väärässä.4 Elihu oli odottanut vuoroa puhuakseen Jobille, koska toiset olivat iältään häntä vanhemmat.5 Mutta kun Elihu näki, ettei noilla kolmella miehellä enää ollut sanaa suussa vastaukseksi, vihastui hän.7 Minä ajattelin: 'Puhukoon ikä, ja vuosien paljous julistakoon viisautta'.8 Mutta onhan ihmisissä henki, ja Kaikkivaltiaan henkäys antaa heille ymmärrystä.9 Eivät iäkkäät ole viisaimmat, eivätkä vanhukset yksin ymmärrä, mikä on oikein.10 Sentähden minä sanon: Kuule minua; minäkin ilmoitan, mitä tiedän.11 Katso, minä olen odottanut, mitä teillä olisi sanomista, olen kuunnellut teidän taitavia puheitanne, kunnes olisitte löytäneet osuvat sanat.12 Niin, minä tarkkasin teitä; mutta katso, ei kukaan ole Jobin sanoja kumonnut, ei kukaan teistä voinut vastata hänen puheisiinsa.13 Älkää sanoko: 'Meitä vastassa on ilmetty viisaus, vain Jumala voi hänet torjua, ei ihminen'.14 Minua vastaan hän ei ole todisteita tuonut, enkä käy hänelle vastaamaan teidän puheillanne.15 He ovat kauhistuneet, eivät enää vastaa; sanat puuttuvat heiltä.16 Odottaisinko minä, kun he eivät puhu, kun he siinä seisovat enää vastaamatta?17 Vastaanpa minäkin osaltani, minäkin ilmoitan, mitä tiedän.18 Sillä minä olen sanoja täynnä, henki rinnassani ahdistaa minua.19 Katso, minun rintani on kuin viini, jolle ei reikää avata, se on pakahtumaisillaan niinkuin nuorella viinillä täytetyt leilit.20 Tahdon puhua, saadakseni helpotusta, avata huuleni ja vastata.21 En pidä kenenkään puolta enkä ketään ihmistä imartele.

1 Aceşti trei oameni au încetat să mai răspundă lui Iov, pentrucă el se socotea fără vină.2 Atunci s'a aprins de mînie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. El s'a aprins de mînie împotriva lui Iov, pentrucă zicea că este fără vină înaintea lui Dumnezeu.3 Şi s'a aprins de mînie împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu găseau nimic de răspuns şi totuş osîndeau pe Iov.4 Fiindcă ei erau mai în vîrstă decît el, Elihu aşteptase pînă în clipa aceasta, ca să vorbească lui Iov.5 Dar, văzînd că nu mai era niciun răspuns în gura acestor trei oameni, Elihu s'a aprins de mînie.6 Şi Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvîntul, şi a zis: ,,Eu sînt tînăr, şi voi sînteţi bătrîni: de aceea m'am temut, şi m'am ferit să vă arăt gîndul meu.7 Eu îmi ziceam: ,Să vorbească bătrîneţa, marele număr de ani să înveţe pe alţii înţelepciunea.`8 Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea.9 Nu vîrsta aduce înţelepciunea, nu bătrîneţa te face în stare să judeci.10 Iată de ce zic: ,Ascultaţi-mă! Îmi voi spune şi eu părerea.11 Am aşteptat sfîrşitul cuvîntărilor voastre, v'am urmărit dovezile, cercetarea pe care aţi făcut -o cuvintelor lui Iov.12 V'am dat toată luarea aminte; şi iată că, niciunul din voi nu l -a încredinţat, niciunul nu i -a răsturnat cuvintele.13 Să nu ziceţi însă: ,În el noi am găsit înţelepciunea; numai Dumnezeu îl poate înfunda, nu un om!`14 Mie nu mi -a vorbit deadreptul: de aceea eu îi voi răspunde cu totul altfel decît voi.15 Ei se tem, nu mai răspund! Li s'a tăiat cuvîntul!16 Am aşteptat pînă şi-au sfîrşit cuvîntările, pînă s'au oprit şi n'au ştiut ce să mai răspundă.17 Vreau să răspund şi eu la rîndul meu, vreau să spun şi eu ce gîndesc.18 Căci sînt plin de cuvinte, îmi dă ghes duhul înlăuntrul meu;19 lăuntrul meu este ca un vin care n'are pe unde să iasă, ca nişte burdufuri noi, gata să plesnească.20 Voi vorbi deci, ca să răsuflu în voie, îmi voi deschide buzele şi voi răspunde.21 Nu voi căuta la înfăţişare, nu voi linguşi pe nimeni;22 căci nu ştiu să linguşesc: altfel, într'o clipeală m'ar lua Ziditorul meu.