1 Job vastasi ja sanoi:3 Sillä se on nyt raskaampi kuin meren hiekka; sentähden menevät sanani harhaan.4 Sillä Kaikkivaltiaan nuolet ovat sattuneet minuun; minun henkeni juo niiden myrkkyä. Jumalan kauhut ahdistavat minua.5 Huutaako villiaasi vihannassa ruohikossa, ammuuko härkä rehuviljansa ääressä?6 Käykö äitelää syöminen ilman suolaa, tahi onko makua munanvalkuaisessa?7 Sieluni ei tahdo koskea sellaiseen, se on minulle kuin saastainen ruoka.8 Oi, jospa minun pyyntöni täyttyisi ja Jumala toteuttaisi minun toivoni!9 Jospa Jumala suvaitsisi musertaa minut, ojentaa kätensä ja katkaista elämäni langan!10 Niin olisi vielä lohdutuksenani-ja ilosta minä hypähtäisin säälimättömän tuskan alla-etten ole kieltänyt Pyhän sanoja.11 Mikä on minun voimani, että enää toivoisin, ja mikä on loppuni, että tätä kärsisin?12 Onko minun voimani vahva kuin kivi, onko minun ruumiini vaskea?13 Eikö minulla ole enää mitään apua, onko pelastus minusta karkonnut?14 Tuleehan ystävän olla laupias nääntyvälle, vaikka tämä olisikin hyljännyt Kaikkivaltiaan pelon.15 Minun veljeni ovat petolliset niinkuin vesipuro, niinkuin sadepurot, jotka juoksevat kuiviin.16 Ne ovat jääsohjusta sameat, niihin kätkeytyy lumi;17 auringon paahtaessa ne ehtyvät, ne häviävät paikastansa helteen tullen.18 Niiden juoksun urat mutkistuvat, ne haihtuvat tyhjiin ja katoavat.19 Teeman karavaanit tähystelivät, Seban matkueet odottivat niitä;20 he joutuivat häpeään, kun niihin luottivat, pettyivät perille tullessansa.21 Niin te olette nyt tyhjän veroiset: te näette kauhun ja peljästytte.22 Olenko sanonut: 'Antakaa minulle ja suorittakaa tavaroistanne lahjus minun puolestani,23 pelastakaa minut vihollisen vallasta ja lunastakaa minut väkivaltaisten käsistä'?24 Opettakaa minua, niin minä vaikenen; neuvokaa minulle, missä olen erehtynyt.25 Kuinka tehoaakaan oikea puhe! Mutta mitä merkitsee teidän nuhtelunne?26 Aiotteko nuhdella sanoja? Tuultahan ovat epätoivoisen sanat.27 Orvostakin te heittäisitte arpaa ja hieroisitte kauppaa ystävästänne.28 Mutta suvaitkaa nyt kääntyä minuun; minä totisesti en valhettele vasten kasvojanne.29 Palatkaa, älköön vääryyttä tapahtuko; palatkaa, vielä minä olen oikeassa siinä.

1 Iov a luat cuvîntul şi a zis:2 ,,Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,3 ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!4 Căci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!5 Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare?6 Poţi mînca ce -i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?7 Orice lucru de care aş vrea să nu m'ating, acela -i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!8 O, de mi s'ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!9 De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!10 Îmi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n'am călcat poruncile Celui Sfînt.11 La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?12 Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?13 Nu sînt eu lipsit de ajutor, şi n'a fugit mîntuirea de mine?14 Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.15 Fraţii mei s'au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec.16 Un sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;17 vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.18 Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.19 Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd.20 Dar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele.21 Aşa sînteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!22 V'am zis eu oare: ,Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,23 scăpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?`24 Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.25 O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?26 Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?27 Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.28 Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!29 Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat!30 Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?