1 Aleluia!

Rendei graças ao Senhor, porque ele é bom;

porque a sua misericórdia dura para sempre.

2 Quem saberá contar os poderosos feitos do Senhor

ou anunciar os seus louvores?

3 Bem-aventurados os que guardam a retidão

e o que pratica a justiça em todo tempo.

4 Lembra-te de mim, Senhor, segundo a tua bondade para com o teu povo;

visita-me com a tua salvação,

5 para que eu veja a prosperidade dos teus escolhidos,

e me alegre com a alegria do teu povo,

e me regozije com a tua herança.

6 Pecamos, como nossos pais;

cometemos iniquidade, procedemos mal.

7 Nossos pais, no Egito, não atentaram às tuas maravilhas;

não se lembraram da multidão das tuas misericórdias

e foram rebeldes junto ao mar, o mar Vermelho.

8 Mas ele os salvou por amor do seu nome,

para lhes fazer notório o seu poder.

9 Repreendeu o mar Vermelho, e ele secou;

e fê-los passar pelos abismos, como por um deserto.

10 Salvou-os das mãos de quem os odiava

e os remiu do poder do inimigo.

11 As águas cobriram os seus opressores;

nem um deles escapou.

12 Então, creram nas suas palavras

e lhe cantaram louvor.

13 Cedo, porém, se esqueceram das suas obras

e não lhe aguardaram os desígnios;

14 entregaram-se à cobiça, no deserto;

e tentaram a Deus na solidão.

15 Concedeu-lhes o que pediram,

mas fez definhar-lhes a alma.

16 Tiveram inveja de Moisés, no acampamento,

e de Arão, o santo do Senhor.

17 Abriu-se a terra, e tragou a Datã,

e cobriu o grupo de Abirão.

18 Ateou-se um fogo contra o seu grupo;

a chama abrasou os ímpios.

19 Em Horebe, fizeram um bezerro

e adoraram o ídolo fundido.

20 E, assim, trocaram a glória de Deus

pelo simulacro de um novilho que come erva.

21 Esqueceram-se de Deus, seu Salvador,

que, no Egito, fizera coisas portentosas,

22 maravilhas na terra de Cam,

tremendos feitos no mar Vermelho.

23 Tê-los-ia exterminado, como dissera,

se Moisés, seu escolhido,

não se houvesse interposto,

impedindo que sua cólera os destruísse.

24 Também desprezaram a terra aprazível

e não deram crédito à sua palavra;

25 antes, murmuraram em suas tendas

e não acudiram à voz do Senhor.

26 Então, lhes jurou, de mão erguida,

que os havia de arrasar no deserto;

27 e também derribaria entre as nações a sua descendência

e os dispersaria por outras terras.

28 Também se juntaram a Baal-Peor

e comeram os sacrifícios dos ídolos mortos.

29 Assim, com tais ações, o provocaram à ira;

e grassou peste entre eles.

30 Então, se levantou Fineias e executou o juízo;

e cessou a peste.

31 Isso lhe foi imputado por justiça,

de geração em geração, para sempre.

32 Depois, o indignaram nas águas de Meribá,

e, por causa deles, sucedeu mal a Moisés,

33 pois foram rebeldes ao Espírito de Deus,

e Moisés falou irrefletidamente.

34 Não exterminaram os povos,

como o Senhor lhes ordenara.

35 Antes, se mesclaram com as nações

e lhes aprenderam as obras;

36 deram culto a seus ídolos,

os quais se lhes converteram em laço;

37 pois imolaram seus filhos

e suas filhas aos demônios

38 e derramaram sangue inocente,

o sangue de seus filhos e filhas,

que sacrificaram aos ídolos de Canaã;

e a terra foi contaminada com sangue.

39 Assim se contaminaram com as suas obras

e se prostituíram nos seus feitos.

40 Acendeu-se, por isso, a ira do Senhor contra o seu povo,

e ele abominou a sua própria herança

41 e os entregou ao poder das nações;

sobre eles dominaram os que os odiavam.

42 Também os oprimiram os seus inimigos,

sob cujo poder foram subjugados.

43 Muitas vezes os libertou,

mas eles o provocaram com os seus conselhos

e, por sua iniquidade, foram abatidos.

44 Olhou-os, contudo, quando estavam angustiados

e lhes ouviu o clamor;

45 lembrou-se, a favor deles, de sua aliança

e se compadeceu, segundo a multidão de suas misericórdias.

46 Fez também que lograssem compaixão

de todos os que os levaram cativos.

47 Salva-nos, Senhor, nosso Deus,

e congrega-nos de entre as nações,

para que demos graças ao teu santo nome

e nos gloriemos no teu louvor.

48 Bendito seja o Senhor, Deus de Israel,

de eternidade a eternidade;

e todo o povo diga: Amém!

Aleluia!

1 Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!2 Cine va putea spune isprăvile măreţe ale Domnului? Cine va putea vesti toată lauda Lui?3 Ferice de cei ce păzesc Legea, de cei ce înfăptuiesc dreptatea în orice vreme!4 Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta pentru poporul Tău! Adu-Ţi aminte de mine, şi dă -i ajutorul Tău,5 ca să văd fericirea aleşilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău, şi să mă laud cu moştenirea Ta!6 Noi am păcătuit ca şi părinţii noştri, am săvîrşit nelegiuirea, am făcut rău.7 Părinţii noştri în Egipt n'au luat aminte la minunile Tale, nu şi-au adus aminte de mulţimea îndurărilor Tale, şi au fost neascultători la mare, la marea Roşie.8 Dar El i -a scăpat, din pricina Numelui Lui, ca să-Şi arate puterea.9 A mustrat marea Roşie, şi ea s'a uscat; şi i -a trecut prin adîncuri ca printr'un pustiu.10 I -a scăpat din mîna celui ce -i ura, şi i -a izbăvit din mîna vrăjmaşului.11 Apele au acoperit pe protivnicii lor. N'a rămas unul măcar din ei.12 Atunci ei au crezut în cuvintele Lui şi au cîntat laudele Lui.13 Dar au uitat curînd lucrările Lui, şi n'au aşteptat împlinirea planurilor Lui.14 Ci i -a apucat pofta în pustie, şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate.15 El le -a dat ce cereau; dar a trimes o molimă printre ei.16 În tabără au fost geloşi pe Moise, şi pe Aaron, sfîntul Domnului.17 Atunci s'a deschis pămîntul, şi a înghiţit pe Datan, şi s'a închis deasupra cetei lui Abiram.18 Focul le -a aprins ceata, şi flacăra a mistuit pe cei răi.19 Au făcut un viţel în Horeb. S'au închinat înaintea unui chip turnat,20 şi au schimbat Slava lor, pe chipul unui bou, care mănîncă iarbă.21 Au uitat pe Dumnezeu, Mîntuitorul lor, care făcuse lucruri mari în Egipt,22 minuni în ţara lui Ham, semne minunate la marea Roşie.23 Şi El a vorbit să -i nimicească: dar Moise, alesul său, a stătut la mijloc înaintea Lui, ca să -L abată dela mînia Lui şi să -L oprească să -i nimicească.24 Ei au nesocotit ţara desfătărilor; n'au crezut în Cuvîntul Domnului,25 ci au cîrtit în corturile lor, şi n'au ascultat de glasul Lui.26 Atunci El a ridicat mîna şi a jurat că -i va face să cadă în pustie,27 că le va doborî sămînţa printre neamuri, şi -i va împrăştia în mijlocul ţărilor.28 Ei s'au alipit de Baal-Peor, şi au mîncat vite jertfite morţilor.29 Au mîniat astfel pe Domnul prin faptele lor, şi o urgie a izbucnit între ei.30 Dar Fineas s'a sculat şi a făcut judecată, şi astfel urgia s'a oprit.31 Lucrul acesta i -a fost socotit ca o stare de neprihănire, din neam în neam, pe vecie.32 Ei au mîniat pe Domnul la apele Meriba; şi Moise a fost pedepsit din pricina lor.33 Căci s'au răzvrătit împotriva Duhului Lui, şi Moise a vorbit în chip uşuratic cu buzele.34 Ei n'au nimicit popoarele, pe cari le poruncise Domnul să le nimicească.35 Ci s-au amestecat cu neamurile, şi au învăţat faptele lor,36 au slujit idolilor lor, cari au fost o cursă pentru ei.37 Şi-au jertfit fiii şi fiicele la idoli,38 au vărsat sînge nevinovat, sîngele fiilor şi fiicelor lor, pe cari i-au jertfit idolilor din Canaan, şi ţara a fost spurcată astfel prin omoruri.39 S'au spurcat prin faptele lor, au desfrînat prin faptele lor.40 Atunci Domnul S'a aprins de mînie împotriva poporului Său, şi a urît moştenirea Lui.41 I -a dat în mînile neamurilor, cei ce îi urau au stăpînit peste ei,42 vrăjmaşii lor i-au asuprit, şi au fost smeriţi supt puterea lor.43 El de mai multe ori i -a izbăvit, dar ei s'au arătat neascultători în planurile lor, şi au ajuns nenorociţi prin nelegiuirea lor.44 Dar El le -a văzut strîmtorarea, cînd le -a auzit strigătele.45 Şi -a adus aminte de legămîntul Său, şi a avut milă de ei, după bunătatea Lui cea mare:46 a stîrnit pentru ei mila tuturor celor ce i ţineau prinşi de război.47 Scapă-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, şi strînge-ne din mijlocul neamurilor, ca să lăudăm Numele Tău cel sfînt, şi să ne fălim cu lauda Ta!48 Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din vecincie în vecinicie! Şi tot poporul să zică: ,,Amin! Lăudaţi pe Domnul!``