1 Deus meu, Deus meu, por que me desamparaste?

Por que se acham longe de minha salvação as palavras de meu bramido?

2 Deus meu, clamo de dia, e não me respondes;

também de noite, porém não tenho sossego.

3 Contudo, tu és santo,

entronizado entre os louvores de Israel.

4 Nossos pais confiaram em ti;

confiaram, e os livraste.

5 A ti clamaram e se livraram;

confiaram em ti e não foram confundidos.

6 Mas eu sou verme e não homem;

opróbrio dos homens e desprezado do povo.

7 Todos os que me veem zombam de mim;

afrouxam os lábios e meneiam a cabeça:

8 Confiou no Senhor! Livre-o ele;

salve-o, pois nele tem prazer.

9 Contudo, tu és quem me fez nascer;

e me preservaste, estando eu ainda ao seio de minha mãe.

10 A ti me entreguei desde o meu nascimento;

desde o ventre de minha mãe, tu és meu Deus.

11 Não te distancies de mim,

porque a tribulação está próxima,

e não há quem me acuda.

12 Muitos touros me cercam,

fortes touros de Basã me rodeiam.

13 Contra mim abrem a boca,

como faz o leão que despedaça e ruge.

14 Derramei-me como água,

e todos os meus ossos se desconjuntaram;

meu coração fez-se como cera,

derreteu-se dentro de mim.

15 Secou-se o meu vigor, como um caco de barro,

e a língua se me apega ao céu da boca;

assim, me deitas no pó da morte.

16 Cães me cercam;

uma súcia de malfeitores me rodeia;

traspassaram-me as mãos e os pés.

17 Posso contar todos os meus ossos;

eles me estão olhando e encarando em mim.

18 Repartem entre si as minhas vestes

e sobre a minha túnica deitam sortes.

19 Tu, porém, Senhor, não te afastes de mim;

força minha, apressa-te em socorrer-me.

20 Livra a minha alma da espada,

e, das presas do cão, a minha vida.

21 Salva-me das fauces do leão

e dos chifres dos búfalos;

sim, tu me respondes.

22 A meus irmãos declararei o teu nome;

cantar-te-ei louvores no meio da congregação;

23 vós que temeis o Senhor, louvai-o;

glorificai-o, vós todos, descendência de Jacó;

reverenciai-o, vós todos, posteridade de Israel.

24 Pois não desprezou, nem abominou

a dor do aflito,

nem ocultou dele o rosto,

mas o ouviu, quando lhe gritou por socorro.

25 De ti vem o meu louvor na grande congregação;

cumprirei os meus votos na presença dos que o temem.

26 Os sofredores hão de comer e fartar-se;

louvarão o Senhor os que o buscam.

Viva para sempre o vosso coração.

27 Lembrar-se-ão do Senhor e a ele se converterão os confins da terra;

perante ele se prostrarão

todas as famílias das nações.

28 Pois do Senhor é o reino,

é ele quem governa as nações.

29 Todos os opulentos da terra hão de comer e adorar,

e todos os que descem ao pó se prostrarão perante ele,

até aquele que não pode preservar a própria vida.

30 A posteridade o servirá;

falar-se-á do Senhor à geração vindoura.

31 Hão de vir anunciar a justiça dele;

ao povo que há de nascer, contarão que foi ele quem o fez.

1 (Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca ,,cerboaica zorilor``. Un psalm al lui David.) Dumnezeule! Dumnezeule! Pentruce m'ai părăsit, şi pentruce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s'asculţi plîngerile mele?2 Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi: strig şi noaptea, şi tot n'am odihnă.3 Totuş Tu eşti Cel Sfînt, şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.4 În Tine se încredeau părinţii noştri: se încredeau, şi -i izbăveai.5 Strigau către Tine, şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine, şi nu rămîneau de ruşine.6 Dar eu sînt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.7 Toţi ceice mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic:8 ,,S'a încrezut în Domnul! Să -l mîntuiască Domnul, să -l izbăvească, fiindcă -l iubeşte!`` -9 Da, Tu m'ai scos din pîntecele mamei, m'ai pus la adăpost de orice grijă la ţîţele mamei mele;10 de cînd eram la sînul mamei, am fost supt paza Ta, din pîntecele mamei ai fost Dumnezeul meu.11 Nu Te depărta de mine, căci s'apropie necazul, şi nimeni nu-mi vine în ajutor.12 O mulţime de tauri sînt împrejurul meu, nişte tauri din Basan mă înconjoară.13 Îşi deschid gura împotriva mea, ca un leu, care sfîşie şi răcneşte.14 Am ajuns ca apa, care se scurge, şi toate oasele mi se despart; mi s'a făcut inima ca ceara, şi se topeşte înlăuntrul meu.15 Mi se usucă puterea ca lutul, şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m'ai adus în ţărîna morţii.16 Căci nişte cîni mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau tîrcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mînile şi picioarele:17 toate oasele aş putea să mi le număr. Ei, însă, pîndesc şi mă privesc;18 îşi împart hainele mele între ei, şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.19 Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino de grabă în ajutorul meu!20 Scapă-mi sufletul de sabie, şi viaţa din ghiarele cînilor!21 Scapă-mă din gura leului, şi scoate-mă din coarnele bivolului!22 Voi vesti Numele Tău fraţilor mei, şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.23 Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi -L! Voi toţi, sămînţa lui Iacov, slăviţi -L! Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămînţa lui Israel!24 Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit, şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă cînd strigă către El.25 În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine.26 Cei săraci vor mînca şi se vor sătura, ceice caută pe Domnul, Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie!27 Toate marginile pămîntului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.28 Căci a Domnului este împărăţia: El stăpîneşte peste neamuri.29 Toţi cei puternici de pe pămînt vor mînca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi ceice se pogoară în ţărînă, ceice nu pot să-şi păstreze viaţa.30 O sămînţă de oameni li va sluji; şi se va vorbi despre Domnul către ceice vor veni după ei.31 Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.