1 Dá ouvidos, Senhor, às minhas palavras

e acode ao meu gemido.

2 Escuta, Rei meu e Deus meu,

a minha voz que clama,

pois a ti é que imploro.

3 De manhã, Senhor, ouves a minha voz;

de manhã te apresento a minha oração e fico esperando.

4 Pois tu não és Deus que se agrade com a iniquidade,

e contigo não subsiste o mal.

5 Os arrogantes não permanecerão à tua vista;

aborreces a todos os que praticam a iniquidade.

6 Tu destróis os que proferem mentira;

o Senhor abomina ao sanguinário e ao fraudulento;

7 porém eu, pela riqueza da tua misericórdia,

entrarei na tua casa

e me prostrarei diante do teu santo templo,

no teu temor.

8 Senhor, guia-me na tua justiça,

por causa dos meus adversários;

endireita diante de mim o teu caminho;

9 pois não têm eles sinceridade nos seus lábios;

o seu íntimo é todo crimes;

a sua garganta é sepulcro aberto,

e com a língua lisonjeiam.

10 Declara-os culpados, ó Deus;

caiam por seus próprios planos.

Rejeita-os por causa de suas muitas transgressões,

pois se rebelaram contra ti.

11 Mas regozijem-se todos os que confiam em ti;

folguem de júbilo para sempre,

porque tu os defendes;

e em ti se gloriem os que amam o teu nome.

12 Pois tu, Senhor, abençoas o justo

e, como escudo, o cercas da tua benevolência.

1 (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu flautele. Un psalm al lui David.) Pleacă-Ţi urechea la cuvintele mele, Doamne! Ascultă suspinurile mele!2 Ia aminte la strigătele mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine mă rog!3 Doamne, auzi-mi glasul, dimineaţa! Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine, şi aştept.4 Căci Tu nu eşti un Dumnezeu căruia să -I placă răul; cel rău nu poate locui lîngă Tine.5 Nebunii nu pot să stea în preajma ochilor Tăi; Tu urăşti pe cei ce fac fărădelegea,6 şi pierzi pe cei mincinoşi; Domnul urăşte pe oamenii cari varsă sînge şi înşală.7 Dar eu, prin îndurarea Ta cea mare, pot să intru în casa Ta, şi să mă închin cu frică în Templul Tău cel sfînt.8 Doamne, călăuzeşte-mă pe calea plăcută Ţie, din pricina vrăjmaşilor mei! Netezeşte calea Ta supt paşii mei.9 Căci nu este nimic adevărat în gura lor; inima le este plină de răutate, gîtlejul le este un mormînt deschis, şi pe limbă au vorbe linguşitoare.10 Loveşte -i ca pe nişte vinovaţi, Dumnezeule! Fă -i să cadă prin înseşi sfaturile lor. Prăbuşeşte -i în mijlocul păcatelor lor fără număr! Căci se răzvrătesc împotriva Ta.11 Atunci toţi cei ce se încred în Tine, se vor bucura, se vor veseli totdeauna, căci Tu îi vei ocroti. Tu vei fi bucuria celorce iubesc Numele Tău.12 Căci Tu binecuvintezi pe cel neprihănit, Doamne, şi -l înconjuri cu bunăvoinţa Ta, cum l-ai înconjura cu un scut.