1 Ó Senhor, Deus da minha salvação,

dia e noite clamo diante de ti.

2 Chegue à tua presença a minha oração,

inclina os ouvidos ao meu clamor.

3 Pois a minha alma está farta de males,

e a minha vida já se abeira da morte.

4 Sou contado com os que baixam à cova;

sou como um homem sem força,

5 atirado entre os mortos;

como os feridos de morte que jazem na sepultura,

dos quais já não te lembras;

são desamparados de tuas mãos.

6 Puseste-me na mais profunda cova,

nos lugares tenebrosos, nos abismos.

7 Sobre mim pesa a tua ira;

tu me abates com todas as tuas ondas.

8 Apartaste de mim os meus conhecidos

e me fizeste objeto de abominação para com eles;

estou preso e não vejo como sair.

9 Os meus olhos desfalecem de aflição;

dia após dia, venho clamando a ti, Senhor,

e te levanto as minhas mãos.

10 Mostrarás tu prodígios aos mortos

ou os finados se levantarão para te louvar?

11 Será referida a tua bondade na sepultura?

A tua fidelidade, nos abismos?

12 Acaso, nas trevas se manifestam as tuas maravilhas?

E a tua justiça, na terra do esquecimento?

13 Mas eu, Senhor, clamo a ti por socorro,

e antemanhã já se antecipa diante de ti a minha oração.

14 Por que rejeitas, Senhor, a minha alma

e ocultas de mim o rosto?

15 Ando aflito e prestes a expirar desde moço;

sob o peso dos teus terrores, estou desorientado.

16 Por sobre mim passaram as tuas iras,

os teus terrores deram cabo de mim.

17 Eles me rodeiam como água, de contínuo;

a um tempo me circundam.

18 Para longe de mim afastaste amigo e companheiro;

os meus conhecidos são trevas.

1 (O cîntare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu flautul. O cîntare a lui Heman, Ezrahitul.) Doamne, Dumnezeul mîntuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta!2 S'ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele;3 căci mi s'a săturat sufletul de rele, şi mi se apropie viaţa de locuinţa morţilor.4 Sînt pus în rîndul celor ce se pogoară în groapă, sînt ca un om, care nu mai are putere.5 Stau întins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi în mormînt, de cari nu-Ţi mai aduci aminte, şi cari sînt despărţiţi de mîna Ta.6 M'ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întunerec, în adîncuri.7 Mînia Ta mă apasă, şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale. -8 Ai îndepărtat dela mine pe toţi prietenii mei, m'ai făcut o pricină de scîrbă pentru ei; sînt închis şi nu pot să ies.9 Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mînile spre Tine!10 Oare pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude? -11 Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormînt, şi de credincioşia Ta în Adînc?12 Sînt cunoscute minunile Tale în întunerec, şi dreptatea Ta în ţara uitării?13 Doamne, eu îşi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.14 Pentruce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentruce îmi ascunzi Faţa Ta?15 Din tinereţă, sînt nenorocit şi trag să mor, sînt cuprins de spaimele Tale, şi nu ştiu ce să mai fac.16 Mînia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot.17 Ele mă înconjoară toată ziua, ca nişte ape, mă înfăşoară toate deodată.18 Ai depărtat dela mine pe prieteni şi tovarăşi; şi cei de aproape ai mei s'au făcut nevăzuţi.